O saptamana prin stepele infinite din Mongolia centrala
De cand am fost prin Kazahstan si Uzbekistan imi doresc sa vedem Mongolia. Iar cand am citit, acum cateva luni, ca s-a scos viza pentru cetatenii romani, nu am mai ezitat, si in minivacanta de 1 iunie, care a facut punte cu greva in scoli, fix in stepele infinite si pustii mongoleze am ajuns.
Inca din avion, Mongolia se arata cu totul special. Nu vezi nimic decat munti, stepe, dune vreme de minute in sir la aterizare, pana zaresti, asa, inghesuite intr-o vale, blocurile inalte ale capitalei Ulanbator. Dar ajungem imediat cu povestile si la capitala, sa o luam pe rand.
2 zile printre stancile imense din Terelj National Park
Aeroportul international al Mongoliei este situat la distanta considerabila de capitala, asa ca primul stop l-am facut un pic mai departe, inspre est, in Terelj National Park. Specialitatea acestui parc national la o ora de capitala sunt stancile imense, ce stau impunatoare intre vai si dealuri verzi. Cateva dintre ele au si nume: Turtle Rock, Red Rock, Camel Rock, numite astfel dupa infatisarea fiecarei in parte. Am poposit la fiecare, si am facut si mici trasee in jurul lor.
In afara acestor puncte de interes, Terelj nu are trasee marcate, desi a fost de multe ori asemenat cu Elvetia, aici mergi dupa cum iti doreste inima, si cam pe unde ai vrea tu, fara sa te ghideze marcaje si harti bine puse la punct. Din loc in loc insa sa nu te mire, intre culmi si vai uneori sunt amplasate statui imense, impunatoare, surprinzatoare.
Nu mai putin surprinzatori au fost si imensii dinozauri de piatra peste care am dat intr-o vale. Cred ca, intr-un trecut incert, aici fusese un soi de dino parc, cu dinozauri in marime naturala, din beton. Acum aratau aproape de-ai locului, decolorati de soare, intr-o eterna discutie intre ei si putinii vizitatori care le apar in jur.
In a doua zi am facut un traseu de cativa kilometri, fara tinta fixa, pe o zona din Terelj National Park care se numeste Rainbow Hills, unde am intalnit si cativa iaci foarte blanosi si curiosi.
Alte „distractii” ce se pot face in parc, si care au fost o mare atractie pentru noi, au fost primele intalniri cu camilele cu doua cocoase, adevaratele camile cum ar veni, care aveau si pui cu ele, si pe care le-am calarit intr-o scurta plimbare inverzita printre stanci.
Vulturii imensi, negri, sunt alti localnici mongolezi cu care te poti imprieteni. Chiar langa Turtle Rock am facut cunostinta cu o astfel de creatura, cu adevarat o forta a naturii.
Sub un perete impunator de stanci am vizitat si un colorat templu budist: ARYABAL. Nu este primul templu budist vizitat de copii (doar 3 saptamani anul trecut am stat prin Sri Lanka, unde au vazut destule pentru a il recunoaste oricind si oriunde pe Buddha), dar cele mongoleze sunt diferite, si extrem, dar extrem de colorate, si au fost fascinati sa citeasca toate inscriptiile (unele erau traduse si in engleza, si multe nu aveau sens, dar erau amuzante).
Ne-am cazat in Terelj National Park la Terelj Hotel, singura optiune de cazare din acest colt de Mongolia cu piscina, o facilitate intens apreciata de copii dupa zile intense de drumetii. In plus, cadrul natural care inconjoara hotelul este exceptional de frumos, pe malul unui rau, cu priveliste la munti si paduri. Iar din curtea interioara a hotelului, Lenin te saluta in fiecare dimineata.
Cea mai inalta statuie calare din lume
Dupa cei mai inalti cai din lume, din Scotia, a venit momentul sa il cunoastem pe eroul Mongoliei, Chinggis Khan, cel caruia urmasii lui i-au dedicat o imensa statuie calare, stralucitoare si care se vede hat de la kilometri departare, la 40 de metri inaltime ai sai cea mai inalta statuie calare din lume.
