O saptamana pe Java, intre vulcani, zgarie nori, plaje negre si monumente antice uriase

O saptamana pe Java, intre vulcani, zgarie nori, plaje negre si monumente antice uriase

Prin Indonezia ajunsesem mult prea putin pana acum, doar pe Bintan, o insula langa Singapore, cu ocazia primei incursiuni asiatice in formula completa de 4, si de fiecare data cand imi verificam “harta” sau lista de calator, ma racaia faptul ca “aveam colorata” o tara atat de mare si variata cand in fapt fusesem doar pentru o insulita a sa.

Asa ca era momentul sa rectificam un pic din… problema! Si am ales sa facem o mica evadare doar in doi pe insula Java, pentru cateva experiente nu tocmai kids friendly, cat timp cei doi calatori mici din familia noastra erau ocupati cu tabere scolare.

O prima zi in Jakarta

Am aterizat seara in Jakarta, si am alocat prima zi explorarii ultimei din marile metropole asiatice in care nu ajunsesem inca. Cum sa iti petreci o zi plina aici? Mergi dimineata la MONAS, National Monument, si continua vizavi catre Moscheea Istiqlal si Catedrala din Jakarta. Ia un grab apoi pana in Old Jakarta (Batavia) si admira arhitectura coloniala olandeza, viziteaza muzeele si mananca pranzul la Cafe Batavia, un restaurant istoric intr-o cladire de la 1803. Nu rata distractia preferata aici: inchirierea unei biciclete colorate. Seara rezerva-ti din timpul show-ul culinar digital Le Petit Chef in Grand Hyatt si incheie ziua la inaltime, la etajul 35 la sky baryl Kita in Park Hyatt Hotel. Sa o luam pe rand…

Dimineata printre monumentele reprezentative din Jakarta

Incepem cu o mica plimbare prin Jakarta, toata ornata in alb si rosu in anticipatia celei de-a 80 aniversari a independentei Indoneziei. Dam intai ocol simbolului orasului, MONAS, un turn inalt inconjurat de un parc verde. Se poate si urca pana sus, la puntea panoramica, dar coada era de dimensiuni considerabile.

Continuam spre cea mai mare moschee din Asia de Sud Est poate adaposti peste 150000 de credinciosi si se afla in Jakarta, vizavi de Catedrala. Despre arhitectura…. De departe pare in constructie, cu schele, de aproape insa… aduce a parcare supraetajata 🤷‍♀️🤦‍♀️

Pranz in Old Jakarta

Arhitectura coloniala olandeza, mancare indoneziana, dar noua centrul vechi al Jakartei ne-a adus aminte de Havana 🥰

Si ce NU ma asteptam sa fac azi? Sa ma plimb pe o bicicleta roz bonbon, cu o palarie in aceeasi nuanta prin centrul Jakartei! Dar, daca te gandesti putin, are sens. Chiar are… Ce a fost Jakarta? Batavia. Adica, veche colonie olandeza. Si cum sa fructifici mostenirea olandeza mai bine decat inchiriind biciclete? Dar adaptate realitatii locale, roz fosforescent si cu palarie cu flori, bineinteles

Cafe Batavia este unul dintre cele mai emblematice și fotografiate localuri din Jakarta, situat în inima Pieței Fatahillah din Kota Tua, cartierul vechi al orașului. Amplasată într-o clădire colonială olandeză din secolul al XIX-lea, din 1805, cu ferestre mari cu obloane și interioare din lemn lustruit, cafeneaua emană un aer nostalgic, amintind de epoca în care Jakarta se numea Batavia. In 1996 a primit si distinctia de Best Bar in the World.

Seara la un dinner show digital

Cand te simti parinte denaturat ca ai fost la o experienta culinara la care ai fi mers cu copiii… 🤷‍♀️😋 Le Petit Chef este un concept de „dinner theatre” care combină tehnologia 3D de tip video-mapping cu experiența gastronomică, creând un mini-chef animat de doar câțiva centimetri proiectat direct pe masa de la cină. Creat în mai 2015 de artiștii belgieni Filip Sterckx și Antoon Verbeeck, de la studioul Skullmapping, conceptul a devenit viral după ce un video demonstrativ a adunat milioane de vizualizări online . De atunci, ideea a fost transformată într-un spectacol de cină interactiv, intitulat „Le Petit Chef – In the Footsteps of Marco Polo”, disponibil în numeroase locații internaționale — de la Dubai și Londra, până la croaziere de lux și restaurante din metropole precum Tokyo, Shanghai, Paris sau Berlin.

