O saptamana in Nicaragua, taramul lacurilor si al vulcanilor
America Centrala ne fascineaza si atrage inapoi la ea constant, si cu ocazia vacantei de ski de februarie am decis sa exploram o noua tara latina din aceasta parte a Pamantului. Dupa Costa Rica, Guatemala, El Salvador, de data aceasta a venit randul Nicaragua, si pentru o saptamana i-am explorat lacurile, i-am admirat vulcanii maiestuosi, am luat la pas orase coloniale colorate si ne-am plimbat pe plaje frumoase la Oceanul Pacific.
Inceput de vacanta in Nicaragua printre vulcani
Am aterizat chiar la apus pe aeroportul international din Managua, capitala de Nicaragua, si inca din aer am stiut ca a fost alegerea potrivita pentru noi, avionul trecind peste cratere, lacuri si vulcani fara numar. Formalitatile de intrare puteau merge si mai repede, dar din pacate Romania are un renume prost in vamile din America Centrala, insa viza de SUA a ajutat sa depasim controalele mai rapid.
Am vrut de dimineata sa luam direct contact cu peisajul vulcanic al Nicaragai, asa ca ne-am cazat pe o culme muntoasa, pe margine de crater, alaturi de unul din cei mai activi vulcani din zona. Hacienda Porta del Cielo se numeste cazarea aleasa de noi, si ne-a oferit un adevarat spectacol vizual de dimineata, cu vulcanul Masaya fumegind deasupra lagunei Masaya, care se intindea in continuarea piscinei infinitului de la hacienda.
Am luat un prim mic dejun nicaraguez, cu tostones, avocado si fasole, si am pornit sa exploram regiunea. Primul stop: Mirador Catarina, un punct de belvedere superb ce iti ofera privelistea calderei si Lagunei Apuyo si a vulcanului de langa Mombacho.
Tot de aici porneste un traseu pe marginea calderei, prin jungla, Sendero de los Mangos, cu diferite alte puncte de belvedere superbe de-a lungul sau.
Ne era foame la final de drumetie prin padure, dar am mai rezistat inca 20 de minute, cat ne-a luat sa ajungem cu masina pana chiar pe malul lagunei, jos la plaja. Paradiso se numeste beach club-ul ales, si bine am facut ca am rezistat de foame pana aici. E o atmosfera tare placuta pe malul calderei, si, neasteptat, apa este calda, incazita de fumarole de pe fundul lagunei, perfecta pentru o balaceala de cateva ore bune.
Am sfarsit aceasta prima zi fabuloasa prin Nicaragua asa cum si o incepusem: pe creasta vulcanica. De data aceasta admirind lacul de lava fierbinte din craterul Santiago al vulcanului Masaya, care este vizibil, prin fum gros, de abia dupa lasarea intunericului. Trebuie sa stii ca de abia la 17:00 poti intra in Parcul National, dar pana la ora 18:00 vei astepta la muzeul explicativ al vulcanului. De abia de la 18:00 este permisa urcarea, in masina proprie, a ultimilor kilometri, pana la craterul Santiago si parcarea amenajata in fata lui. In perioada in care am fost noi nu era permisa urcarea pe celelalte cratere de aici, 5 in total, din cauza unor alunecari de teren, iar pe marginea (amenajata, nu ca in Vanuatu!) a cratereului activ ai doar 30 de minute la dispozitie. Iti recomand sa fii la 5 fara ceva la portile Parcului National, pentru ca este o coada mare de masini, si doar cateva sunt permise in prima tura, cea de la 18:00, cand poti prinde si un pic de culori fabuloase de apus, si poti vedea si peisajul de jur imprejur. Cand am fost anuntati ca ni s-a terminat timpul era deja intuneric bezna, si doar lacul de lava incandescenta mai lumina peretii craterului.
Doi vulcani si o insula magica – Ometepe
Dis de dimineata am pornit de la cazarea noastra din Granada pentru a ajunge 1h mai incolo in San Jorge, micul port de unde pleaca acum feriboatele catre insula considerata magica in Nicaragua: Ometepe, o insula in forma de opt, formata din 2 vulcani semeti, in mijlocul lacului Cocibolca.
Inainte se putea lua ferry si din Granada, dar scaderea nivelului apei din ultima perioada impiedica acum acest lucru.