Este atat de inalta incat te poti urca, intai cu un lift, si apoi cateva randuri de scari pe jos, pana deasupra capului calului, pentru o priveliste superba cu stepele inverzite din jur, muntii Terelj de la distanta, si o privire direct in ochii lui Chinggis Khan cel fioros.
In soclul statuii este organizat un mic muze despre Mongolia si istoria sa, care doar ne-a deschis apetitul pentru a afla mai multe despre aceasta tara imensa, si atat de putin populata.
2 zile in Ulanbator
Aglomerat si cu arhitectura banala comunista, dar totusi nu puteam rata sa exploram un pic si capitala Mongoliei, Ulanbator.
Ne-am cazat chiar in centru, la distanta pietonala de oricare dintre punctele noastre de interes, si nu am putut fi mai multumiti. Traficul la orele de varf in capitala Mongoliei este ceva cu adevarat infiorator (chiar mai infiorator decat cel din Bogota), asa ca in ziua full in capitala am lasat masina cu succes in parcarea hotelului Shangri La, alegerea noastra pentru aceste doua nopti (datorita piscinei imense, dar si a privelistii din camerele la inaltime ale hotelului).
Dupa micul dejun, am traversat strada care desparte zgarie-norul impunator de sticla ce este cladirea hotelului Shangri La, si am intrat in curtea unei manastiri budiste, veche de peste 100 de ani. Construita la inceputul anilor 1900, Choijin Lama functioneaza acum pe post de muzeu. Si ce muzeu minunat este! Diferitele cladiri de temple, atent decorate, adapostesc minuni cu adevarat, statuete colorate si minutioase, tapiterii, o bogatie de artefacte budiste impresionante.
Apoi am continuat plimbarea pe jos. Nu departe, la doar cateva minute, ajungi in Punctul Zero din Ulaanbatar (Ulanbator). O piata uriasa, incercuita de cladiri monumentale, in care acum era organizat un flashmob cu dansuri si muzica.
Au urmat apoi la rand cateva dintre muzeele faine ale capitalei Mongoliei: Muzeul National, Muzeul Chinggis Khan si Muzeul de Istorie Naturala, unde am vazut nenumarate schelete de dinozauri, gasite pe teritoriul imens al acestei tari, dar si cateva cuiburi de oua.
Nu am ratat nici o incursiune de shopping: am fost intai la State Departement Store, si apoi la Galleria, unde am vizitat cel mai mare magazin de produse din lana din lume.
Ultima dimineata in capitala Mongoliei a coincis cu ziua copiilor, 1 iunie, asa ca ne-am petrecut-o in parcul de distractii din spatele hotelului, National Amusement Park.
Nu puteam parasi orasul fara a vizita un alt loc istoric deosebit de frumos decorat: Palatul de iarna al lui Bogd Khan.
Pe drumurile infinite din Mongolia
Am iesit din capitala, si drumul in sine prin stepele infinite mongoleze e o aventura. La tot pasul vezi vaci fara numar, cai chiar si mai multi, manji si vitei haiosi, dar si camile cu doua cocoase sau iaci. Totul intr-un peisaj de o imensitate impresionanta!
Din loc in loc am descoperit si stupe budiste, colorate dar in acelasi timp integrate in peisajul verde al Mongoliei. Pentru dezmortire am oprit la stanci spectaculoase, si pe malul raurilor ce strabat stepa mongoleza.
Poate nu strica sa mai spun o data: in Mongolia intelegi ce inseamna cu adevarat imensitatea. Am avut doar o saptamana la dispozitie, asa ca prea departe de capitala nu am ajuns. Ci doar in vecinatatea, ei, in Erdene Zuu, langa o fosta capitala mongoleza de altfel, capitala istorica, Kharkhorin, legendarul oras antic al lui Genghis Khan, care e doar la 5 ore si cateva sute de kilometri distanta cu masina de actualul oras la putere.
