O saptamana am petrecut in Cusco, Peru, si imprejurimi, o saptamana exceptionala de descoperire a incasilor si a arhitecturii lor nemaivazute, dar si a unuia din cele mai interesante orase vazute pana acum.

Altitudinea de 3400m o simti inca de la primul pas pe scara avionului, la aterizarea din Lima in aeroportul din Cusco, buricul Peru-ului (in traducete mot a mot din quencha, Cusco inseamna buric, iar peruanii considera oraselul de 300 000 de locuitori capitala spirituala a tarii). Inima in alerta o ai inca din zbor, dupa curbele printre culmi muntoase aproape una de alta, efectuate de avion la aterizare, si imediat la sol vei incepe si sa gafai dupa fiecare scara urcata.

Prima intalnire cu ruinele inca din Peru am avut-o deasupra orasului Cusco, la peste 3700m

Lipsa oxigenului, mai ales ca noi veneam din Lima, capitala Peru, de pe malul Pacificului, nu ne-a oprit insa, imediat ce ne-am colectat bagajul si ne-am inchiriat masina, sa ne indreptam spre primele noastre ruine Inca, Sacsayhuaman, o veche cetate la cativa kilometri de Cusco, care ne-a taiat rasuflarea nu doar cu altitudinea sa de peste 3700m, ci si cu peisajele senzationale, panorama orasului sub zidurile din pietre gigantice, carate de incasi aici de la zeci de km distanta. Zidurile de aparare gandite de incasi in zigzag sunt o minune a arhitecturii, iar cu asa peisaje in jur nu te mai saturi din explorat, chiar daca fiecare deal urcat e o mica victorie in lupta cu propria respiratie.

Coborand din Cusco spre Valea Sacra

Indicatia cea mai intalnita pentru a te acomoda fara probleme cu altitudinea mare este sa cobori cum aterizezi in Cusco catre Valea Sacra (Sacred Valley), unde la 2800m nu vei avea probleme. Asa am facut si noi, iar drumul pana in Urubamba, unde aveam prima noapte de cazare, a fost presarat cu peisaje care mai de care mai frumoase, si la fiecare colt de serpentina opream sa pozam lame, alpace, dealuri verzi, lagune bleu intre campuri cu delicate flori de cartof (leguma lor nationala) in nuante de mov ai alb, dar si ghetari de peste 5000m in zare.

Calatorie ca in poveste cu peripetii cu trenul spre Machu Picchu

A doua zi de dimineata, am plecat cu noaptea in cap, pentru a evita o greva a fermierilor si a putea ajunge la trenul ce te duce in lumea ireala a lui Machu Picchu. Despre experientele de aici, despre cum greva aceasta, ce a incurcat planurile tuturor in acel inceput de februarie, pentru noi a fost un mare noroc, am povestit aici.

Explorind Valea Sacra din jurul Cusco, Peru

Inainte insa de a ne urca in trenul care te introduce in povestea Machu Picchu, am profitat de timp si am vizitat o alta ruina inca, la fel de impresionanta ca toate: Ollantaytambo, terase abrupte in munte, un urcus sustinut pana pe coama sus, la Templul soarelui, de unde ai o perspectiva fabuloasa cu orasul ramas hat departe jos si cu Valea Sacra in toata splendoarea sa intre munti. Si orasul actual, de jos, este un loc superb, si merita o plimbare, si de aici ne-am cumparat cele mai frumoase suvenire, sin lana de alpaca colorata in nuante vesele.

Tot in zona, pentru cei curajosi si fara rau de inaltime gasesti o cazare aparte: Skylodge, capsule de sticla agatate pe o râpa stâncoasa, la care ajungi doar prin catarare pe o via ferrata datatoare de ameteli. Noi ne-am multumit doar sa le admiram de jos, din parcarea de la marginea drumului.

Reveniti deci in Valea Sacra a incasilor, ne-am indreptat masina catre un fantastic laborator agricol in aer liber, Moray, unde aceasta veche civilizatie, in terase concentrice, testa diferite soiuri de cartofi si alte plante, si le aclimatiza cu diferite soiuri si conditii de altitudine. Locul este fantastic cu adevarat!

