Daca anul trecut ne-am petrecut Pastele si vacanta scolara de primavara printre palmierii din Republica Dominicana, am zis anul acesta sa repetam traditia si sa mergem tot exotic: de data aceasta in insulele paradisiatice ce formeaza o tara noua pentru noi toti, Filipine.
Manila, capitala de tara insulara si primul nostru contact cu Filipine
Daca deobicei preferam stilul roadtrip, cu masina inchiriata, in Filipine acest lucru nu a fost posibil, fiindca locurile dorite de noi erau rasfirate pe diferite insule ce formeaza acest arhipelag-tara. Primul contact cu Filipine a fost in Manila, si am ajuns in capitala filipineza chiar de Pastele Catolic, religia majoritara de aici.
Prin toate ghidurile turistice spune sa nu aloci mult Manilei, caracterizata ca periculoasa, aglomerata, haotica. Trebuie sa recunosc insa ca a fost peste asteptarile initiale, si noua ne-a placut tare mult. Nu mi s-a parut nici excesiv de haotica, nici peste poate de murdara, iar traficul, dupa recenta experienta din Bogota, si soferi bucuresteni fiind, mi s-a parut chiar domol. Mult mai domol de exemplu decat cel din capitala Sri Lanka, Colombo, daca ar fi sa comparam cu alta tara asiatica.
Am inceput explorarea Manilei seara tarziu, cand odihniti dupa somnul lung pe zborul de 11 ore am iesit in jurul hotelului la plimbare. Bonifacio High Street, zona in care ne-am cazat, e plina de viata seara. Terase, restaurante, impanzite intr-un parc lung si cochet printre blocuri, cladiri de birouri si hoteluri inalte de zeci de etaje.
>> Cauta cazari in Manila | Recomandare de hotel: Shangri La The Fort
A doua zi am alocat primele ore ale diminetii piscinei. Hotelul nostru, Shangri La The Fort (rezerva aici), e dotat cu o piscina superba intre zgarie nori, si copiii si-au dorit imediat dupa micul dejun cu privelisti panoramice cu orasul sa o testeze.
Apoi, cu bilete luate online, am coborat, nu departe de hotel, la Mind Museum, unul din cele mai bune muzee dedicate stiintei pentru copii din cate am intalnit pana acum in cale. Se pot insa, fara probleme, cumpara bilete si de la fata locului.
De la nou, la vechi – am luat un Grab si ne-am mutat in zona veche a orasului. Am inceput intai cu plaja, Dolomite Beach, care din pacate era inconjurata de un mare santier pe faleza, asa ca nu am poposit prea mult. In apropiere este insa Parcul Rizal, numit dupa eroul national al Filipine, despre care aveam sa aflam mai multe in continuarea acelei zile, si care aparent este foarte popular ca loc de picnic in familie de Paste.
La 10 minute cu o risca trasa de un calut am intrat in Intramuros, zona coloniala inconjurata de ziduri a Manilei. Aici am poposit intai la Fort Santiago, fortul de aparare a orasului, cochet si adapostind un muzeu despre viata si moartea lui Rizal, ale carui idei au dus in final la independenta de sub spanioli a Filipine.
La nici doi pasi, Catedrala din Manila te asteapta. Era duminica de Paste, si slujba rasuna melodios in tot parculetul din fata.
Dupa asa zi plina de plimbari, seara ne-am gasit tot la piscina hotelului Shangri La The Fort, cu adevarat o oaza de liniste si relaxare, inconjurata de flori intre zgarie nori impunatori.
Coron, prima dintre insulele scenice din Filipine pe care am poposit
Si capitala Manila e pe o insula, dar noi de abia asteptam sa exploram micile insule stancoase si inconjurate de apa turcoaz pentru care e renumita Filipine. Si prima pe care am ajuns, la o ora si ceva de zbor de capitala, a fost Coron. Aterizarea e spectaculoasa in Coron. Pista e inghesuita intre doua dealuri vulcanice, si avionul pune o frana de toata frumusetea la finalul zborului pentru a reusi sa se opreasca la timp. Prima zi am dormit-o chiar pe insula pe care aterizezi, Busuanga, care e vecina mai mare si mai populata a faimoasei Coron.