Erdene Zuu, unul din cele mai spectaculoase locuri vazute in Mongolia
Unele locuri pur si simplu nu sunt atat de impresionante in fotografii pe cat sunt in realitate, si tind sa cred ca stravechea manastire Erdene Zuu, cea mai veche manastire budista din Mongolia, este unul dintre acestea. Vazusem nenumarate poze cu templele, si zidurile sale decorate cu stupe albe, dar cand am coborat din masina la imensele porti ale manastirii nu avea cum sa nu fim impresionati!
Manastirea, construita in 1585, si reconstruita la inceputul anilor 1900, a suferit teribil in vremea comunistilor. Multe dintre magnificele sale temple au fost distruse, si doar 3 cladiri au ramas in picioare pana in zilele noastre, ferite de dorinta de epurare a budistilor a liderului comunist local, si salvate doar de insistenta lui Stalin de a avea ceva traditional pentru a arata in aceasta parte a URSS diplomatilor straini in vizita.
Tocmai plouase torential toata dimineata, si ne-a fost tare frica sa nu ne strice vizita la Erdene Zuu. Dar, ca un facut, imediat ce am trecut de portile manastirii, ploaia s-a oprit. Ba chiar soarele a iesit putin, cat sa faca imensa curte verde sa straluceasca.
Din Kharkhorin, orasul antic legendar al celui mai mare erou al Mongoliei, Genghis Khan, nu au ramas din pacate multe. A fost distrus in totalitate intr-un razboi cu chinezii, in 1380, si doar doua magnifice testoase imense de piatra, ce pazeau perimetrul orasului, au supravietuit, alaturi de cateva ruine ale palatelor ce odinioara straluceau in aceasta vale inverzita.
Am aflat mai multe despre istoria locului la muzeul organizat la cateva minute de mers pe jos de Erdene Zuu.
Langa manastire nu ai hoteluri prea multe in care sa te cazezi. Ci te vei caza la iurte, sau ger, cum le numesc mongolezii. Noi am ales un ger camp extraordinar de frumos pentru prima experienta la iurta a copiilor (noi mai avusesem placerea pe malul Marii Aral in Uzbekistan): Secret of the Silk Road. Iurtele aici sunt incapatoare, si cu tot confortul (calorifer si baie inauntru), iar cladirea principala are o arhitectura inedita, o copie a ceea ce a ramas in istorie ca cel mai frumos palat mongolez, Tumen Amgalant Ordon, construit in 1236 pentru regele Uguudei, si care este prezentat si pe una din banconetele in circulatie.
Bayan Gobi, micul Gobi, si un popas cu mult nisip si camile
Faimosul desert Gobi se afla in sudul Mongoliei, la granita cu China, dar limbi de nisip de la acesta ajung pana in centrul tarii. Una dintre acestea este un popas binevenit pe drumul intre capitala si Erdene Zuu. Pe numele sau Bayan Gobi, sau micul Gobi, este o zona de dune, inconjurata de stanci si munti, dar si de o mica delta plina de pasaret. Aici am poposit la intoarcere, pentru o plimbare pe camile, dar si una pe jos peste dune, cu un peisaj superb in fata, de un verde absolut, intrerupt doar de albul iurtelor familiilor de nomazi ce traiesc aici.
Ultimele doua nopti tot la iurta prin Mongolia
Ne-am intors aproape de capitala, dar nu chiar in oras. Am petrecut ultimele doua nopti tot la iurta in Mongolia, pentru ca aveam in plan un nou parc national de vizitat inainte de a ne intoarce acasa. De data aceasta am avut parte de o iurta ca un palat de mare, si cu o priveliste care iti taia rasuflarea. Ba uneori, camile apareau in fata terasei noastre!
