Antarctica – alta lume
Inca de acum multi ani, aproape 30, cand am descoperit magia lumii polare, in Finlanda, copil fiind, mi-am dorit sa vad si sa ajung si sa descopar Antarctica. Aveam rezervare intre anii 2020 si 2021, si anularea acelei excursii a fost cea mai urata lovitura pe care mi-a dat-o pandemia. Dar totul se aseaza pana la urma, si daca e sa se intample se va intampla, asa ca dupa un an 2022 plin de calatorii frumoase am asteptat cu emotie inceputul lui 2023: in prima zi din an am pus pentru prima data piciorul pe cel de-al Saptelea Continent, intr-o excursie de o luna din Romania pana in sudul planetei si inapoi!
Zilele dedicate Antarcticii au venit la rand, firesc, intr-un crescendo de adrenalina, dupa fantasticele peisaje calme, aproape bucolice, cu plaje turcoaz, campii verzi pe care pasc oi printre pinguini din Insulele Falkland, urmate de natura dezlantuita, cu ghetari printre varfuri de aproape 3000m si plaje pazite cu strasnicie de foci agresive, din South Georgia si de fantastica de neprietenoasa cu viata umana Elephant Island, unde am oprit in drumul nostru un pic. Am ajuns in Antarctica la bordul MS Fram, una din barcile de expeditii polare ale Hurtigruten, o firma norvegiana de croaziere cu peste 130 de ani de experienta, plecind din Punta Arenas. Voi detalia despre cum am ales aceasta firma, si despre cum e viata pe croaziera in Antarctica intr-un post viitor, sunt multe de spus si scris. De data aceasta vreau sa imi amintesc toate locurile fabuloase pe care le-am vazut aici!
Antarctic Sound, prima debarcare in Antarctica
Prima debarcare a fost in zodiace, printr-o incursiune prin Antarctic Sound, un loc unde ghetarii se strang “sa moara”, sa fie fragmentati de curenti, unde am zarit o noua specie de pinguini in premiera: pinguinii Adelie.
Piciorul pe al saptelea continent l-am pus de abia pe dupa amiaza in prima zi, si l-am pus pe un vulcan: Brown Bluff, o pata de culoare intre nesfarsiti ghetari albi, unde ne-am plimbat intre gentoo si simpaticii Adelie si puii lor complet negri si foarte pufosi.
Polar Plunge intr-un vulcan din Antarctica? De ce nu!
A doua zi am parasit un pic Antarctica cea peninsular-continentala pentru o mica incursiune din nou in insulele South Shetland, cu o vizita pe insulita Aicho, ce adaposteste colonii de pinguini chinstrap intr-un peisaj extrem de inverzit fata de cum te astepti sa fie taramurile antarctice. Aicho a fost a doua insula South Shetland pe care am avut bucuria de a o admira, dupa stopul in Elephant Island, in drum spre Antarctica. Ele fac parte din alSaptelea Continent.
Dar aventura cea mare urma a fi dupa amiaza, cand in plan era una din cele mai interesante insule din Antarctica: Deception Island, o insula vulcan cu un crater aproape rotund in centru si o singura intrare ingusta dinspre ocean. Ultima eruptie a vulcanului Deception a fost in 1986, dar nu mai demult de anul trecut a avut loc o alerta de posibila “trezire la viata”. O puternica eruptie in anii 60 a distrus statia de vanat balene si baza stiintifica de aici.
Insa cand am ajuns noi, totul era calm cu vulcanul naravas. In plus, Antarctica era in cea mai buna forma varatica a ei, fara vant si cu soare stralucitor pe cer.
Intai si intai am facut o plimbare lunga de cativa kilometri prin peisajul ireal de pe Deception Island. Pereti vulcanici abrupti sunt fundalul pentru cladirile si instalatiile de la vechea statie de vanat balene, distrusa de eruptiile din trecut. Am urcat apoi pana la “fereastra bleu”, o sa in marginea craterului de unde vezi oceanul de jur imprejur.
Si apoi a venit momentul sa mergem la beach club. Da, MS Fram, barca ce ne adusese aici, a deschis pe Deception Island un club de plaja, cu prosoape si tot ce ai nevoie (adica un defibrilator si un echipaj medical de urgenta, la ce altceva va ganditi?) pentru o balaceala memorabila. Memorabila, pentru ca la un polar plunge ca la carte apa are cam aceeasi temperatura cu aerul, si nu vorbim de 30 de grade, ci de 0-3 grade. Asa ca ne-am dezbracat de geci si pantaloni impermeabili si in costum de baie ne-am avantat in apa, care, de fapt, nu a fost atat de rece pe cat ne imaginam!