La Grand Hyatt Jakarta, în restaurantul C’s Steak and Seafood, conceptul Le Petit Chef a debutat în Indonezia în octombrie 2019 . Aici, șeful miniatural conduce o aventură culinară în cinci sau șase feluri de mâncare, bazată pe tema expediției „pe urmele lui Marco Polo” – cu vizuale animative care dramatizează prepararea fiecărui fel.

Unde ne-am cazat in Jakarta?

Am ales hotelul din lantul Park Hyatt, lant care ne impresionase placut si in Seoul, si nu am regretat. Barul rooftop, piscina panoramica si privelistile cu skyline-ul orasului au fost exceptionale.

Vulcanul Bromo, unul dintre cele mai ireale locuri in care mi-am baut cafeaua de dimineata

Un rasarit de tinut minte… Cu Bromo fumegind continuu in prim plan si Semeru, cel mai inalt vulcan de pe insula Java, semet in spate, scotind si el tacticos din cand cate un rotocol gigantic.
PS: Nu credeti povesti indoneziene ca trebuie sa pleci spre sunrise viewpoint la ore complet nefiresti precum 2 sau 3 noaptea. Vei sfarsi prin a dormi prea putin, si a sta in frig si intuneric prea mult.

Noi am pornit pe la 4:15, si am parcat ultimii un pic cam departe de inceputul traseului catre viewpoint, lucru care ii ingrijora teribil pe toti: va trebui deci sa mergem un pic pe jos, sorry! sorry! 750m mai exact 😅😅 adica 15 minute pe ceas. 15 minute de mers pe jos versus 2 ore de somn extra… Am ajuns exact cand incepea sa se lumineze, cu 20 de minute inainte de rasarit, abia incalziti un pic de mersul pe jos, la timp sa vedem spectacolul vulcanilor! Ba chiar cei de la hotel ne-au dotat si cu cafea si gogosi 😋😋😋

Una din ocupatiile mele preferate: plimbari pe margini de vulcani activi. Dupa ce am admirat rasaritul deasupra vulcanilor, am coborat pana jos, la poalele lor, pentru a urca pe marginea craterului. Si Bromo chiar este spectaculos si special! Un crater galben de sulf, o carare ingusta pe care poti merge cam jumatate din crater, vecini vulcani fie mai inalti, fie mai verzi, spectaculosi si ei, si o “mare de nisip” de jur imprejur.

Am trait si un moment de suprarealism Indonezian: cand nu e nevoie de photoshop sa calaresti un cal colorat in curcubeu.

Dupa ce am coborat de pe craterul Bromo ne-am oprit in cateva locuri pentru a admira marea de nisip dintre vulcani.

La final de aventura matinala, am mai oprit la un punct de belvedere, de data aceasta cu micul Batok in prim plan.

Plimbare de dupa amiaza a fost in ceata, printre terasele abrupte, cultivate cu grija, dintre vulcani, pe pantele cu grija cultivate in aceasta zona vulcanica activa.

Remarcati ceva in 3 culori in fata hotelului nostru de langa Bromo? Da, in fiecare zi schimba steagurile in functie de nationalitatile celor cazati. Atentia la detalii si fata de clienti a indonezienilor este next level!

Flacari albastre si cel mai mare lac acid din lume – vulcanul Ijen

And we did it! Plecat de la hotel pe la 1 noaptea de data aceasta 😱 urcat in viteza traseul de 3-4km abrupti pana pe buza craterului Ijen, coborat 800m printr-o prapastie extrema si alunecoasa in crater, ajunsi in primii 10 oameni din mii la celebrele flacari albastre, cauzate de sulful ars. Pus masca de gaze si ochelari, sufocat, panicat usor, facut poza cat inca era liber, descoperit ca acum trebuie sa urcam prin aceeasi carare ingusta si abrupta, strecurindu-ne printre efectiv mii de oameni care coborau dezordonat si in viteza, model rostogolit, in speranta ca vor mai prinde focul vizibil inainte de rasarit. Cool, dar extrem!

Drumeția pe Kawah Ijen, din Java de Est (Indonezia), este una dintre acele experiențe care îți rămân adânc întipărite în memorie. Este un traseu dificil, ce pornește de obicei în miez de noapte, pentru a ajunge sus chiar înainte de răsărit. Panta este abruptă, aerul rarefiat și oboseala se simte rapid în mușchi, dar fiecare pas te apropie de o priveliște cum nu mai există nicăieri pe Pământ.