Ne-am cazat la cateva minute de Coron Town, principalul hub turistic, si care, in ciuda numelui nu este pe insula Coron, la un mic resort tare cochet: Tag Resort (vezi preturi si disponibilitati aici), cu niste superbe piscine turcoaz, numai bune de racorit, si seara cu muzica live sub copaci plini de luminite si beculete.
>> Cauta oferte de cazare in Coron Town | Rezerva recomandarea noastra Tag Resort
Iar planul pentru prima zi a fost simplu: ce sa faci cand e cald, si apa marii e calda? Sa te duci la izvoare termale, bineinteles! Pentru ca da, la 20 de minute peste dealuri de Coron Town, pe malul marii, intr-o laguna cu mangrove, sunt izvoare termale, marturie a trecutului vulcanic al insulei. Maquinit Hot Spring se numeste locul, si e superb amenajat, cu cateva piscine foarte calde, intre podete printre mangrove, la baza marii turcoaz. Foarte frumos, recomand locul chiar daca deobicei planurile oricarui turist ajuns in Coron includ mai mult plimbari pe mare decat pe uscat.
La Maquinit Hot Springs am ajuns inchiriind una din celebrele triciclete filipineze. O experienta in sine, cu siguranta! O experienta in care mai mult am mers pe jos si am impins tricicleta, dar memorabila cu siguranta.
Dar nu am ramas decat o noapte aici, pe insula „mare”, pentru ca urmatoarele zile aveam planuri… plutitoare. Pentru ca da, singura cazare chiar langa insula Coron este in casute ce plutesc, nemiscate, in superbele lagune turcoaz pentru care acest loc e renumit. Paolyn Boathouses se numesc, si sunt ideea unui italian stabilit aici de ani de zile, dupa ce a facut inconjurul lumii ani de zile pe o barca, si le-am inclus rapid in topul nostru personal de cele mai inedite cazari la care am avut placerea sa dormim vreodata.
Zilele plutitoare le-am petrecut pe apa si in apa. Am luat in fiecare zi barca de la Paolyn, si ne-am dus in unele din cele mai frumoase si turcoaz locuri posibile. Am inotat in cele doua lacuri de apa dulce la care ajungi dupa scurte drumetii peste stancile ascutite ce le separa de mare, Kayangan si Barracuda, am vazut corali si pesti extraordinar de colorati la snorkeling in Siete Pecados Marine Park, una dintre cele mai spectaculoase gradini de corali din zona, ne-am scufundat in ape turcoaz dupa epave de nave din 1944, ca urmare a luptelor intre SUA si Japonia, si ne-am odihnit pe plaje spectaculoase: Smith Beach, Banana Island, Bulog Dos, dar si pe bancul de nisip de la Ditaytayan.
La alt obiectiv faimos din Coron, Twin Lagoon, doua lagune spectaculoase unite printr-o trecere peste stanci, am ajuns pe cont propriu, cu caiacele. De la casutele plutitoare Paolyn nu faci mai mult de 10 minute pana aici. A fost o aventura la apus pe cinste: barcile pline de turisti din Coron Town plecasera deja, si am avut acest loc fabulos doar si doar pentru noi.
Planurile ne-au fost usor date peste cap de o anulare a zborului ce urma, in 20 de minute, sa ne duca din Coron in alta zona fabuloasa din FIlipine: El Nido. Si in Filipine daca ti se anuleaza ceva, tare greu te rerutezi. Orice alt zbor din Coron in acea zi era full, asa ca ne-am agitat si am cumparat ultimele bilete disponibile pentru feribotul de a doua zi, ce urma, in 5 ore alene, sa ne duca tot in El Nido. Cu transportul rerutat, a ramas problema cazarii unei nopti extra. Casuta noastra plutitoare urma sa fie ocupata de altcineva, dar cei de la Paolyn au avut solutie: ne-am cazat, o noapte, pe un yacht! Pentru ca da, ofera turistilor in cautare de altfel de experiente de cazare si doua yachturi.