In apropiere, alt loc iti asteapta vizita: salinele Maras, unde inca din vremuri pre-inca se extragea sare dintr-un izvor sarat, in mici bazine plate, ingramadite intre munti. Cu un pic de noroc, fata in fata cu micile piscine sarate in nuante de maro vei zari ghetari albi stralucitori.

Am luat Cusco la pas ca sa descoperim buricul Peru-ului

De abia dupa toate aceste aventuri, aclimatizati la altitudini de peste 2500m in ultimele zile, am revenit in Cusco, pentru a il explora la pas. De la primul contact cu centrul orasului, m-am indragostit iremediabil de arhitectura sa coloniala cu ziduri groase din pietre mari incase la baza, spaniolii dupa cucerire refatuind practic in stilul lor vechile palate incase. Amalgamul rezultat este de necrezut, iar la impresia puternica ce ti-o lasa orasul inca de la primii pasi contribuie si atmosfera electrizanta din piata centrala, Plaza de Armas, dar si aerul relaxat al Gradinii sacre de la baza Templului soarelui, transformat de spanioli in manastire, un loc ce trebuie savurat pe indelete. Un repaos la un Pisco Sour, bautura tradionala a peruanilor, este binevenit, si il vei putea incerca la cam toate restaurantele si barurile si cafenelele din centrul orasului. Tot traditional este si alt preparat, dar numai cei mai curajosi din punct de vedere gastronomic turisti il vor incerca: porcusorul de guinea, considerat de locuitorii din zonele inalte ale Anzilor o adevarata specialitate, si pe care il poti testa in restaurantele traditionale sau in cuyerii, mici restaurante de familie ce servesc doar acest singur preparat. Fie ca ai testat sau nu, nu rata o vizita in Catedrala din Cusco, unde o pictura gigantica cu Cina cea de taina, clasica precum in toate bisericile spaniole, are un detaliu local: Iisus serveste la masa, impreuna cu apostolii sai, fix un porcusor de guinea rumen, asezat in mijlocul mesei.

Noi ne-am cazat intr-un fost palat colonial, Palacio del Inka, construit pe zidurile unui si mai vechi palat incas, vizavi de Templul soarelui, si un tur ghidat prin el, oferit de hotel, a fost o buna introducere in atmosfera inedita a acestui fabulos oras.

Prima data la peste 5000m din Cusco, Peru, am ajuns

Ultima zi full pe meleaguri peruene am ales sa o petrecem cu adevarat la inaltime, in cautarea curcubeului pe Rainbow Mountain, la peste 5200m. Drumul cu masina, si apoi pe jos (sau pe cal, pentru cei mai afectati de altitudinea ridicata) este absolut fabulos. Noua ne-a adus un pic aminte de drumul pe Autostrada militara din Georgia, doar ca aici in loc de oi vedeai la tot pasul lame si alpace. Rainbow Mountain ne-a intampinat intai cu ceata. Dar cand norii in sfarsit s-au dat la o parte, peisajul a meritat toata gâfâiala pana sus. O excursie cu adevarat senzationala, care merita negresit de facut din Cusco.

Deoarece am ales sa mergem cu masina noastra, am fost flexibili, asa ca la intoarcere, profitind de inca lumina de afara, am mai facut cateva opriri pe drum. Intai am admirat vechiul si masivul zid de aparare incas al orasului Cusco, o ramasita inca semeata, care te face sa realizezi, inca o data, maiestra arhitecturala a incasilor.

Apoi, in apropiere, am oprit pentru un pic de istorie pre-inca, vizitind un alt oras vechi fabulos, Piquillacta, si interesantele sale ziduri lungi de aparare.

Ultima zi, inainte de a ne imbarca spre Bogota si apoi, in continuare, spre Panama, am ales sa vizitam un ultim oras inca, Pisac. Indiferent de cat de multe ruine incase vezi, nu au cum sa nu te impresioneze, si fix asa am fost noi dati pe spate de terasele de la Pisac, si de vechile case cocotate in varf de munte, cu panorame splendide cu Valea Sacra de la fiecare pas.

Ultima activitate inainte de a ne sui in avion: o vizita la o mica ferma de alpace si lame, pentru a invata despre lana si aceste animalute atat de haioase, care ne-au acompaniat in fiecare popas prin Peru.

Peru, ai fost senzational si cu siguranta vrem sa revenim pentru o excursie in amanunt si prin alte zone ale tarii, ce se anunta la fel de spectaculoase!