A doua parte a excursiei noastre de o luna prin Oceania s-a desfasurat in Noua Caledonie, careia i-am descoperit 2 dintre insulele superbe care compun acest arhipelag parte din Franta.

Bonjour, Nouvelle Caledonie!

Doua zboruri legate de o escala in Brisbane mai incolo, si aterizam in prima dintre cele 4 insule pe care le-am vizitat prin Oceania in vacanta noastra de o luna. Grande Terre, insula cea mare din Nouvelle Caledonie (Noua Caledonie) ne-a intampinat cu franceza si aer european, cu mult peste asteptarile noastre. Dupa formatiuni vamale rapide (cetatenii UE intra fara vreo restrictie aici, fiind departament de peste mari francez), am luat masina, si pe serpentine si peste munti ne-am dirijat catre Noumea, capitala acestui mic arhipelag francez din Pacificul de Sud (a devenit se pare un obicei sa descoperim teritorii franceze de peste mari, dupa Guadeloupe de anul trecut, si Polinezia Franceza de acum mai multa vreme, nu e asa?).

• 

Plimbari prin Noumea, capitala de Noua Caledonie

Noumea in sine e un orasel foarte placut! Faleza lunga de kilometri in sir este un lung sir de palmieri, punctati de locuri de joaca sau statui, toate cu priveliste catre plajele cu ape turcoaz, in care din pacate nu am avut voie sa intram: in ultimele luni au avut loc mai multe atacuri, chiar mortale, de rechini, si a fost instituit, in capitala, un ban de inot in ocean. Asa ca plajele si lagunele Noumeei le-am privit doar de pe mal, iar in apa ne-am balacit doar in piscina hotelului.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Place des Cocotiers este inima orasului, si am poposit si in parcul din jurul foisorului istoric de lemn, iar la 2 pasi catedrala din Noua Caledonie vegheaza linistita. In 5 minute ajungi si in marina cocheta, plina de terase.

• 

• 

• 

Chiar daca e capitala, Noumea iti ofera nenumarate oportunitati de imersiune totala in natura. Chiar langa centrul orasului, un Parc Natural este amenajat, pe un mic munte, cu trasee de diferite dificultati, si cu privelisti superbe asupra golfuletelor turcoaz de sub: Ouen Toro.

• 

Alta zona extraordinara pentru o plimbare scurta prin natura salbatica este zona de mangrove. Poate singura capitala din lume care are chiar in mijlocul ei trasee pe pontoane printre mangrove pline de crabi rosii este Noumea, si in ultima zi acolo ne-am plimbat, in cautare de un pic de racoare.

• 

• 

Daca tot am fost la Centrul Pompidou in Paris de curand, nu puteam sa ratam Centrul Cultural din Noumea, pe numele sau Centre Culturel Tjibaou, o fantastica cladire ce poarta aceeasi semnatura arhitectului italian Renzo Piano, pentru a invata mai mult despre cultura locala din Noua Caledonie, Kanak.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Plimbari prin sudul salbatic al insulei principale Grande Terre din Noua Caledonie

In prima zi in Noua Caledonie am fugit din cosmopolita capitala Noumea in salbaticul si foarte muntosul sud. Nu puteam rata oportunitatea din a vedea un pic din relieful muntos si atat de salbatic de pe insula ce adaposteste capitala acestui mic arhipelag francez din mijlocul Pacificului de Sud.

Primul loc in care am poposit a fost la Les Chutes de Madeleine, o serie de cascade spectaculoase si trasee mai lungi sau mai scurte pe marginea raului ce le formeaza, in mijlocul unei vegetatii care, se pare, a ramas neschimbata inca de pe vremea dinozaurilor aici, neexistind mari schimbari de conditii climaterice.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Nu am avut timp sa facem traseul complet pana in varful Mont Dore, unul din cele mai recomandate si frumoase trasee de pe Grande Terre, dar tot am facut un mic traseu pe muntii aproape aurii din sudul insulei, dar ne-am si plimbat pe o plaja de la poale de culmi colorate.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Ille des Pins, poate cea mai frumoasa insula din Pacificul de Sud

Nu am vazut toate insulele din Pacificul de Sud, dar nimeni, cu siguranta, nu poate contesta frumusetea ireala a acestei insule mici din Noua Caledonie. Ille des Pins straluceste pur si simplu sub soarele Pacificului. Inca de cand aterizezi, sirurile de pini, aliniati pe margine de lagune turcoaz iti vor lua ochii.

