De la jumatatea lui martie, viata noastra, cu toate aspectele ei, a fost data peste cap. O perioada am fost in lockdown, si nu am mai avut voie sa ne indepartam prea mult de casa (de aceea noi am stat pe dealurile din Breaza). Apoi am avut voie sa ne miscam, dar doar in Romania. Restrictii au fost anuntate, business-uri au fost puse pe pauza, magazine au fost inchise si distractii de tot felul interzise. Si in plus, oamenii obisnuiti sa calatoreasca mult si des s-au trezit ca li s-a impus, peste noapte, schimbarea stilului de viata. Asa ca am intrebat mai multe familii calatoare, cum au reactionat copiii, acesti mici calatori plini de entuziasm, pentru care exploratul de locuri noi este mod de viata, cand au avut voie, in sfarsit, sa reinceapa calatoriile. Si iata ce raspunsuri am primit!

„Dupa ce am stat izolati toata perioada de stare de urgenta, prima iesire a fost la Constanta. I-am ascuns cu greu plecarea, tocmai pentru ca nu voiam sa il dezamagesc, in cazul in care se schimbau regulile. Reactia lui cand a aflat? Speachless! Aproape ca i-au dat lacrimile cand i-am spus ca mergem la mare si ca se va intalni cu cativa colegi de la gradinita. A topait de fericire si apoi m-a intrebat pana in momentul in care am ajuns fizic pe plaja daca nu cumva e o gluma. „, ne-a povestit mamica lui David, cel cu Picioruse Calatoare

„Am facut deja mai mult de o luna de când am plecat din nou pe coclauri. De data asta, totul a fost super atipic, nici noi nu știam prea bine când și cum plecăm. Pentru că era tot o aiureală cu listele de țări care ne lasă să intrăm sau din care ne putem întoarce fără alte condiții și restricții, am hotărât chiar cu câteva zile înainte de acțiune să fugim în locuri mai bune pentru a petrece vara.

Așa că am anunțat copiii (puiul C. – 4 ani și puiul D. – 2 ani) că ne-am hotărât să mergem în road trip în Grecia și că plecăm într-o săptămână. Pe perioada pandemiei am încercat să facem totul să pară cât mai normal pentru ei, astfel că nu au fost foarte surprinși. Le era familiar, am avut multe astfel de aventuri, iar pentru ei timpul trece altfel. Ce să mai zic, puiul C. (4 ani) și-a făcut aproape integral bagajul! Au fost super fericiți că plecăm la plajă, un pic dezamăgiți că spațiul e super limitat și nu pot lua toate cărțile și jucăriile preferate cu ei.

Dezamăgirea le-a trecut repede, când după mai bine de 3 luni s-au dat din nou pe tobogan, la prima oprire – o benzinărie din Bulgaria, unde l-au tocit împreună cât ne-am băut noi cafeaua; win-win. Cel mai tare au chicotit când au văzut că luăm kitul de camping cu noi, la cort le place extrem de mult (puiul C. spune pe repeat că vrea să stăm la cort 30 de zile și încă 30 de zile și încă 30 de zile….până face 7 ani). Partea bună e că ei încă nu vor acasă, ceea ce mă face să cred că se distrează mai mult decât le e dor de prietenii lor, așa că… o să mai prelungim călătoria o vreme.”, ne povesteste mamica celor doi pui calatori de la Praf de Stele

Parinti Calatori ne-au raspuns: „Albert a dus dorul plecărilor în perioada stării de urgență, așa că atunci când l-am anunțat că facem bagajele pentru prima plecare în Serbia a fost primul care și-a pregătit lucrurile pentru călătorie. „Dar s-a terminat coronavirusul, mama?”. Se tot lăuda pisicii: „Misha, noi plecăm în vacanță și tu stai acasă, na na na!”. Cu Ayola a fost puțin mai diferit, ea nu a prins decât doua ieșiri înainte de pandemie, așa că nu prea știe cum e, nu îi place în mașină și nici la drumuri lungi nu-i cea mai răbdătoare. Dar ușor – ușor învățăm și ne adaptăm. Rămâne și puțină dezamagire însă, că momentan vom face calatorii cu mașina și nu cu avionul undeva mai departe – Albert e mare fan al zborurilor (mai ales dacă au și ecran în scaun haha). De atunci ne tot plimbăm, iar el tot întreabă:” Când o să putem merge cu avionul din nou? Eu știu să port mască în avion!”.”