La capătul drumului, craterul ascunde cel mai mare lac acid din lume, cu o culoare turcoaz ireală, ca desprinsă dintr-o pictură suprarealistă. Aburii sulfuroși plutesc peste apă, iar vulcanul este cunoscut și pentru faimoasele si unicele flăcări albastre, vizibile doar pe timpul nopții, create de gazele sulfuroase care ard în contact cu aerul.

Este un loc de o frumusețe crudă, fascinant și periculos în același timp: rasaritul pe crater sus, cu cel mai mare lac acid din lume de un turcoaz laptos si zacamantul de sulf galben intens, ce fumega de zor (ziua flacarile nu se mai zaresc). Aerul sulfuros poate fi greu de respirat, iar condițiile de urcuș solicitante. Dar tocmai această combinație de dificultate și spectaculozitate face din Kawah Ijen o experiență unică, pentru care merită să pornești pe trseu la 2 dimineața și să înfrunți toate provocările.

Și pentru ca stiam ca va fi dificil, am ales să trăim această experiență printr-un tur rezervat pe @getyourguide, tocmai pentru a avea parte de transfer confortabil și de un ghid privat care să ne însoțească pe traseu. Ei s-au ocupat și de toate detaliile logistice, inclusiv de certificatul medical obligatoriu pentru acces în zonă – un aspect pe care, ca turiști independenți, l-am fi gestionat mult mai greu.

Am ramas inca ore in sir pe margine de crater, parcurgind intreg traseul, in cautarea caldurii soarelui! Coborarea pana in parcare a fost rapida, si finalurile de trasee pe vulcani in Indonezia sunt mereu cu nuci de cocos reci.

O zi de relax pe plaja in Banyuwangi, cu vedere la Bali

Intre Java si Bali este doar un canal ingust, si de pe plajele din Banyuwangi ai o priveliste superba cu insula vecina, mai ales la rasarit si apus, cand cerul capata nuante rosiatice.

Ca peste tot pe Java, si hotelul de aici a fost exceptional: Dialoog, un lant de boutique hotels cu design minimalist si o piscina minunata chiar in buza apei.

Ultimul stop al excursiei noastre a fost despre istorie si religiile ce au coabitat pe insula Java, in Yogyakarta

Complicat si cu intarzieri, cum este orice deplasare dintr-un loc in altul pe Java, am ajuns in Yogyakarta, ultimul nostru stop din aceasta aventura indoneziana.

Dupa locuri precum Angkor Wat, Potala Palace, Erdene Zuu, templele super decorate si colorate din Laos si Thailanda, a venit timpul sa vizitam un alt loc budist aproape ireal: Borobudur, cel mai mare templu budist din lume.

Borobudur, cel mai mare templu budist din lume

Arhitectura lui este insa aparte: o piramida uriasa, cu latura de aprox 130m, cu 10 etaje, si noua ne-a adus mai degraba aminte de piramidele mayase din Belize, Guatemala sau Mexic.

42km de sculpturi ai obtine daca ai pune in linie toate bazoreliefurile si sculpturile fantastice de pe Borobudur!

Borobudur a fost construit în jurul anilor 750–850 d.Hr., dar apoi a fost abandonat (probabil din cauza declinului regatului Sailendra și a expansiunii islamului în Java). În timp, lava de la vulcanii din jur, și jungla, au acoperit aproape complet structura, locul devenind doar o movila de nisip.

Localnicii insa continua sa numeasca locul “muntele sculptat”, dar era considerat un loc interzis, invaluit de mituri si superstitii, fiind considerat bântuit. Guvernatorul britanic al insulei Java, Sir Thomas Stamford Raffles (același care a fondat ulterior Singapore), a aflat de existența ruinelor si a trimis o echipa pentru a excava in 1814, redescoperind astfel templul.

In fiecare an ne facem cate o rezolutie de calatorii. Si anul acesta ne-am dorit sa ajungem de la Poarta Iadului spre Scara catre Rai. Dar nu ne dadusem seama ca in drumul nostru vom ajunge si la Nirvana.

Borobudur e unul dintre cele mai mari temple budiste din lume și are o arhitectură gândită ca o cale simbolică spre iluminare.

Intai urci prin lumea dorintelor, etajele 1-4. Pe măsură ce urci, treci prin coridoare decorate cu basoreliefuri bogate. Scene din viața lui Buddha și povești despre reîncarnări, dar și imagini cu oameni prinși în plăceri, pasiuni și suferințe.

