O saptamana pe Sao Tome e Principe
Daca tot 2021 s-a dovedit a fi anul arhipelagurilor din Atlantic (numai in octombrie am fost prin 3 dintre ele, dar si in primavara am ajuns tot pe insule, prin Islanda sau Capo Verde), am zis ca 1 decembrie sa vizitam un alt arhipelag, ultimul la rand din emisfera de nord, pe partea europeana-africana a lui. Si asa am ajuns in micuta natiune insulara Sao Tome e Principe, in coasta Africii de vest.
Suntem in Africa de Ziua Nationala a Romaniei al treilea an la rand, dupa Uganda in 2019 si Tanzania in 2020.
Cum ajungi in Sao Tome e Principe?
Sa incepem cu partea organizatorica, mai ales in vremuri de pandemie e foarte importanta. Din tarile vecine de pe continentul african ai, in functie de sezon, cateva zboruri pe saptamana. Iar din Europa, poti sa ajungi in Sao Tome e Principe via Lisabona. De aici exista cateva zboruri pe saptamana cu Tap (dar via Ghana), si unul pe saptamana cu STP Airways (compania nationala), direct, care dureaza in jur de 5 ore si jumatate. Aceasta din urma a fost varianta aleasa de noi.
La granita lucrurile stau simplu: posesorii unui pasaport UE nu au nevoie de viza daca stau mai putin de 15 zile, si au bilet de plecare din tara. Le-a luat insa un pic sa se decida daca Romania este sau nu in UE, si sa ne lase sa intram fara sa achitam taxa de viza on arrival.
In ceea ce priveste partea de covid, in acest moment se cere doar un test negativ, si completarea in avion al unui formular de sanatate.
Mai e important de stiut ca in Sao Tome e Principe ai parte de 4 sezoane distincte: doua ploioase si doua uscate. Cele doua uscate difera in ceea ce priveste durata, intre iunie si septembrie avem sezonul uscat lung, si intre noiembrie si decembrie pe cel uscat scurt. Chiar daca esti in sezonul uscat poti avea parte de ploaie, datorita pozitiei in care te afli, pe o insulita in mijlocul oceanului, la Ecuator. Noi in 8 zile in sezonul uscat scurt am avut jumatate de zi de ploaie. In inima Parcului National, in centrul muntos al insulei ploua insa mult mai des. Nu as recomanda insa sezonul ploios, plajele din Sao Tome sunt superbe pe soare, iar traseele de drumetii, si asa umede mereu, ar fi imposibil de realizat pe ploi masive. Localnicii spun ca cea mai ploioasa este luna martie.
Explorind Sao Tome – cum te deplasezi?
Insula e micuta, cu drumuri principale accesibile, pe alocuri cu asfalt bun, in alte parti cu gropi neasteptate, iar cele secundare de pietris sau pamant. Cele mai rele drumuri sunt inspre sudul insulei, din ce am explorat noi.Noi ne-am inchiriat o masina 4×4, un mic Suzuki Jimny, care ne-a fost foarte util in explorari si plimbari. Am inchiriat de asemenea masina si pe Principe, cea de-a doua insula principala, dar acolo am avut parte si de cateva aventuri: o pana de cauciuc si alimentare de benzina cu sticla, singura benzinarie oficiala fiind inchisa.
De-a lungul drumului inspre sudul insulei Sao Tome
Am aterizat matinal, si dupa un mic dejun cu fructe tropicale din plin, am pornit intr-o prima explorare inspre sudul insulei, pentru a face cunostinta cu atmosfera locului. Din capitala drumul te duce intai prin periferiile orasului capitala Sao Tome si prin plantatii de banani si palmieri cat vezi cu ochii. Din cand in cand, oceanul ti se infatiseaza. Si in unele momente o stanca uriasa ti se infatiseaza deasupra soselei.
Primul stop l-am facut intr-un loc tare scenic, un mic mirador deasupra unor formatiuni vulcanice intre valurile Atlanticului, numit Boca do inferno. Am revenit aici si pentru un apus, insotit de o nuca de cocos proaspat culeasa din cocotier.
Am continuat de-a lungul coastei, pe langa vechi roça, plantatii portugheze, unele renovate si transformate in hoteluri sau restaurante (cum e cazul Roça Santo Antonio, o ecolodge faina unde ne-am si cazat cateva nopti), altele lasate in paragina.
