Inca de la scurta incursiune in Bretania, cu ocazia unui roadtrip in principal focusat pe vecina Normandia ne-am promis ca revenim! Intreaga aceasta coasta de vest a Frantei este un spectacol intreg, si nu puteam sa nu exploram macar inca un pic prin Bretania, nu e asa?
Primul stop inspre Bretania a fost in Normandia
Ca sa ajungi in Bretania nu ai evident vreun zbor direct din Bucuresti, ci trebuie sa combini zbor spre Paris cu masina (alegerea noastra) sau tren. Noi am aterizat dimineata in Paris Beauvais, am inchiriat masina, si ne-am pus la drum! Daca data trecuta prin Normandia am facut o scurta incursiune in vecina Bretania, era si normal acum sa facem invers. Mai ales ca ne era in drum, si simteam nevoia unei pauze de la stat in masina. Asa ca primul stop inspre ocean a fost la cea care mult timp a fost cea mai inalta cladire din Europa, imensa Catedrala din Rouen, capitala Normandiei si locul unde Ioana d’Arc a fost judecata si arsa pe rug. Am vizitat catedrala, ne-am plimbat un pic prin centrul istoric, si din nou in masina. Pana in Bretania din Paris faci aproximativ 4 ore pe autostrazi.
Nu am intrat insa in Bretania fara sa mai facem un stop, de data aceasta pe malul marii, tot in Normandia. Am oprit pe faleza lunga din Villers sur Mer pentru pranz, dar si pentru un alt scop. Am topait intre fusuri orare, acolo unde Primul Meridian intra in Franta dinspre Greenwich, UK, ca doar se stie ca ne plac liniile imaginare de pe pamant, nu?
Primele 2 zile in Bretania ne-am cazat intr-un castel!
Bretania este cunoscuta pentru coasta sa spectaculoasa cu flux/reflux imens, si pentru… castelele ei. Asa ca atunci cand am parcat in fata primei noastre cazari, copiii au crezut ca am ajuns deja la Disneyland (era in plan mai incolo in aceeasi excursie). Dar noi am venit in Bretania, si am stat la un castel chiar mai din povesti decat cel de la Disneyland: Château du Nessay, un castel rosu ce domina o limba de pamant inconjurata de stanci si plaje cu nisip fin.
Saint-Briac-sur-Mer este localitatea in care ne-am cazart in primele zile in Bretania, si in fiecare zi ne incepeam programul de plimbari cu o plimbare chiar pe aici. Oriunde te uiti, carari pe langa mare, plaje cu flux/reflux imens de mereu arata altfel. Ba chiar, ne-am si balacit un pic in iunie in Atlanticul cel rece, nu am putut rezista tentatiei!
Ba si serile tot asa ne plimbam. In Bretania vara este lumina pana la ora 23, si peisajul este cum nu se poate mai fain!
Saint Malo, fabulos de frumos!
Dupa Mont St Michel nu credeam ca alta locatie pe coasta Frantei ma va mai impresiona la fel de mult. Dar iata ca m-am inselat, si trebuie sa o zic rapid: Saint Malo este absolut fabulos de frumos!
Sunt cateva insule in jurul lui Saint Malo, cu fortificatii ample pe ele, la care poti sa ajungi doar in putinele ore cand apele oceanului se retrag sute de metri. Noi am petrecut o zi intreaga in St Malo, ceea ce va recomand si voua, si am avut ocazia sa ne plimbam peste tot, dar si sa experimentam acest fenomen impresionant, cand oceanul se retrage, aici imens de mult, si scoate la iveala carari pietruite sau constructii fortificate accesibile doar atunci. Acest fenomen l-am mai experimentat si, de partea cealalta a canalului Manecii, in insula Jersey. In fiecare zi, in ciuda panourilor de avertizare de peste tot, si a orarului cu flux/reflux pe zile afisat in orice colt, turisti raman sinistrati, surprinsi de apa care se intoarce, in diferitele fortificatii din largul coastei St Malo.
Faleza din St Malo, cu dig inalt, care sa protejeze orasul de furtunile faimoase si puternice din iarna, iti ofera imagini fantastice cu practic o plaja fara sfarsit. Pescarusii sunt in orice loc aici, gata sa iti fure inghetata sau cartofii prajiti.