Lacul Nicaragua este o adevarata mare in fapt, un lac imens, intre 2 oceane, Pacific si Atlantic, prin care nicaraguezii avusesera la un moment dat ideea sa taie un canal pentru a face concurenta Canalului Panama. Proiectul nu a avut insa suficienta sustinere, astfel incat lacul Nicaragua a ramas asa cum l-a lasat natura: cu apa dulce. Dar cu rechini! Lacul Nicaragua este singurul lac dulce din lume populat de rechini, asupra carora mult timp oamenii de stiinte au avut controverse. Se pare insa ca nu sunt o specie distincta, ci sunt veniti, pe un rau, din ocean, si s-au acomodat la traiul in ape dulci foarte bine.
Trebuie sa recunosc ca am subestimat Ometepe atunci cand am schitat planul pentru Nicaragua. O insula in mijlocul unui lac… cat de mare poate fi? Asa ca, desi as fi vrut sa ii aloc mai multe zile, din constrangeri de timp, am decis doar pentru o excursie de o zi. La fata locului, si studiind mai bine harta care ne-a spus ca e aproape la fel de mare cat intreaga Grenadac ne-a parut rau tare, nu degeaba toata lumea spune ca este o insula magica, e tare tare frumos pe Ometepe.
Dar, cum planul era batut in cuie, nu am avut ce face decat sa profitam la maxim de singura zi la dispozitie pe insula.
Pentru ca era complicat sa trecem pe ferry cu masina inchiriata pentru intreaga saptamana pe Nicaragua (iti trebuie neaparat rezervare, care se face telefonic doar, la un numar la care nu prea raspunde nimeni, si atunci cand totusi raspunde vorbeste doar in spaniola), am contactat unul din cele cateva rentals de pe insula pentru a inchiria pentru o zi o masina si aici. Asa s-a facut ca timp de o zi am avut 2 masini in Nicaragua: una ramasa in port si una care se plimba cu noi pe Ometepe.
Intai am oprit la Punta Maria Jesus, o fasie lunga de nisip inspre apa lacului, cu o priveliste impresionanta catre cei doi vulcani ce formeaza insula.
Apele lacului Nicaragua nu ne-au tentat pentru o balaceala, dar solutia de racorire a fost in mijlocul junglei de pe insula: 2 lagune imposibil de turcoaz, inconjurate de vegetatie luxurianta, plina de howler monkeys: Ojos de Agua.
Ultimul stop al zilei noastre pe Ometepe a fost la Charco Verde. O laguna aproape de plaja in care, zic legendele, traieste un monstru, dar pe care noi in fapt am gasit-o inconjurata de fluturi si maimute.
Am luat ultimul feribot al zilei, care a coincis cu un apus fabulos pe lacul inconjurat de vulcani. Daca la venire apele lacului au fost agitate, valurile mari spalind masinile si camionul ancorate bine pe bac, acum Cocibolca se linistise, si am savurat culorile apusului, fundal pentru vulcanul semet Conception, ce ne-a acompaniat vizual tot drumul pana pe malul celalalt.
La pas prin frumoasa Granada, cea coloniala si colorata
Nu suntem la primul oras colonial din America Latina, nici pe departe. Probabil cel mai mult Granada se aseamana cu Antigua Guatemala. Ca si vechea capitala a Guatemalei cladirile sunt colorate si orasul inconjurat de vulcani activi. Deosebirea sta insa in lacul imens la care are acces Granada, si in numarul mult mai mic de turisti care ii iau la pas strazile pietruite.
Ne-am trezit chiar in centrul orasului, vizavi de catedrala, la Hotel Plaza Colon, poate cel mai frumos loc de cazare din Granada, si am luat la pas dis de dimineata orasul colonial atat de colorat si frumos. Ca un tipic in America Centrala, orasele cu arhitectura coloniala isi impletesc peisajele cu vulcanii care le inconjoara, intr-o combinatie vizuala extrem de pitoreasca.
Pe langa biserici impresionante, cu fatade perfect conservate, sunt si cateva muzee mici in case istorice renovate impecabil de neratat in Granada: Casa de los tres mundos, Convento de San Francisco – acum un muzeu al istoriei Nicaraguai sau Muzeul ciocolatei. Intre ele, o pauza la The Garden Cafe, cea mai draguta cafenea din oras.
La cererea copiilor insa intai am avut alta activitate: o plimbare cu trasura prin Granada. Si nu orice fel de trasura, ci una alba, trasa de 2 cai albi, si decorata cu floricele delicat pictate. Ne-a amintit de o alta plimbare cu trasura printr-un alt oras colonial: Izamal din peninsula Yucatan, Mexic.