Dunele cantatoare Moltzog Elts
In ultima zi plina in Mongolia am poposit intai in zona numita Moltzog Elts, pe care localnicii o numesc „dunele cantatoare”, datorita sunetului scos de nisip atunci cand este modelat de vantul puternic. Este o alta limba de nisip din Gobi, si a fost o placere sa ne plimbam vreo ora pe dunele inalte de aici, partial acoperite de vegetatie joasa, tipica acestei parti din Mongolia.
Hustai National Park – cai salbatici si statuete antice
La intrarea in Parcul National Hustai opresti intai pentru un pranz delicios. Un bufet este amenajat, cu mancare traditionala mongoleza, din care nu lipseste tsuivan-ul, felul nostru preferat aici, si apoi esti poftit sa vezi un film despre cai. Pentru ca parcul acesta este despre cai, si nu orice fel de cai, de care e plina Mongolia, ci o rasa aparte, salbatica. Candva crezut specie disparuta, calul salbatic Przewalski a fost reintrodus cu succes in Khustain Nuruu National Park din Mongolia, unde prezent alearga in libertate, peste munti, aproape 400 de cai salbatici.
Am avut un noroc extraordinar, de a vedea 3 cai salbatici de aproape, veniti sa bea apa si sa inoate in apa unui rau.
Dar nu doar pentru cai am venit in Hustai National Park. In ultima dupa amiaza in Mongolia am avut parte de cel mai interesant loc, precedat de cel mai groaznic drum pe coclauri. Sa povestesc… am citit la un muzeu din capitala de un grup de statui, 32 mai exact, vechi de 1500 de ani, reprezentind oameni sau animale, localizate la limita Hustai National Park. Cum mergeam fix acolo, sa vedem caii salbatici, nu parea foarte departe sa incercam sa le vedem. Nemarcate in vreun fel pe vreo harta, am sfarsit prin a merge 1h30 prin albii de rauri, pe iarba si printre arbusti, intrebind din iurta de nomazi in iurta de nomazi cam pe unde ar fi. Dar le-am gasit intr-un final foarte zdruncinat tare!
32 de statui reprezentind oameni, unul dintre ei cu un pahar de vin in mana, si doua animale, un berbec si un leu, privind catre un mormant ornat de piatra, a ceea ce se presupune ca a fost un nobil de rang inalt turc, pe vremea cand aici traia o populatie majoritar turcica, in secolul V. Si drumul catre acest ansamblu statuar, cel mai mare din intreaga Asia, este marcat de aproape 2 kilometri jumatate de pietre sculptate de 1m inaltime. Totul dainuind etern in stepele pustii mongoleze. A intrat direct in topul meu de statui antice impresionante, alaturi de celebre precum Sfinxul, Nemrut, Moaii de pe Insula Pastelui sau Abu Simbel.
Cateva detalii organizatorice
Anul acesta Mongolia a renuntat la viza pentru cateva tari, printre care si Romania. Facilitatea este momentan valabila doar pana in 2025, asa ca am profitat imediat de ea! Intrarea in tara a fost fara nicio problema, si trecerea granitei foarte rapida.
Ne-am organizat (ca intotdeauna) pe cont propriu. Hotelurile le-am rezervat pe booking, iar iurtele pe email direct.
Am avut inchiriata masina, la unul din cele doua rental cars deschise recent in Mongolia. Procesul a fost simplu, dar incurcat de faptul ca sunt la inceput. Este valabil permisul de conducere romanesc.
In Mongolia cashul este la putere. Iar bancomatele sunt destul de rare, in general in capitala. Nu toate functioneaza cu orice card. Bancnotele sunt de valoare mica in general, asa ca ai nevoie de un spatiu generos in geanta pentru depozitarea banilor pe care ii vei lua cu tine la drum.
Engleza e deficitara, dar oamenii prietenosi si dornici sa te inteleaga. Nu am avut deci probleme de a ne face intelesi cand am avut nevoie de ceva. Un pic de rusa te duce departe, insa.
| Pentru discutii antrenante despre calatorii in familie, te asteptam si pe facebook, in Grupul calatoriilor in familie. |
|