Un urmator stop a fost pe una din cele mai cunoscute plaje printre turisti de pe aceasta parte a coastei, plaja Sete Ondas (Sapte Valuri adica in traducere, unde daca conditiile sunt prielnice se face si surf). Acum valuri nu prea erau, dar cativa copii se jucau cu placi de surf invatind sa isi pastreze echilibrul.
Inca putin mai departe, si cea mai cunoscuta formatiune naturala de pe Sao Tome isi face aparitia deasupra drumului: Pico Cao Grande, un vulcan stravechi din care a ramas doar un varf semet de 600 de metri troneaza deasupra acestei parti a insulei, iesind din padurea tropicala. Din mai multe locuri de la marginea drumului il poti admira, iar daca vrei si esti capabil, cu un ghid local poti chiar sa urci pana in varful lui, dar drumetia aceasta este doar pentru cei experimentati, si poate dura chiar si doua zile.
Dupa ce ne-am desfatat privirile cu peisajul vulcanic aparte din Sao Tome, a fost timpul sa ne oprim la o noua plaja. De data aceasta Praia Grande, o plaja mare, cu nisip si pietre negre, pe care ne-am plimbat alene.
Si mai in sud, ajungi in micul sat pescaresc Porto Alegre, care zici ca e desprins din povestile cu Popeye Marinarul. Casute de lemn, colorate, pe piloni, si multe barci ancorate pe plaja sau pe pontoane. De aici poti sa te tocmesti cu un localnic pentru a traversa oceanul pana la insulita Rolas, ce se vede in zare.
Drumul pe masura ce mergi mai inspre sud se strica din ce in ce mai tare. Din Porto Alegre devine o provocare sa il continui, dar cu o masina 4×4 merita cu siguranta sa mai mergi aproximativ 5km printre gropi, pe drum de pamant, pana la Praia Jale, o plaja absolut superba, pustie (exista doar un lodge micut cu cateva cabanute pe ea, care acum era insa inchis), care ne-a adus aminte de plajele nesfarsite din Costa Rica. Valurile aici erau insa prea puternice pentru a intra in apa.
Dupa atatea plaje pe care doar ne-am plimbat admirind valurile, inca un drum de pamant prin padure ne-a condus la Praia Piscina, un golf superb cu apa turcoaz si linistita, dar si doua piscine naturale in lava vulcanica neagra. Un loc absolut superb, unde ne-am incheiat ziua de plimbari pe Sao Tome in apa calda a Atlanticului la Ecuator.
Pasind peste Ecuator in Sao Tome
Ecuatorul, acea linie imaginara care imparte Pamantul in doua, traverseaza micuta tara insulara Sao Tome pe cea mai din sud insula a sa, micuta Rolas. Ca sa ajungi pe Rolas va trebui sa iei o barcuta de lemn, cu motor, din Porto Alegre, cel mai sudic sat de pe Sao Tome. In aproximativ 15-20 de minute vei traversa oceanul (care uneori are niste valuri imense), si vei opri in portul de pe Rolas. Din port sunt marcate mai multe trasee de drumetie.
Cel mai popular traseu este cel care urca in varful dealului de pe insula, pentru ca pe acolo trece Ecuatorul, si acolo este marcat cum se cuvine a marca o asa importanta linie imaginara, si unde iti vei putea face poza cu un picior intr-o emisfera si unul in cealalta (poza pe care noi am mai facut-o si in Ecuador sau Uganda). Nu e un traseu lung, iti va lua 15-20 de minute pentru a traversa intai micul sat de pe Rolas, si apoi pentru a urca prin padurea luxurianta pana la Ecuator, dar caldura si umiditatea isi vor spune cuvantul – este bine sa iei o sticla cu apa cu tine, poti gasi de cumparat la micul restaurant din port.
Noi ne-am continuat apoi plimbarea pe insula pe traseul ei de coasta, pentru a ajunge la Praia Coffee, o plaja superba de unde poti admira, peste ocean, pe insula sora mai mare, chiar si pe Pico Cao Grande, ridicindu-se deasupra padurii.
La plimbare prin capitala Sao Tome
Singurul oras practic al insulei este Sao Tome, si o dupa amiaza ne-am petrecut-o in agitatia sa urbana. Capitala se intinde de-a lungul a mai multe golfuri largi, care candva erau strajuite de o faleza cocheta, cu coloane, chiar si o piscina, insa neintretinute in acest moment. Totusi orasul are un old world charm, cu casele sale vechi coloniale, unele intretinute, altele lasate in uitare, cu bisericile sale in culori pastelate, in contrast cu agitatia cu multe motociclete si microbuze galbene din zona principal comerciala.