Am mancat pe digurile orasului un pranz traditional breton, din pate de porc, stridii, cidru si bagheta pufoasa si crocanta, si apoi am avut parte si de un adevarat show pe strazile medievale ale St Malo: piratii au atacat orasul!
Arhipelagul insulelor Ébihens
In Bretania nu aglomeratiile sau biletele cu ore fixe de vizita iti fac programul, ci natura insasi: Insulele Ebihens pot fi accesibile, pe fundul marii mergind, doar la low tide. Noi am ajuns in dreptul lor fix la ora potrivita in acea zi, pentru a putea face o plimbare lunga pe desertul care se arata cand marea se retrage, catre mici insulite ramase ca niste altare de stanci in nisip. Un panou te avertizeaza sa nu pornesti pe fundul marii mai tarziu de 1h30 dupa cea mai scazuta apa.
Dinard si promenada sa de kilometri in sir
In Dinard am ajuns pe seara, in cautarea unui restaurant pentru cina (fara succes, vara fara rezervari aici nu ai mari sanse de masa libera la terasele din centrul orasului, de langa mare). Dar am descoperit nesfarsita promenada de-a lungul marii, un traseu lat de 2 metri pentru plimbari la aerosoli, pe sub conace aristocratice impunatoare si pe langa mici pesteri sau plaje.
Little Mont Saint Michel
Normandia are Mont Saint Michel, Bretania are Little Mont Saint Michel. Nu ma pot pronunta care dintre ele e mai frumos, dar doar la unul am jucat fotbal pana sus si inapoi, la low tide, cand se poate ajunge si urca la mica bisericuta altfel in mijloc de ocean.
Iar pe marginea plajei ai aici si un restaurant delicios, cu cidru si stridii, cele mai iubite specialitati locale din Bretania.
Cap Frehel si Fort La Latte, doua stopuri scenice pe Cote d’Armor
Am continuat pe Cote d’Armor, o zona intens fortificata in trecut a Bretaniei, de unde au ramas acum marturie castele impunatoare, ce vegheaza de secole apele oceanului. Si am oprit la probabil cel mai scenic dintre ele, Fort La Latte, pe care Printesa Ema din donjon, si cavalerii ei, l-au explorat pe indelete.
Am ramas pe Cote d’Armor, inainte de a continua spre urmatoarea zona din Bretania pe care vroiam sa o exploram, pentru inca un stop, la fel de scenic si spectaculos: Cap Frehel si farul sau, in care am si urcat, si un traseu pe langa stancile abrupte si inalte ce se inalta din ocean si cei un milion de pescarusi care numesc acest loc casa.
Un nou castel in care sa dormim, pe coasta roz din Bretania
Si am ajuns la cea de-a doua si ultima cazare a noatra din acest roadtrip prin Bretania. Bineinteles, un nou castel! Manoir de Kergrec’h se numeste, si este inconjurat de un domeniu aristocrat si elegant, cu peluza verde si gradina de flori. Iar la marginea gradinii un traseu prin padure te duce pana pe malul unui golfulet ferit.
Nu degeaba se numeste Coasta roz de granit a Bretaniei noua zona in care am poposit. O jumatate de zi am explorat, din stanca roz in stanca roz, pe un traseu de cativa kilometri de-a lungul marii superba Cote de Granit Rose.
Iar cea mai frumoasa imagine de aici se spune ca este cea cu Castel Meur, o casa stransa parca intre doi bolovani roz superbi. Si cine suntem noi sa contrazicem!
Un ultim stop in Bretania, in chiar capitala sa
Daca la dus spre ocean am oprit in capitala Normandiei, la intors era si normal sa poposim in Rennes, capitala de Bretania. Si stiati ca Rennes e orasul din Franta cu cele mai multe casute cu fatade de lemn? Sau ca are o catedrala unica in Franta prin prisma stilului ei Italian si aurit de decor interior? Singura dezamagire: am ajuns prea tarziu in dupa amiaza pentru a mai prinde restaurantele traditionale bretone din centrul orasului deschise.
Din Bretania ne-am dus in Paris, pentru 2 zile amuzante cu copiii in si pe langa Disneyland.