In Sinaia ajungem de multe ori pe an, fie vara, iarna, toamna sau primavara, cu copiii sau fara. Dar ne oprim pentru a lua masa, sau pentru a urca la Cota. Sau pentru o scurta plimbare prin parc, ori o runda de patinaj iarna. Insa cumva, obiectivul turistic principal din oras (sau de fapt din toata Valea Prahovei, si unul din cele mai importante din Romania), Castelul Peles, a fost ignorat cu desavarsire in ultimii…. 15 ani. Pe motiv ca „l-am mai vazut”.

Si intr-adevar. L-am mai vazut! Eu de multe ori in copilarie, imediat dupa Revolutie cand s-a deschis publicului. Iar in doi la un an dupa ce ne-am cunoscut, adica acum mai bine de… 15 ani! Mi-am dat seama de acesti 15 ani intr-un weekend ploios de toamna, cand, fiind in zona, ne-am vazut fara nicio posibilitate de plimbare activa pe munte din cauza vremii, si o vizita indoor la Peles a parut ca o distractie foarte buna pentru copiii, care ne insoteau bineinteles.

Cum a fost vizita la Castelul Peles cu copiii

Am gasit un castel la fel de frumos ca intotdeauna. Dar mult mai plin de turisti, si marea majoritate a lor nu romani. Turul este tot cu ghid, asa cum imi aminteam si de acum 15 ani, insa acum ai posibilitatea sa alegi 2 variante: doar parterul, tur care dureaza 45 de minute, sau parter si etaj 1, care tine cu jumatate de ora in plus.

Am intrat doar cu Lucas, Ema a ramas cu tati la o plimbare prin ploaie, ea dormind protejata in carucior. Si dat fiind situatia, am ales varianta scurta, pentru a nu ii lasa pe restul sa ne astepte prea mult intr-o vreme nu foarte prietenoasa (nu poti intra cu caruciorul inauntru).

Turul incepe cu incaltarea botoseilor protectori peste incaltamintea ta, si apoi esti purtat prin diferite camere si iti sunt spuse diferite detalii despre ceea ce vezi. Spre marea mea dezamagire, detaliile erau in general „tehnice”: tipuri de material, ani de provenienta, nume de sculptori etc, detalii care pe Lucas l-au plictisit teribil (si din care evident nu am retinut nimic nici eu).

Poate mai inspirat, nu doar pentru o vizita la Peles cu copiii, dar si pentru adulti, ar fi fost un ghidaj care sa combine detalii de genul acesta cu cateva povesti romantate despre momente din viata regilor, reginelor la Peles, care ar fi prins, dupa mine, mult mai bine la turisti.

Lucas s-a uitat la diferite figurine si animale de prin tablouri, si i-au placut liftul pe care nu il deosebeai de o usa normala de camera si calul impunator imbracat in armura completa.

La sfarsitul turului nostru doar de parter insa mi-a parut rau ca nu luasem varianta lunga, si cu etaj, pentru ca mi s-a parut ca am vazut cam putin din castel (si de fapt, din spusele ghidului, varianta lunga nu acopera nici 30% din suprafata cladirii). Vom reveni si alta data, poate toti 4 de data aceasta, pentru turul cel mare. Probabil atunci cand se va redeschide si Pelisorul, in octombrie inchis pentru renovare, ca sa putem sa il vizitam si pe acesta.