El Nido – insule fabulos de frumoase si zile tot de plimbari cu barca si balaceala in ape turcoaz
In zona El Nido urma sa stam 5 nopti, pe doua insule diferite, ambele cazari parte a El Nido Resorts. Ca si in Coron, te poti caza fie in orasul principal, El Nido, langa aeroport si terminalul de feribot, fie la casute dragute pe insule si mai dragute, insirate prin arhipelag. Noi am ales aceasta varianta, si ne-am impartit zilele disponibile intre doua insule: sarmanta Miniloc si Pagulasian, cea cu o imensa plaja nisipoasa. Am ales asa, si nu ne-a parut rau. Fiecare dintre cele doua insule alese pentru a poposit pe ele iti ofera o experienta diferita, care se completeaza reciproc. Prima insula pe care am poposit deci 3 zile a fost Miniloc.
>> Cazarile pe insule se rezerva direct cu El Nido Resorts, dar pe booking gasesti o gama larga de cazari direct in El Nido Town
De pe insula Miniloc, la fel ca si in Coron, poti ajunge usor cu caiacele la doua din cele mai faimoase lagune din El Nido: Big Lagoon si Small Lagoon. Ca si in Coron, le-am avut doar pentru noi, pentru ca am pornit cu caiacele imediat dupa rasaritul soarelui. Aici plimbarea a fost ceva mai lunga, aproape doua ore am vaslit caiacele intre cele doua lagune fabuloase si inapoi pe plaja dintre casutele de pe Miniloc, dar fiecare miscare de vaslit a meritat cu prisosinta. Pe cand ne intorceam spre hotel, pe la 8 si jumatate dimineata, soseau primele barci pline de turisti, intr-unul din tururile pentru care El Nido e faimos. Se numesc simplu, A – B – C – D, si te duc, intr-o zi, in diferite parti si pe diferite insule si lagune.
Tot pe Miniloc ai ocazia, de dimineata, sa inoti cu imensii pesti jack, atunci cand apar ca prin farmec in golf in numar mare, la ora la care stiu ca vor fi hraniti.
Noi nu ne-am orientat catre vreun tur pe litere. Stand direct pe insula, am inchiriat pentru cateva ore o barca privata. Iar capitanul barcii a stiut sa ne duca fix in contra timp cu tururile la locurile la care ne-am dorit sa ajungem. Am ajuns astfel in locuri superbe, bine ascunse de natura, precum laguna Cadlao, Hidden Lagoon, Secret Lagoon, Secret Beach, Cathedral Cave, dar si la o mica bisericuta catolica, cu altar, pe insula Mantiloc, posibil singura biserica din lume in care poti intra in costum de baie. Ne-am si relaxat la plaja, fie ea pe bancurile de nisip de la Lagen sau Snake Island, fie pe Seven Comandos, o plaja lata si larga tare frumoasa, cu multe leagane de lemn agatate prin copaci. In toate aceste locuri am ajuns, cu barca rapida, in doua jumatati de zile.
Desi la nici 15 minute distanta cu barca, insula Pangulasian are un aer complet diferit. De cum debarci, remarci plaja imensa, marginita de o gradina de corali. In plus, pe Pangulasian am gasit si un traseu de hike, pana sus, in varful insulei, de unde vezi intreaga zona El Nido si insulele sale. Ai grija sus la lucrurile tale, este plin de maimute pe aici! Asa ca planul zilelor pe Pangulasian a fost simplu: dimineata la drumetie, dupa amiaza la snorkeling, iar intre relaxare la superba piscina a resortului.
In ultima dimineata in El Nido o barca rapida ne-a dus la aeroport. Urma sa zburam pe urmatoarea insula filipineza, vacanta noastra nu se sfarsise inca.
Panglao si Bohol, inca doua insule, unite printr-un pod, pe care le-am explorat in Filipine
Un zbor de data aceasta care chiar a zburat, de o ora, ne-a dus in alt colt al Filipinelor, pe o alta insula ce astepta sa fie descoperita: Panglao. Panglao e o mica insula plina de plaje superbe, legata prin doua poduri de sora ei mai mare, Bohol, acoperita in mare parte de paduri, strabatuta de rauri si inconjurata de mangrove.