La drumetie pe zapada
Neko Harbour a fost primul nostru hike pe zapada in Antarctica. Am urcat pe carari sapate de ghizi la prima ora a diminetii in zapada pana sus, mult deasupra barcii, ramasa in golf pe apele complet nemiscate ale Antarcticii. In drum am trecut si pe langa o galagioasa colonie de pinguini gentoo.
Profitind de soarele impecabil de pe cer, pranzul a fost pe puntea de sus a barcii, un bbq cu ghetari pe fundal si pinguini in zare. Ba chiar si cateva balene au dat inconjorul barcii noastre.
Dupa amiaza aveam in program un nou hike pe zapada, pana in varful insulei Danco, numita astfel in cinstea unuia dintre exploratorii de pe expeditia Belgica, una din primele expeditii de explorare a Antarcticii, si singura din “epoca de glorie a explorarilor” care a avut si un membru roman, pe Emil Racovita.
O noapte memorabila, la cort, pe zapada in Antarctica
Dar adevarata explorare a inceput seara, in aceeasi zi incarcata, dupa hike-uri lungi prin zapada: ne-am luat saci de dormit cu noi si am sarit in zodiac. Ne astepta o aventura aparte: o noapte petrecuta, la cort, pe al saptelea continent. Despre cum a fost aceasta noapte memorabila la cort in Antarctica am detaliat aici.
Dar a merge la camping in Antarctica este cat se poate de diferit de conceptul de glamping. Ba inainte de a putea intra in cort te asteapta vreo doua ore de munca: intai trebuie sa iti nivelezi si batatoresti zapada, sa faci fundatia cum ar veni, in locul in care vrei sa iti ridici cortul. Apoi te pui la montat structura de cort, si umplat saltele, iar apoi vei participa la un mic briefing. Nu despre siguranta sau reguli, acestea au fost explicate deja in prealabil pe barca, ci despre… toalete. Pentru ca da, campingul nostru in Antarctica a avut si o toaleta in zapada 😀
Si dupa ce s-au incheiat toate aceste episoade… organizatorice, adevarata placere a timpului extra petrecut in Antarctica a inceput. Ne-am plimbat in toate directiile, prin zapada uneori pana la brau, am admirat foci ce inotau alene in mare, si pinguini ce deja se bagasera la culcare, si am ascultat sunetele scoase de ghetarii ce se desprindeau si cadeau, provocind valuri, in apa. Magic e prea putin pentru a descrie experienta!
Ultima zi in Antarctica: aventura in caiace, vizita la Posta pinguinilor si fantasticul Lemaire Channel
Si cum toate lucrurile frumoase au un sfarsit, ne astepta, intorsi pe barca la 5 dimineata, ultima zi in Antarctica. Pe care nu am lasat-o sa treaca fara aventuri memorabile. Nici nu ne-am incalzit bine pe barca, ca am si plecat cu caiacul. De la nivelul apei altfel vezi Antarctica si ai sai ghetari plutitori, iar o intreaga colonie de pinguini a decis sa ne acompanieze in aventura noastra cu vasle, inotind zglobiu intre caiacele grupului nostru.
La pranz am continuat aventurile. Am debarcat la Port Lockroy, supranumit si Penguin Post. Aici functioneaza, pe timpul verii, singurul magazin si singura posta din Antarctica, ingrijite de 4 oameni, care sunt alesi, anual, dintre mii de doritori. Port Lockroy este o fosta baza de cercetari britanica, acum transformata in mic muzeu.
Ultimul loc vazut din Antarctica a fost o traversare, fara debarcare (nu este permisa), a celebrului Canal Lemaire, considerat unul din cele mai frumoase locuri din Antarctica. Toata lumea a stat pe punte toata perioada cat a durat parcurgerea canalului, si muntii inalti direct din apa, inconjurati de ghetari, sunt cu adevarat spectaculosi!
Am ajuns in Antarctica, si nu as putea fi mai incantata de acest lucru! Am ajuns in Antarctica intr-o croaziera intensa, de 20 de zile, ce ne-a dus intai prin Insulele Falkland, apoi pe South Georgia, in drum spre al Saptelea Continent. Despre cum ales croaziera, barca si firma organizatoare, si despre cum decurge viata intr-o croaziera in Antarctica, am detaliat in posturi separate insa, sunt prea multe lucruri de povestit!
| Pentru discutii antrenante despre calatorii in familie, te asteptam si pe facebook, in Grupul calatoriilor in familie. |
|