Despre primele reactii ale Anei, calatoare On My Way ” ”S-a telminat epidemia?” Aceasta a fost prima reacție a Anei când am anunțat-o că plecăm de acasă. Îi părea, probabil, o evadare neașteptată după trei luni de ”captivitate”. După cum declară cu mândrie, ea a ”înțeles cum e cu epidemia” și nici nu mai cerea să iasă din curte. Ba mai avea și comentarii critice la adresa vecinilor și a copiilor care se plimbau împreună prin cartier. Prima ieșire a fost prin Covasna și Harghita, unde am ales locuri mai puțin aglomerate și un traseu prin pădure. S-a adaptat ușor călătoriilor în pandemie: poartă masca oriunde intrăm, știe că nu are voie la locurile de joacă și că stăm la distanță de oameni. Acum ne gândim oare cum va fi când/ dacă vom reveni la vechea normalitate, care va fi reacția când va reintra în colectivitate, când nu va mai avea câte un adult doar pentru ea tot timpul.”

Mamica Sofiei, de la Crestem si calatorim ne spune: „Sofiei i-a fost foarte dor de vacante! Dupa pandemie am fost mai intai la Poiana Brasov, apoi la mare la noi, apoi in Bulgaria. De fiecare data era super dezamagita de cat de repede ne intoarcem. Ne tot intreba: si cum vor fi aceste doua saptamani se vacanta? Iar cand noi ii spuneam ca sunt doar 2-3 zile, se bosumfla. Oricum, in prima vacanta a fost super super mega incantata. Nu mai statea locului, sarea practic in sus de bucurie. Ceea ce ma buxura si pe mine, ca o mama calatoare ce sunt. Fericirea Sofiei ca eate in vacanta in poza de mai jos!”

Cand despre noi, familia Travelista.ro, am reinceput sa exploram mai pe departe de casa imediat ce s-a putut. La prima iesire, de glamping la Ursa mica, copiii au fost innebuniti sa manance altceva decat ce le-am gatit eu toata perioada de lockdown. Nu stiu daca e din cauza ca se plictisisera de ceea ce prepar eu, or poate nu sunt o bucatareasa asa grozava pe cat ma cred…

Au urmat excursii doar in Romania in toata luna iunie, timp in care ne-am reacomodat cu mersul la hotel, exploratul toata ziua, mancatul la restaurant. In Ungaria, prima tara in care am mers dupa ridicarea restrictiilor la granitele Romaniei, copiii au fost absolut socati si incantati de locurile de joaca deschise (si neimprejmuite isteric de benzi si bariere), si au intrebat incontinuu daca chiar au voie in leagane si topogane.

Aproape nu le venea sa creada ca aici, in aceasta tara vecina cu noi, locurile de joaca nu prezinta atatea pericole, ca la noi! I-am asigurat ca probabil la noi doar autoritatile au uitat sa le redeschida dupa lockdown, pur si simplu, si au continuat sa se joace linistiti, asa cum trebuie sa faca de fapt copiii. Iar in Croatia au redescoperit bucuria inotatului, inainte de pandemie o activitate mai mult decat saptamanala pentru ei, si in primele zile cu greu am reusit sa ii scoatem din apa pentru somn or masa.

Speram ca vom putea sa continuam exploratul, in curand poate si in afara Europei. Pana atunci si noi cei mari, dar si cei mici ne facem planuri, iar Ema, mare admiratoare a Fridei Kahlo insista aproape saptamanal: „cand se termina nenorocitul asta de virus, mergem in Mexic la casa Fridei”. Asa sa fie mica exploratoare, asa sa fie!