Noi ne-am cazat, la nici 10 minute de aeroport, pe Panglao, la South Palms Beach, un mic resort de casute pe una din cele mai colorate plaje din lumea intreaga, cu siguranta. Ziua apele turcoaz cu intrare lina te invitau la balaceala, barul de pe plaja servea tot felul de mancaruri exotice, iar la apus oceanul se retragea si te plimbai pe nisip ud, pe langa stelute de mare si mii de arici de mare.
>> Vezi ofertele de la South Palms Beach
>> Cauta cazari pe insulele Bohol | Panglao
Iar cinele pe nisip, sub palmieri, in sunetul valurilor si a muzicii live au fost cu adevarat pe gustul nostru!
Daca tot am mentionat de mancare, am gasit pe Panglao si doua restaurante deosebite, pe care merita sa le mentionez aici: On Board Cliffs, minunat pentru o margarita la apus, si Paprika, restaurantul nostru preferat din doua saptamani in Filipine.
Nu doar plajele sunt locuri bune de balaceala pe Panglao, ci poti sa mergi si in subteran. Da, dupa cenote prin Mexic si prin Republica Dominicana, am descoperit una si in Filipine. Se numeste Hinagdanan Cave, si pentru a ajunge la laguna sa ascunsa sub pamant, vei cobora prin efectiv o gaura stramta in sol, descoperita intamplator de un fermier in timp ce isi curata pamantul, acum aproape 100 de ani. O alta gaura, la cativa metri distanta, lumineaza si ii da o culoare turcoaz lacului subteran, iar pestera este populata si de lilieci, o experienta stranie sa inoti sub pamant cu lliliecii zburind pe deasupra capului.
In dimineata ultimei zile pe Panglao am mers la o ferma amenajata si pentru turisti, South Farm. Si Panglao si Bohol sunt esential agrare, iar hotelul nostru avea propria ferma de unde isi alimenta o parte din oferta de mic dejun, si aveai posibilitatea sa o vizitezi. Am vazut asa plantatii exotice de fructul dragonului sau pandan (niste frunze verzi din care iese un suc cu o aroma deosebita), dar si sa interactionam cu locatarii blanosi ai fermei: porcusori de guinea si iepurasi haiosi de abia asteptau sa ii hranim cu frunze oferite vizitatorilor, iar pe caluti copiii puteau calari. De asemenea, poti pescui (platind daca prinzi ceva) in lacul fermei. Cum recent am fost si la Ferma Animalelor din Pantelimon, si conceput este similar, trebuie sa marturisesc ca ar avea cateva lucruri de invatat de la filipinezi.
Dupa atatea zile pe Coron si El Nido unde ne-am deplasat exclusiv aproape cu barcile, am revenit pe Bohol si Panglao la modul nostru preferat de deplasare: masina inchiriata (din aeroport). Pentru ca in doua din zilele pline de aici am pornit intr-o mica explorare pe Bohol. Intai si intai am traversat podul ce uneste cele doua insule. Unul din poduri, ca sunt doua, si amandoua rutiere. La apus, se creaza imense aglomeratii aici. Nu pentru ca ar fi trafic imens, ci pentru ca toata lumea opreste pe pod sa pozeze culorile soarelui cand intra in mare.
Apoi ne-am indreptat catre una din cele mai mari atractii de pe insula: pranzul pe o barca ce aluneca alene pe unu superb rau cu malurile pline de palmieri, raul Loboc.
E totul foarte organizat la locul de plecare a barcilor. Ti se da bon de ordine, astepti sa fii strigat, platesti pranzul (e bufet, si foarte bun) si ti se indica numarul barcii in care te vei urca. Mica croaziera de pranz pe rau dureaza aproximativ o ora, si vei pluti alebe pana la o cascada in padure, de unde raul nu mai este navigabil) si inapoi. Pe drum vei opri si la un mic spectacol de dansuri locale.