• 

• 

Nu e mare insula, si nici o sumedenie de hoteluri nu vei gasi pe ea. Doar cateva mici resorturi, cu casute, in diferite golfulete turcoaz, si noi cred ca am stat la cel mai frumos dintre ele: Le Meridien Ille des Pins (vezi oferte aici), un loc in care imi doresc de 16 ani sa ajung, dupa ce, in luna de miere fiind, in Bora Bora, am zarit o reclama catre acest paradis tot din Pacific.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Asa ca in prima zi am „vizitat” laguna din fata hotelului, pe numele sau Oro Bay. Si spun vizitat, la propriu, pentru ca jumatate de zi apele din golful inconjurat de pini se retrag, si te poti plimba pe fundul marii.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Cand apa revenea, inspre apus, era vremea explorarii cu caiacul, ceea ce am facut in fiecare seara. Iar dupa lasarea intunericului, ascultam linistea acestui golf splendid la o nuca de cocos proaspata si un pahar de vin, cum altfel, frantuzesc.

• 

• 

• 

Am continuat apoi explorarea micutei insule cu cel mai mare sat al sau, Vao, unde am poposit pe malul marii, la monumentul lui St Maurice, pe care il apara zeci de totemuri, sculptate de fiecare trib in parte de pe Ile des Pins.

• 

• 

• 

• 

Nu departe este si biserica din Vao, un loc linistit si luminos, pe care bineinteles am oprit sa il vedem.

• 

Una din cele mai scenice lagune in care am inotat vreodata este in acelasi timp si cel mai cunoscut loc de aici: piscina naturala de pe Ile des Pins. Ca sa ajungi aici insa, vei merge 15 minute prin albia unui canal, la flux plin de apa in care ocazional inoata rechini, pe langa pini inalti si vegetatie tropicala. Un loc aproape magic!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Alt loc in care ne-am dorit sa ajungem pe Ile des Pins este Upi Bay, pe care il poti traversa dimineata devreme, inainte sa se retraga apele, agale pe o piroga traditionala, pe care copiii imediat au recunoscut-o ca fiind la fel cu cea din filmul Vaiana. De unde te va lasa piroga, la capatul opus al golfului, vei continua, prin padure de palmieri si pini, pe jos inapoi la hotel.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Doar dimineata, de la 9 la 12 in fiecare zi, poti porni, cu lanterna de la telefon aprinsa, intr-o aventura prin intunericul misterios al Pesterii Reginei Hortense de pe Ile des Pins. Suntem mari iubitori de pesteri, asa ca nu aveam cum sa ratam sa exploram si acest loc, si ne-am grabit sa ajungem in timp util la intrarea pe traseul prin padure catre el.

• 

• 

• 

• 

• 

In ultima zi plina pe Ile des Pins, din cele 4 pe care am avut placerea si norocul sa le petrecem aici, am mers din nou cu barca. De data aceasta una moderna, cu motor, catre una din cele mai frumoase insulite in care am ajuns vreodata: Ilot Brosse, la 20 de minute cu barca rapida de Ile des Pins. Insulita este efectiv un paradis tropical de pini, nisip alb si fin si ape turcoaz. Si desi a plouat un pic pe drumul pe barca, cum ne-am apropiat de Ilot Brosse soarele a aparut prompt pe cer, si nu ne-a mai parasit toata ziua. Am stat ore in sir in apa aici, ne-am plimbat pe toata insula, si am mancat un pranz delicios gatit chiar acolo, sub palmieri, pe nisip.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

La plecare am traversat laguna, si am sarit in apa pentru o repriza speciala de inot, alaturi de testoase gigantice de ocean care patruleaza aceste ape linistite. Ba chiar si niste delfini si manta ray au venit pana langa barca sa ne salute.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Cum am avut masina inchiriata pe Ille des Pins, am facut si ocolul insulei, si am oprit de fiecare data cand plajele spectaculoase care o inconjoara ne-au facut cu ochiul. Paradis!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Cam acestea au fost aventurile unei saptamani pe Noua Caledonie, paradisul francez din Pacificul de Sud. Am continuat apoi cu o saptamana pe alta tara insulara fascinanta: Vanuatu.