Explorind centrul rosu al Australiei
Inca de la prima noastra vizita in Australia, acum ani buni, inainte de pandemie, mi-am dorit sa vedem centrul rosu si arid al acestei tari cat un continent. Dar in lunile decembrie si ianuarie temperaturile sunt fierbinti aici, asa ca, imediat ce lumea s-a redeschis, ne-am intors, pentru a vedea minuni naturale precum Uluru, dar si pentru a invata despre cultura aborigena si despre fauna deosebita a acestui loc.
Cum am ajuns in centrul rosu al Australiei: Un zbor din Brisbane spre Uluru care a aterizat in Alice Springs
Un zbor care a inceput foarte matinal, si care trebuia sa se sfarseasca in doar 3 ore, cu aterizarea in Uluru, s-a dovedit plin de aventuri. Ceata persistenta de cand a inceput aterizarea ne-a semnalat ca ceva e in neregula, si prima manevra de aterizare a trebuit sa fie oprita si avionul s-a reintors deasupra norilor – pista nu era deloc vizibila.
A urmat o ora si jumatate de invartire deasupra desertului rosu, urmata de o noua tentativa de aterizare esuata, pentru ca sa fim anuntati ca vom ateriza in apropiere, in orasul cel mare, Alice Springs. Apropierea insa in centrul rosu al Australiei este similara cu notiunea de apropiere din Mongolia: de la Alice Springs la Uluru faci aproximativ 5 ore cu masina (rezervarea careia am putut, din fericire, sa o mutam in noul aeroport in care ne-am gasit fara preaviz).
Uluru, cel mai cunoscut loc natural din Australia
Cel mai cunoscut loc din desertul rosiatic ce ocupa centrul Australiei este cu siguranta Uluru, piatra sacra a aborigenilor, populatia locala de aici, un imens munte pietros rosiatic, mai inalt decat Tour Eiffel, si care poate fi zarit de la zeci de kilometri distanta. Iar ceata care nu ne-a lasat sa aterizam aici? A facut loc unei ploi torentiale, cum se intampla de 2 ori pe an la Uluru, care, o data oprita, porneste impresionante cascade in toate directiile pe imensa stanca. Un spectacol natural greu de egalat, de care ne-am bucurat timp de 17 kilometri, cat ne-a luat sa inconjuram Uluru intr-un cerc complet.
Seara am admirat si un spectacol de drone deasupra Uluru, ce povesteau in muzica si lumina legende locale, pe care le-am savurat la un pahar de sampanie si o punga de popcorn.
Ce trasee am mai facut prin desertul rosu pe langa Uluru?
Nu foarte departe de Uluru, alte formatiuni stancoase rosii te asteapta sa le descoperi. Este vorba de peste 30 de munti rotunzi, numiti Olga, sau pe numele indigen Kata Tjuta, si faimosa drumetie Valley of the Winds. Vara, cand temperaturile aici sunt constant peste 35 de grade, traseul, de dificultate peste medie, de 7.5km, este o provocare, si, deobicei, se inchide in jur de ora 9 dimineata. Acum, pe iarna de 20 de grade insa, sa ocolesti si sa te pierzi intre stanci imense rosii a fost cu adevarat o placere.
Alaturi, mai poti parcurge un traseu mai scurt, usurel, dar dificultatea redusa nu il face mai putin spectaculos, prin Canionul Walpa.
La final sau inceput de trasee, nu uita sa opresti si cativa kilometri mai departe de stanci, la punctul de belvedere amenajat in varful unei dune de nisip, acoperita cu vegetatie specifica.
Kings Canyon, si una din cele mai frumoase drumetii din Australia
Ultimele trasee insa facute prin centrul rosu (macar in fiecare zi cate unul, nu e asa?) au fost in Kings Canyon. Rim Walk, ce te poarta pe marginea canionului de un rosu intens, in sus si in jos peste stanci ascutite. Nu e usor traseul, dar este spectaculos cu adevarat, si pe buna dreptate este inclus in orice top despre cele mai frumoase drumetii din Australia.