Urmatorul stop a fost unul din cele mai asteptate locuri din Filipine: am pornit prin paduri sa cautam tarsieri, cele mai mici primate din lume care traiesc doar aici, pe insula Bohol, si care au fiecare ochi in parte mai mare decat propriul creier. A fost cu adevarat interesant sa observam aceste mici animalute atat de haioase si in acelasi timp atipice. Stiti doar ca ne plac intalnirile salbatice cu animale dintre cele mai variate, vazute la ele acasa si nu la zoo, nu? Primul loc in care am descoperit tarsierii a fost Tarsier Conservation Area.
Unul din cele mai faimoase locuri din Filipine are un nume delicios: Chocolate Hills, sute de dealuri micute cu forma identica se ridica unul langa altul cat vezi cu ochii. Si in varful unuia dintre cele mai inalte este amenajata o platforma de observatie ce iti ofera un peisaj complet aparte. Iar numele li se trafe de la coloritul maroniu-ciocolatiu pe care il capata in sezonul uscat uneori.
Noi ne-am plimbat si printre dealuri, avind inchiriata masina 4×4, si am vazut acest peisaj unic si din alta perspectiva.
In ultima zi, profitind de un avion pe inserat care sa ne duca la ultimul nostru stop in Filipine, am mai dat un tur cu masina pe Bohol. Scopul era sa mai vedem, in alta zona, alti tarsieri din acestia atat de haiosi, si desi am avut un mic preview torential despre cum e aici sezonul umed, am reusit sa ne plimbam prin padurea deasa si sa mai vedem inca vreo 4 animalute micute ascunse de umezeala pe sub frunze. De data aceasta i-am admirat la Philippine Tarsier Sanctuary.
Am revenit pe malul marii, pentru a vedea Biserica din Baclayon, un exemplu minunat de arhitectura coloniala spaniola, diferita insa prin prisma picturilor foarte colorate dinauntru de alte asemenea biserici catolice construite de spanioli peste tot prin lume unde au poposit acum sute de ani. Alaturi este si un mic muzeu de arta religioasa, dar si informatii despre puternicul cutremur ce a devastat insula nu cu multi ani in urma.
Ultima zi de Filipine la un vulcan
Am zburat inapoi in Manila, dar nu ne-am oprit in capitala din nou. Nu, am mers la un loc unic, la care ne doream sa ajungem. Am poposit, seara tarziu, la vulcanul Taal.
Taal are doua particularitati anume: este cel mai mic vulcan activ din lume, si a avut in istoria recenta eruptii cu mii de victime. Ultima oara a erupt in 2020, dar populatia din jur a fost evacuata la timp. De atunci nu mai este voie sa faci drumetii pe craterul sau, si in fiecare zi micul Taal produce minim 2 cutremure, ceea ce seismologii considera un avertisment ca se poate produce o noua eruptie oricind.
A doua particularitate a lui Taal este insasi geografia sa. Este un vulcan cu un lac in crater, aflat pe o insula in mijlocul unui lac, lac aflat pe o insula in mijlocul oceanului.
Cum drumetii pana la craterul lui Taal momentan nu se pot face, ai doua optiuni de admirare a vulcanului. De sus, de pe marginile impadurite ce inconjoara lacul Taal am admirat peisajul atipic vulcanic de la unul din hotelurile istorice ale Filipine, Taal Vista Hotel, cu o terasa si o curte exceptionale (mai ales la apus).
>> Vezi preturi la Taal Vista Hotel | Cauta alte oferte de cazare in jurul vulcanului Taal
Si apoi am coborat, pe niste serpentine in varf de ac, fara numar, pana chiar la apa. Unde o barcuta de lemn ne-a dus in jurul vulcanului, pentru a ii vedea craterele de aproape.
Cam acestea au fost cele doua saptamani in Filipine in vacanta scolara de Paste. Cu siguranta au ramas insa multe alte zone superbe in care timpul a fost insuficient. Plus, Manila e o baza excelenta de explorat si alte tari insulare din jur, nu e asa?