In zare se vad si cateva epave, pe care le-am admirat intr-o plimbare mai lunga intr-o seara la apus. Peste drum de faleza este Palatul Prezidential, o cladire frumoasa roz, in fata careia poti admira la 17:30 un spectacol interesant: schimbarea garzii in Sao Tome, insotita de sunete de trompeta. Chiar in fata Palatului Prezidential este Catedrala din Sao Tome, unde noi am prins, in acelasi timp, o slujba cu muzica de cor, foarte frumoasa. Pe trotuar chiar in fata, un grup de adolescenti, cu tobe de lemn, exersau miscari de capoeira, asa ca atmosfera in intreaga piata era foarte muzicala.
Un alt loc de vizitat (sau macar de degustat) este fabrica de ciocolata a lui Claudio Corallo, cel mai renumit ciocolatier din Sao Tome. Musai sa iti iei un mic suvenir dulce, dar poti face si turul fabricii (noi mai facusem un tur de fabrica de ciocolata in Costa Rica, asa ca de data aceasta doar am mancat si atat).
Alt stop de neratat este la Muzeul National, gazduit intr-o veche fortareata, Forte de Sao Sebastiao. Un ghid aici te va purta, prin camerele fortaretei, situate chiar deasupra oceanului, prin toata istoria insulei inainte si dupa ce a devenit stat independent.
Alte ruine de vechi fort olandez, tot pe malul marii, puteti admira pe proprietatea frumosului hotel Pestana Sao Tome, chiar langa pontonul si piscina resortului.
La explorare prin Parcul National Obo, inspre Lagoa Amelia, unul din cele mai vechi cratere ale insulei, si begoniile sale minunate
O alta zi, o noua aventura pe Sao Tome. De data aceasta ne-am incaltat bocancii de drumetie, si am pornit prin jungla. Am explorat unul din traseele din Parcul National Obo, dar intai am poposit la Gradina Botanica Bom Sucesso, si aleile sale ca un labiring, un loc musai de vizitat pentru a intelege flora deosebita a insulei.
Apoi am pornit, intai printre plantatii de tot felul, pe traseul spre Lagoa Amelia, stravechiul crater, acum acoperit de un lac namolos, de unde isi au izvorul multe rauri de pe insula. Traseul te duce repede in vegetatia densa a padurii, unde copaci gigantici si bambusi convietuiesc. Dupa aproximativ o ora de urcus destul de accentuat vei ajunge la peste 1400 metri, acolo unde te asteapta begoniile uriase, ce traiesc doar aici, pe Sao Tome, in craterul Lagoa Amelia. Atentie: cararile sunt cel mai des pline de noroi, si foarte alunecoase, si iti trebuie incaltaminte adecvata. Nici un bat de hike nu e o idee rea, eu nu am avut la mine si am improvizat cu o creanga gasita pe drum.
Numele craterului vine de la o tanara portugheza, care in vremuri apuse coloniale, a disparut aici, in mlastinile acestui lac vulcanic.
In apropiere, la cativa kilometri, poti admira si una din cele mai frumoase cascade pe insula Sao Tome: Cascata Sao Nicolau.
Conducind pe coasta de nord in Sao Tome
Ultima zi am rezervat-o unui alt traseu cu masina, cu opriri dese, de data aceasta pe coasta de nord a insulei Sao Tome. Nu foarte departe de aeroport am facut prima noastra oprire, la un mic sat pescaresc, un adevarat muzeu real al pescuitului, unde am vazut pescarii cum debarcau ce au pescuit in largul oceanului: e pesti mari marlin.
Inca 10 minute, si am ajuns la unul din cele mai frumoase locuri de pe coasta de nord: Lagoa Azul, un golf cu apa imposibil de turcoaz, si inconjurata de imensi baobabi, un spectacol natural pe cinste.
Am continuat de-a lungul drumului de coasta, pe sub palmieri si printre banani si plantatii vechi, si pe langa cascade imense, pentru ca aici, in nord, muntele ajunge pana la mare, pana la singurul tunel de pe insula, o atractie turistica in sine, din cauza pozelor foarte frumoase pe care le poti face intre intuneric si lumina.
