Desi prin judetul care ii imprumuta numele ne-am tot plimbat in repetate randuri, pe la ape termale, cascade si manastiri, saline, orasul Ramnicu Valcea a fost mereu doar un punct pe harta in drumurile noastre, cu copiii cu noi sau fara, catre alte destinatii din nordul tarii sau din vestul Europei.

Acum doi ani insa am facut prima noastra escala in Ramnicu Valcea, pentru o noaptea, de asemenea intr-un drum a carui tinta finala era undeva mai sus. Atunci doar am dormit o noapte, dar hotelul ales ni s-a parut fermecator, si, cercetind ce am putea face in oras (desi am ales atunci sa ne continuam drumul imediat dupa micul dejun), am decis ca nu ar fi rau sa revenim o data in Valcea pentru o explorare mai in amanunt.

 

Asa ca recent, intr-un drum inspre Orastie (unde am dormit intr-un tanc) am ales sa impartim drumul din Bucuresti in doua, si sa poposim pentru o noapte si jumatate de zi in Ramnicu Valcea.

Unde ne-am cazat cu copiii in Valcea?

De data aceasta nu am mai poposit la acelasi hotel ca data trecuta, ci am mers inspre celalalalt care ne atrasese atentia din oferta pe booking, la care de altfel mai oprisem o data sa testam restaurantul: Grand Hotel Sofianu.

Grand Hotel Sofianu, la marginea parcului central din Ramnicu Valcea, se auto branduieste ca singurul hotel muzeu de arta din Romania. Si fix asa e: holurile, receptia, restaurantul si chiar si camerele sunt nesfarsite spatii expozitionale, cu sculpturi si picturi expuse peste tot, bine integrate in decorul elegant.

Noi am ales acest hotel nu neaparat din cauza dimensiunii sale artistice, ci datorita piscinei interioare de la parter, unde, de altfel, ne-am petrecut dimineata.

Cu copiii in Parcul Zavoi, din Ramnicu Valcea

Fix in fata hotelului incepe parcul Zavoi, unul din cele mai vechi parcuri din Romania, a carui constructie a inceput in jurul anului 1850. Am profitat ca suntem fix pe aleile sale, si ne-am plimbat printre copacii batrani, si pana la lac (pe malul caruia vara este o terasa-restaurant). Iar copiii, bineinteles, au luat cu asalt locurile de joaca (pentru ca sunt mai multe), cu personaje care mai de care mai imaginative.

Casa lui Anton Pann, un alt loc de vizitat in Ramnicu Valcea

La 3 minute de hotel pe jos se gaseste casa memoriala a lui Anton Pann, o casuta mica, traditionala in aspect, usor atipica intre blocurile comuniste din jur, care se poate vizita, si care, cand am trecut noi pe la ea, era pazita de un catel flocos.

Muzeul satului valcean, de neratat cu copiii in Ramnicu Valcea

Dupa ce ne-am facut turul in jurul hotelului, si am facut check out, am purces catre destinatia noastra principala: Muzeul satului valcean, din satul lipit de Ramnicu Valcea, Bujoreni. Il mai zarisem si din Drumul National, insa de pe geamul masinii parea ceva mic, cateva case de lemn insirate intre altele noi, private, cu termopane si tigla colorata. Insa la fata locului am descoperit ca ne-am inselat: muzeul satului este suficient de mare cat sa iti tina ocupate cateva ore bune, si suficient de interesant cat sa capteze atentia si a celor mici si a celor mari.

De la intrare te intampina o scoala, veche de la 1900 (unde de altfel este si un mic birou pe post de casa de bilete). Dat fiind ca este primul an de scoala a lui Lucas, scoala sateasca refacuta de aici a constuit un mare punct de atractie si interes.

Am urmat apoi aleile muzeului, si am trecut pe rand pe langa casa olarului, morarului, tamplarului, dar si pe langa o biserica de lemn (pana la care am urcat un deal) sau pe langa o cula (casa fortificata traditionala in zona).

Lucas si Ema au fost interesati de roata de lemn cu bancute care se invarteau, de stupii de albina frumos pictati, dar si de o scena amplasata intre casute.

Am petrecut aproape doua ore in acest muzeu simpatic in aer liber, printre case traditionale valcene (spre deosebire de Muzeul Satului din Bucuresti, care este unul national, acesta era dedicat doar judetului Valcea). Ne-am facut portia de soare (caci am prins o vreme tomnatica superba) apoi am incarcat copiii in masina si am pornit inspre Arsenal Park din Orastie, cu escala de pranz si dezmortit picioarele in Sibiu.