Seara am petrecut-o la Kings Canyon Resort, cu muzica live si luminite din instalatia artistica Light Towers, intr-un mic bungalow inghesuit intre stanci rosiatice.
Lungul drum inapoi la Alice Springs, de unde a doua zi urma sa ne imbarcam in primul zbor din doua ce ne ducea pe prima insula din Oceania, a trecut rapid, pe drumuri de pamant rosu, si oprind la benzinariile care sunt adevarate obiective turistice si oaze de internet.
Pe drum am intalnit emu si camile, care ne-au amintit cu drag de Mongolia, dar si cateva soparle paralizate de vremea mai rece decat este in mod normal aici iarna.
O dupa amiaza in Alice Springs
In Alice Springs vremea insa nu a tinut cu noi. A plouat si a fost ceata, dar totusi am reusit sa vedem ce ne doream: Alice Springs Reptile Center, unde am aflat o gramada de lucruri despre soparlele unice pe aceste pamanturi rosii, si am putut si socializa cu cateva dintre rezidentele centrului.
Apoi, nu am ezitat sa iesim din nou din oras, dar in alta directie, pentru a „marca” o alta trecere peste una din liniile imaginare, dar importante, ale Pamantului: am pasit peste Tropicul Capricornului si in al treilea continent pe care aceasta linie traverseaza, dupa ce in anii trecuti l-am intalnit in Chile sau Namibia.
Din Alice Springs am zburat, cu escala in Brisbane, catre Noua Caledonie. Urma sa descoperim un alt colt al Oceaniei.
Cateva informatii utile despre vizitarea Uluru si al centrului rosu in Australia
Pentru Australia este nevoie de viza, luata in prealabil, online. La prima viza iti poate cere mai multe informatii, uneori chiar fiind nevoie sa incarci foarte multe acte si hartii doveditoare (am detaliat aici mai multe despre proces), dar a doua viza pentru noi a venit pe email in cateva zile, trebuind doar sa completez formularul initial. Nu este cu taxa. Viza o primesti pe un an, cu intrari multiple, lucru ce ne-a fost de mare ajutor in excursia noastra.
Pentru a ajunge la Uluru cel mai usor este sa zbori. Poti, desigur, merge si cu masina, insa drumul este lung. De oriunde de pe coasta faci peste o zi de condus efectiv. Cum vei traversa multe zone pustii, este nevoie sa fii pregatit cu benzina, mancare, cauciucuri. Daca alegi insa calea usoara, aeriana, ai doua posibilitati: zboruri chiar in Ayers Rock, resortul de langa Uluru, destul de putine la numar si destul de scumpe, sau zborul in cel mai apropiat oras, la 5 ore cu masina, Alice Springs. Catre amandoua aeroporturile gasesti zboruri din Brisbane, Sydney, Melbourne.
Drumurile prin centrul rosu al Australiei variaza, intre autostrazi asfaltate, drumuri de pamant rosu sau drumuri doar pentru masini 4×4. Este bine sa studiezi bine harta inainte de a porni la drum. Mari parti din drum sunt fara semnal. In fapt, ai semnal deobicei doar in jurul benzinariilor, care sunt la cateva sute de kilometri distanta una de cealalta, si deobicei sunt mici puncte turistice, cu muzee sau animale, expozitii, informatii, restaurante si locuri de camping.
Langa Uluru este Ayers Rock Resort, un complex cu cateva hoteluri si restaurante. Mai gasesti multe hoteluri in Alice Springs, asezarea cea mai importanta pe o raza de multe sute de kilometri. In rest, cazare doar in cadrul acestor oaze-benzinarii de la marginea soselelor mai poti gasi.
Anotimpurile sunt evident invers in emisfera sudica, dar sezonul potrivit pentru Uluru este iarna. Vara australa poate fi teribil de incinsa, si drumetiile irealizabile. De altfel, multe trasee se inchid la temperaturi de peste 36 de grade, iar vara constant sunt atinse zilnic astfel de valori.
| Pentru discutii antrenante despre calatorii in familie, te asteptam si pe facebook, in Grupul calatoriilor in familie. |
|