Pe la pranz, pe o strada pietonala ce uneste, am pornit spre Malecon, faleza lunga a Granadei la lacul Nicaragua (acelasi lac imens in care se gaseste si insula Ometepe, pe care fusesem cu o zi in urma, nevizibila insa de aici). In schimb, la scurta distanta de centrul Granadei alta atractie turistica ofera lacul. 365 de insulite mici vulcanice, pline de vegetatie luxurianta, puncteaza lacul Nicaragua in apropiere de plaja si faleza Granadei. Ele adapostesc casele de vacanta ale familiilor bogate din Nicaragua, cetati vechi de sute de ani, construite de spanioli pentru a apara de pirati orasul (da, in Nicaragua erau pirati pe lac in trecut), restaurante sau locuri de picnic. E de neratat o plimbare cu barca in aceasta zona. Ba chiar unele dintre insulite in loc de milionari sunt casa pentru maimute, care primesc cu entuziasm fructe de la turisti.
Ultimele 2 zile in Nicaragua am stat la plaja!
Nicaragua este „inghesuita” intre 2 oceane: are iesire si la Pacific si la Atlantic. Insa singura zona dezvoltata turistic este pe partea pacifica, aproape de granita cu Costa Rica, si cum aveam nostalgia zilelor si plajelor frumoase din vecina Costa Rica, am ales sa ne petrecem pe nisip ultimele zile din Nicaragua. Cea mai cunoscuta statiune este San Juan del Sur, si in apropierea ei ne-am cazat si noi, pe o plaja pustie, care a fost practic doar a noatra pentru 2 zile. Morgan’s Rock Hacienda se numeste locul ales de noi, si este o colectie de 15 casute de stuf, fara geamuri, dar cu plase de tantari, imprastiate prin jungla de deasupra plajei. Trezitul la rasarit, in cantec de pasari, in jungla plina de maimute si lenesi, a fost ceva memorabil!
Au fost 2 zile de leneveala pe plaja si de joaca in valurile destul de puternice ale Pacificului, de plimbari alene la apus pe plaja si de balaceala in piscina panoramica a hotelului. Ne-au placut tare mult, si au venit la fix dupa zilele pline de explorari de la inceputul vacantei in Nicaragua.
Nu puteam sta insa doar si doar pe plaja, nu e stilul nostru. In prima zi la pranz ne-am dus sa testam restaurantele din statiunea principala, San Juan del Sur, o serie de terase cochete direct pe plaja, ce servesc o combinatie de preparate din peste si specialitati din Nicaragua, cum ar fi tostones cu branza, preferata mea in toate zilele petrecute aici.
Atmosfera era linistita in San Juan del Sur, si dupa o plimbare pe plaja lunga a oraselului am ales sa urcam la principala atractie de aici: Cristo de La Misericordia, o statuie cu Iisus inalta de 25 de metri, construita pe o stanca deasupra golfului, cu privelisti superbe de jur imprejur. Ca la orice statuie de acest fel ne-am adus aminte de Rio de Janeiro, nu se putea altfel!
A doua zi am inceput dimineata cu o plimbare lunga prin jungla din jurul casutelor de la Morgan’s Rock. Unii dintre noi au alergat kilometri in sir pe traseele marcate de aici, iar impreuna cu copiii am pornit in cautare de lenesi. Pentru ca aceasta hacienda si domeniul sau amplu sunt unul din locurile in care se pot vedea aceste haioase animale in Nicaragua. Si am vazut nu unul, ci 3 lenesi, cocotati sus in varf de copaci!
Pentru pranz iar am plecat la plimbare. De data aceasta pe plaja de surf de la cativa kilometri departare, plaja Maderas, cu o atmosfera boema si cateva terase direct pe nisip. Am admirat surferii printre valuri, si am mancat un alt pranz delicios nicaraguez. La final am oprit si pe urmatoarea plaja, mai mica, unde un rau ce se varsa in ocean ar avea uneori crocodili, dar nu am avut noroc de inca un animal salbatic.
Al treilea rasarit din pacate nu l-am mai prins pe plaja noastra pustie: dis de dimineata, inainte sa apara soarele deasupra golfului, am pornit spre aeroport. Urma lungul drum inapoi acasa, cu o escala de o zi din nou in Miami!
| Pentru discutii antrenante despre calatorii in familie, te asteptam si pe facebook, in Grupul calatoriilor in familie. |
|