Cateva zile pe Principe, insula Biosfera UNESCO
Pe Principe ajungi dupa un zbor scurt, de 30 de minute, din Sao Tome, cu STP Airways, compania aviatica nationala. Este a doua insula principala a tarii, si declarata regiune autonoma. Are propriul guvern si propriul presedinte, si este complet sub protectia UNESCO, avind reguli stricte despre plastic, gunoaie si substante care ar putea afecta flora si fauna (precum dezinfectantele). Zborul este scurt, dar nu in fiecare zi, asa ca rezerva-ti din timp loc in avionasul de aproximativ 30 de pasageri.
Noi am stat mult-mult prea putin pe Principe, dar ne-am bucurat din plin de plajele sale idilice. Cele mai frumoase, se zice, plaje de pe Principe sunt Plaja Banana (cea care a aparut intr-o faimoasa reclama la Bacardi Rum, acum 30 de ani) si Plaja Bom Bom. Din pacate, in acest moment plaja Bom Bom nu e accesibila, fiind parte dintr-un hotel in renovare, dar Praia Banana a fost tot ce ti-ai putea dori in materie de plaja paradisiaca, tropicala. Si chiar daca au trecut 30 de ani de la acea reclama Bacardi Rum, plaja nu s-a schimbat in vreun fel, nu a fost atinsa de turismul de masa sau de interventia omului. Singurele semne ca plaja apartine de un hotel erau cateva cabanute din stuf si bambus, departe de nisip, ascunse in vegetatia bogata de pana la plaja, si un drum de pamant ce porneste de sus, de la plantatia Roca Belo Monte, hotelul pe al carui domeniu se afla Praia Banana (poti ajunge insa la ea si fara sa fii cazat).
Prin jungla tropicala, o poteca te duce de la Praia Banana pana la Praia Caju, o plaja mai micuta, dar la fel de frumoasa, si cu o mica asezare de pescari intr-un colt al ei.
Ne-am inchiriat si pe Principe masina – nu este o mare oferta de masini, si am avut si cateva aventuri cu un cauciuc buclucas care tot pierdea aer, si cu singura benzinarie de pe insula, care era inchisa in zilele in care am ajuns noi acolo, dar a meritat din plin, asa poti sa explorezi in liniste si in ritmul tau. Prima oprire am facut-o in Santo Antonio, capitala insulei, si considerata, dat fiind statutul de regiune autonoma a lui Principe, cea mai mica din lume, cu undeva la 2000 de locuitori. Santo Antonio are o faleza atat la ocean, cat si la un rau mare, ce vine din muntii insulei, cladiri colorate dar neintretinute, viata agitata si o biserica alb cu bleu in stil colonial portughez.
Din capitala am inceput urcusul, pe un drum la inceput bun, si la sfarsit foarte prost, catre Parque Natural Obô do Príncipe, rezervatia naturala, muntoasa, care acopera mai bine de jumatate din insula. Sunt multe trasee marcate in parcul natural, dar sunt lungi si dificile, si noi nu eram echipati corespunzator. Am oprit doar la un punct de vedere, langa plantatia Terreiro Velho, de unde se extrage ciocolata pentru cea mai faimoasa fabrica de ciocolata din Sao Tome, Claudio Corralo, de unde poti admira varfuri stancoase ce ies deasupra padurii de pe Principe, precum Dos Dente, dar si mica insulita de langa, in forma de sapca.
Tinta noastra era cascada O que pipi, pe care ajungi de la Terreiro Velho pe un traseu de 20-30 de minute.
Doua plantatii cel putin trebuie sa ai in vedere sa vizitezi pe Principe. Roça Sundy si frumoasa sa casa coloniala dintre banane, si privelistea de sus catre ocean, este un loc care merita un popas nu doar pentru frumusetea sa, ci si pentru insemnatatea sa in lumea stiintei: in 1919 faimosul astrofizician britanic Sir Arthur Stanley Eddington a calatorit pe Principe, in acelasi timp cu o echipa care in acelasi timp a plecat inspre Brazilia, pentru un experiment cu totul special, in timpul unei eclipse de soare – a fost demostrata pentru prima data Teoria Relativitatii emisa cu cativa ani inainte de catre Einstein. La Roça Sundy te poti si caza.
La fel ca si in cazul plantatiei Sundy, chiar daca nu esti cazat la Roça Belo Monte, merita sa faci o vizita la aceasta plantatie de deasupra plajelor, aici, pe langa frumoasa arhitectura a plantatiei, fiind organizat un muzeu al insulei Principe, ce trebuie vizitat din plin.
Unde ne-am cazat pe Sao Tome e Principe?
