Cat de devreme este sa le povestesti copiilor de marile orori ale istoriei? Eu am abordat subiectul Holocaustului cu Lucas la 6 ani, pe intelesul lui si fara detalii greu digerabile de un copil intr-o vizita la Memorialul Holocaustului din Bucuresti, un loc cu o arhitectura atipica pentru orasul nostru, incarcata de simbolistica.

Stiam demult de Memorialul Holocaustului, inaugurat in 2009 pe malul Dambovitei. Dar, desi trec de sute de ori pe luna cu masina pe acolo, de abia in aceasta vara, parte din planul meu de a explora locuri in care nu am ajuns inca in Bucuresti, am studiat exact locatia si am plecat cu Lucas si Ema sa il vizitam.

Proiectul a fost de la inceput unul controversat, actualul monument luind locul unui parculet, din care ca urmare au fost taiati mai multi copaci. Recunosct ca nu imi aduc aminte acest parculet, fostul Parc Brezoianu asa cum era el inainte de 2009, si pana sa citesc despre scandalul generat, am fost impresionata de structura, modul de realizare si simbolistica Memorialului.

La 8 ani de la inaugurare am gasit Memorialul Holocaustului foarte ingrijit, buncarul subteran in care, pe placute ruginite, in joc de lumini succesive, precum gratiile, sunt trecute nume ale victimelor, fiind foarte curat, si nu, cum se prevestea in articole dedemult, plin de murdarii, catei sau vagabonzi (desi intrarea este libera). De asemenea, terasa din jur, punctata din loc in loc de cateva sculpturi cu simbolistica, este curata, si o plimbare de jur imprejur a placut mult copiiilor.

Cu Lucas am abordat subiectul holocaustului, cenzurat asa ca pentru varsta lui, a citit placutele in romana si a intrebat despre multe cuvinte noi pentru el ce inseamna. Ema s-a multumit sa alerge in jurul nostru, si sa testeze cu manuta diferite suprafete (metal, beton).

Arhitectura si simbolistica la Memorialul Holocaustului din Bucuresti

Spuneam ca mi-a placut arhitectura si simbolistica din spatele ei, Memorialul Holocaustului mi s-a parut un loc total atipic pentru Bucuresti, si extrem de interesant. Stilul din beton aproape nefinisat, in unghiuri drepte si brutale, mi-a adus de (mult mai amplul) Memorial al Holocaustului vazut la Berlin.

Incaperea ingropata in pamant, printr-un joc de lumini si umbre, era imprejmuita de gratii imaginare. Iar dintr-un anumit unghi al piatetei, intreg ansamblul, buncar si coloana evreiasca, evoca silueta unui furnal, in care si-au gasit sfarsitul atatia evrei.

Ce m-a uimit din nou pozitiv a fost numarul mare de turisti care s-a perindat pe la monument in ora care noi am petrecut-o in piateta. Turistii erau atat romani, cat si straini, faceau multe poze, si cei straini in general citeau absolut toate numele de victime, dar si tablitele explicative care sunt de jur imprejurul piatetei (chit ca unele intr-o engleza un pic chinuita).