Podul lui Dumnezeu si o noapte aristocratica la Conacu’ Boierului
Podu lui Dumnezeu este unul din monumentele naturale de la noi din tara pe care ne propusesem sa le vizitam in acest an. Ca desi am colindat, dupa iesirea din lockdown, Romania cat de mult am putut pana s-au deschis granitele, dar si dupa aceea, in judetul Mehedinti inca nu ajunsesem in acest an. Iar cand am gasit chiar langa podul natural ce sustine trafic auto o cazare scoasa din vremurile boieresti, si am si aflat ca avem o zi libera de luni de scoala, a fost ca si decis si rezervat!
De ce se numeste Podul lui Dumnezeu asa?
A primit numele de la localnici, in urma unor accidente teribile, cu masini sarite in hau, soldate insa cu zero victime. Satenii au considerat ca trebuie sa fie la mijloc interventie divina, si Podu lui Dumnezeu i-a ramas numele! Alte legende implica o cearta intre Dracul si Dumnezeu, or chiar mana lui Hercule, care a contribuit la constructia podului. Este al doilea pod natural ca marime din Europa, si este rezultatul surparii unei parti din Pestera Podului. Sustine un trafic auto intens, iar cei implicati in conservarea sa atrag atentia in privinta riscului deteriorarii picioarelor podului.
Un mic traseu te duce pana sub pod, unde poti explora si Pestera Ponoare, fata in fata cu Podul lui Dumnezeu. De sus de pe pod se vede impunatoare biserica din Ponoare, dar si Conacu Boierului, frumoasa pensiune la care ne-am petrecut noaptea.
Campurile de lapiezuri de la Dealul Pesterii, deasupra Podului lui Dumnezeu
Lapiezurile sunt un tip de relief carstic foarte interesant, in forma de santuri si caneluri, adevarate riduri sapate de apa in timp. Lapiezurile de la Ponoare pot avea 4-5m lungime, si aproximativ 30 de cm adancime. Le intalnesti peste tot pe dealurile deasupra comunei Ponoare, dar cele mai frumoase sunt Campul Cleopatrei si Campul Afroditei, doua vetre de pietre albe-cenusii cu suprafete de cateva sute de metri patrati. In general, lapiezuri se intalnesc in regiuni alpine, de exemplu in Muntii Alpi, iar Lapiezul din Ponoare este un unicat in Europa, singurul format la sub 600m altitudine.
De sus, de la lapiezuri, poti vedea lacul Zatonul Mare, atunci cand nu este secat (vara deobicei apele sale seaca), dar si iesirea de la Pestera Ponoare.
Paralela 45 trece pe aproape de Ponoare, prin Baia de Arama
Oraselul Baia de Arama este cel pe care il vei tranzita pentru a ajunge la Ponoare si la Podul lui Dumnezeu venind din Targu Jiu. Si un loc trebuie mentionat aici, si poate merita un popas: locul in care Paralela 45, una din liniile imaginare importante de pe glob, tranziteaza localitatea, loc marcat cu o fantana decorata cu un glob pamantesc argintiu (fantana controversata prin prisma pretului platit pentru ea, foarte mare, si a starii de degradare in care se gaseste doar cativa ani mai tarziu). Este al doilea marcaj al Paralelei 45 la noi in tara pe care il vizitam, dupa cel de pe DN1, dintre Ploiesti si Breaza.
O noapte artistocratica langa Podul lui Dumnezeu, la Conacu’ Boierului
Am ajuns la Conacu’ Boierului pe seara, dupa o zi plina de Transalpina si plimbari prin Targu Jiu. Silueta impunatoare a conacului straluceste in noapte, dar copiii au fost imediat impresionati de altceva: locul de joaca din spatele pensiunii, cu leagane, topogane si trambulina, fix ce le trebuia dupa o zi de roadtrip.
Mancarea este excelenta de asemenea, pe holuri poti admira o expozitie de ii si costume traditionale, iar camerele reflecta prin decor cate o regiune a Romaniei. Noi am stat in Crisana, iar vecina noastra era Clisura Dunarii.
De la Conacu Boierului pana la Podul lui Dumnezeu faci fix un minut pe jos, asa ca acesta a fost planul nostru dupa micul dejun generos. Bineinteles, nu inainte de a mai vizita o data locul de joaca!
Pentru discutii antrenante despre calatorii in familie, te asteptam si pe facebook, in Grupul calatoriilor in familie. |