Urmeaza apoi lumea formelor, etajele 5, 6, 7. Coridoarele devin mai simple, mai aerisite. Reliefurile sunt mai rare, cu scene mai sobre. Umbrele sunt mai puține, cerul apare mai des deasupra zidurilor.

Deodata, la etajul 8, ieși în spațiu deschis. Zidurile pătrate dispar, iar în jur se deschid terase circulare. Pe fiecare dintre ele vezi stupe mari, ca niște clopote din piatră perforată. Prin găurile lor, se zărește o siluetă a lui Buddha, meditând. Totul devine linistit: nici scene in bazoreliefuri, nici sculpturi narative – doar forme pure, simple, repetitive, ca o mantra vizuală.

Ajungi la mijloc, la etajul 10, unde se află stupa cea mare, simpla, fara decoratii. Nu are nicio statuie înăuntru, niciun mesaj, niciun decor, niciun zid in jur. Aici, simbolic, se zice, atingi Nirvana: starea fără dorințe, fără formă, fără limite.

Trebuie sa recunosc: ma asteptam la o aglomeratie infioratoare, dar se pare ca indonezienii au organizat bine treaba: biletele de urcat pe piramida sunt pe ore, se pun in vanzare cu doua luni inainte online, si in spirit caracteristic acestei tari cu mare atentie la detalii primesti o pereche de papuci traditionali pentru urcat pe templu si o gentuta.

Prambanan, dedicat zeitei Shiva

La nici 40 de kilometri de Borobudur se inalta alt templu maiestuos, cu doar 100 de ani mai tanar, dar despre o cu totul alta religie: Prambanan, dedicat zeitei Shiva din hindu.

Între secolele VIII–IX, două dinastii au coexistat, s-au luptat, dar și s-au unit prin căsătorii regale: Dinastia Sailendra – protectoarea budismului si Dinastia Sanjaya, devotată hinduismului și mai ales lui Shiva. Rivalitatea lor a lăsat în urmă nu doar legende și mituri, ci și un peisaj unic în lume: temple budiste și hinduse ridicate umăr la umăr, fiecare încercând să atingă cerul.

Prambanan, cel mai mare templu hindu din Indonezia, se înalță elegant spre cer cu turnurile sale de piatră dedicate lui Shiva, Vishnu și Brahma. Construit în secolul al IX-lea, ca răspuns hinduist la măreția lui Borobudur, templul spune în basoreliefuri epopeea Ramayana.

Al doilea cel mai mare templu budist este Sewu

Si la final am ajuns si la ultimul templu pe lista noastra in Yogyakarta. Templul Sewu este al doilea cel mai mare templu budist din Java, la fel de batran ca Borobudur, insa cu o arhitectura diferita, sub forma de mandala. O structura masiva in centru, de peste 30m inaltime, inconjurata in cerc de constructii mai mici, ce formeaza, vizibil din aer, un model simetric.

Sewu și Prambanan (hindu) sunt la mai puțin de 1 km distanță. Prambanan (hindu), construit un secol mai târziu de dinastia Sanjaya, a apărut ca răspuns și ca simbol al puterii hinduse, formind astfel o zonă unică în lume unde marile religii ale Indiei, budismul și hinduismul, au ridicat temple uriașe unul lângă altul.

Aproape toate statuile Buddha din Sewu sunt decapitate, dar nu ca urmare a unei razbunari din partea altei religii, ci in urma cutremurelor puternice cauzate de eruptiile vulcanilor din jur. Capetele astfel rupte de pe statui nu au mai fost recuperate, se presupune ca au fost vandute in toata lumea.

Deși parțial în ruină, Sewu încă impresionează prin dimensiune și atmosferă. In plus, turistii in grupuri mari, grabiti sa bifeze, nu mai ajung de la Prambanan pana aici, fiind necesare 20-30 de minute de mers pe jos (sunt actualmente in acelasi complex arheologic).

Unde ne-am cazat in Yogyakarta

Am ales sa stam la Garrya Bianti, parte din grupul Banyan Tree. Si un hotel intre templele fabuloase din Yogyakarta nu putea avea o arhitectura mai faina! Cu mult verde, si o adevarata jungla la picioare, si stil de constructie inspirat din constructiile antice din jur! Ba chiar am participat la un foarte simpatic atelier organizat in cadrul hotelului, de la care am plecat acasa cu o amintire frumoasa: un batik creat chiar de mine!