Am stat in total la 3 hoteluri pe cele doua insule principale ale micutei tari Sao Tome e Principe. Primele zile pe Sao Tome le-am petrecut la o plantatie transformata in ecolodge, intr-o adevarata gradina botanica, cu o piscina si camere spatioase in mijloc, Roça Santo Antonio. Micul dejun si cina le serveam pe terasa mare a vechii case coloniale a plantatiei, si serile ni le petreceam pe marginea piscinei racoroase.
Apoi ne-am mutat pe insula Principe, unde am poposit cred la cel mai frumos hotel: Roça Belo Monte, o superba plantatie, deasupra plajei Banana. Apusurile sunt superbe aici, de la balconul barului ce priveste catre zare si ocean, iar cina se lua in restaurantul pe jumatate in jungla. Frumoasa Praia Banana este parte a proprietatii, si clientii hotelului pot beneficia si de shuttle-ul pus la dispozitie la receptie.
Ultimele zile inapoi pe insula Sao Tome le-am petrecut de data aceasta la un hotel normal, nu plantatie, un hotel din lantul Pestana modern, chiar pe malul oceanului: Pestana Sao Tome. Printre facilitatile cele mai faine ale hotelului, pe langa privelisti cu oceanul nesfarsit, printre palmieri, se numara piscina infinitului deasupra valurilor, un ponton inspre ocean, si ramasitele si ruinele unui fort olandez din secolul XV.
Si in final, cateva recomandari de restaurante pe Sao Tome
Pe Principe am mancat doar la hotelul nostru (cu exceptia unei cafele chiar de pe Principe, savurata pe terasa plantatiei Roça Sundy), dar pe Sao Tome, in fiecare zi de explorari, am testat un nou restaurant. Nu sunt foarte multe pe insula, dar cele care sunt, sunt fantastice. Sa o luam pe rand.
Roça S.Joao dos Angolares
Chef João Carlos SIlva, un bucatar local celebru, a pregatit la Roça S.Joao dos Angolares o experienta de masa demna de stele Michelin. Noi am luat pranzul aici, la aceasta veche plantatie, un pranz din cinci feluri, servite impecabil, fiecare cu arome locale, deosebite, care a inceput cu o degustare de ciocolata si condimente, produse local. Plantatia gazduieste si un muzeu de arta, si are privelisti superbe si inspre ocean, si inspre jungla. Restaurantul si plantatia (care ofera si locuri de cazare) Roça S.Joao dos Angolares se afla pe drumul ce uneste capitala de sudul insulei Sao Tome.
Casa Almada Negreiros
Pe drumul inspre centrul muntos al insulei, te asteapta alt restaurant cu un meniu fix, de degustare a aromelor locale, fabulos: Casa Almada Negreios, o casa istorica, muzeu, foarte aproape de intrarea in Parcul National si traseul spre Lagoa Amelia, Gradina Botanica sau Cascada S Nicolau. La final am primit si o superba floare locala, cadou, dupa ce am degustat un digestiv local, pe baza de plante si radacini.
Roça Santo Antonio
Tot spre sud poti opri si la restaurantul ce apartine de ecolodge-ul Roça Santo Antonio. Noi aici ne-am cazat, si ne-au placut tare mult cinele cu un mix de arome locale si portugheze.
O Pirata
Restaurantul care noua ne-a placut cel mai mult in capitala este O Pirata, o terasa simpatica chiar deasupra valurilor, servind un mix de mancare locala si produse din mare. Am revenit aici si in ultima seara, dupa un prim pranz foarte bun, pentru mancare buna si locatia senzationala.
Papa Figo
Un restaurant departe de ocean, dar intre cladiri oficiale, astfel incat este preferat de comunitatea de expati din Sao Tome. Aici meniul este compus din diferite feluri de gratar, si eu va recomand, daca ajugeti la Papa Figo, sa incercati vita in sos de cacao produsa pe insula. Delicios!
Mucumbli
Pe coasta de nord, intre banani, mult deasupra oceanului, am dat peste lodge-ul Mucumbli, unde poti opri pentru pranz la terasa foarte frumoasa a localului. Meniul este simplu, dar selectia de vinuri este buna si ambianta foarte placuta. Am stat cateva ore aici, asteptind sa treaca singura ploaie pe care am prins-o in 8 zile pe Sao Tome.
| Pentru discutii antrenante despre calatorii in familie, te asteptam si pe facebook, in Grupul calatoriilor in familie. |
|
