„Ce rost are sa il iei cu tine, oricum nu tine minte nimic!” – aceasta e una din replicile des intalnite de familiile care aleg sa calatoreasca impreuna cu cei mici, inca de la varste fragede. Cu variatiunile „ce rost are sa mearga in Paris daca nu isi va aduce aminte ca a fost in ea”, „copiii nu au amintiri din primele calatorii” or, mai financiarul „dai banii degeaba, nici nu va sti cand va fi mare ca a fost cand era mic in Singapore”.

• 

Las momentan la o parte faptul ca o calatorie in familie nu este doar despre tinut minte, ci in mod special despre conectare in familie, despre expus copilul, chiar de la etapa de bebelus la stimuli si experiente noi, despre iesit la aer curat si evadare din mediul urban aglomerat in care traim, despre invatat geografie, istorie or biologie prin experiente directe, ci in acest articol ne focusam pe amintirile copiilor din calatoriile la inceput de viata. Oare chiar asa e? Nu tin minte nimic? Am intrebat si cateva prietene, cu familii calatoare si ele, si a iesit un text amuzant zic eu, despre ce isi aduc aminte copiii dintr-o vacanta.

Sofia, 2 ani, si aventurile pe marginea piscinei, povestite de mama sa – Crestem si calatorim

„Una dintre cele mai frumoase calatorii ale noastre de cand Sofia era mai micuta este cea in Sudul Frantei, cand ea avea 2 ani. Am decis sa petrecem vacanta in doua locuri: Coasta de Azur si Provence. Odata ce ne-am mutat in Provence, am gasit o locatie de cazare absolut superba – o casa traditionala, unde nu puteau sta mai mult de 3 familii in acelasi timp, pentru ca avea doar trei camere.

Noi am rezervat casuta de langa piscina, adica un mini apartament, cu dormitor, bucatarie si sufragerie – un loc minunat! Usa dadea direct in zona de piscina, unde ne puteam relaxa pana seara tarziu. Si, desi locatia era absolut fabuloasa, eu am fost stresata toate zilele petrecute acolo, imaginandu-mi cum Sofia va cadea in piscina si cum mie mi-ar fi greu sa o salvez pentru ca, desi stiu sa inot, nu sunt chiar sigura ca pot inota carand pe altcineva, si ma temeam ca Tudor nu va fi in zona. Din fericire, am trecut cu bine de toate zilele, eu repetand, cu siguranta, mai des decat era nevoie „Sofia, mai departe de marginea piscinei”. Noroc ca am un copil precaut din fire!

Ei bine, in ultima seara am plecat la un restaurant, mai ales ca sarbatoream si ziua lui Tudor si la intoarcere, pe un semi-intuneri, Sofia s-a impiedicat si a facut baldabac direct in piscina. Na, de ce ti-e frica, de aia nu scapi! Din fericire, a cazut in zona treptelor, practic pe prima treapta, iar eu eram langa ea si am scos-o imediat (cu pretul balerinilor mei cu care am intrat in apa dupa ea). Am si filmat apoi copilul ud leoarca mergand confuz pe langa piscina, sa ramana pentru posteritate.

Aceasta e prima amintire foarte detaliata a Sofiei din vacante. Tine clar minte cum a cazut seara in pisicina in Franta si cum eu am salvat- (da, zic ca e bine sa raman eroina momentan 🙂 ). E, cu siguranta, ceva ce va tine minte muuult timp, si un lucru pe care il poate povesti oricand vrea sa isi aminteasca ceva amuzant despre perioada cand era micuta.”

• 

Alex, 4 ani, si un circuit prin Europa de Vest pe care nu l-a uitat, un adevarat Turist in Familie

„Amintirile copiilor sunt poate cel mai pretios dar rezultat in urma calatoriilor , pentru ca de pe o parte ii educa, le arata oameni, locuri , obiceiuri si traditii dar ii lasa sa isi formeze propria viziune asupra vietii, perspectivele sociale, economice si poate chiar si politice pe langa atractiile turistice pe care le descopera.

Eu as zabovi asupra a doua evenimente care oarecum definesc ce inseamna aceste amintiri pentru noi si mai ales pentru Alesia si Alex. Cu ceva ani in urma, am ales sa facem un circuit prin Europa de Vest, acoperind atat o parte din marile capitale cat si zone rurale traitionale. Am strabatut Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania si ne-am mutat apoi in Olanda, Belgia si Austria ca parte a traseului. Au fost 3 saptamani grozave si chiar ne intrebam oare ce va retine Alex la cei 4,5 ani ai sai. 

Pe drum , am tot discutat despre obiectivele vizitate dar odata intorsi acasa, cred ca timp de cateva luni nu am mai discutat de aceasta vacanta la nivel de detaliu. Intr-o seara, la cina, Alex incepe sa enumere obiectivele din Praga si Berlin ce l-au impresionat, cum s-a distrat el in Amsterdam si Bruxelles, spre socul nostru pentru ca nu ne asteptam la acest nivel de detalii mai ales ca a fost un circuit bogat ca obiective si locatii. O alta intamplare, o are pe Alesia in prim plan, si este recenta, de anul trecut.

Desi nu este din partea de formare a amintirilor, este o varietie a temei si explic de ce. Alesia participa la faza judeteana a olimpiadei de geografie si , cum se obisnuieste, o parte din intrebari sunt in afara materiei. Asa se face ca o intrebare se refera la Marea Caraibelor, locatie de unde numai ce revenisem in urma cu cateva luni, pe care ea trebuia sa o recunoasca pe o harta fara nici un fel de “busola” decat o bucatica din continetul alaturat. Si, experienta personala a castigat si locatia a fost recunoscuta si inca un punct s-a adaugat zestrei de la concurs.„

• 

Ilinca, 2 ani, si zborul cu avionul la bunici – Dream, book and travel

„Ilinca si-a format prima amintire de calatorie cu putin inainte de 2 ani. Desi zburasem cu ea in lunile precedente spre Spania si Antalya, aceste experiente au fost repede uitate. Am zburat cu ea pentru un weekend de la Viena la Cluj, sa ii vizitam pe bunicii mei care locuiesc acolo. De atunci, de fiecare data cand vorbim despre ei sau cand ii vede pe Skype, Ilinca isi ia avionul de jucarie si povesteste in bebeluseasca ei tot mai coerenta cum a decurs zborul respectiv.”

• 

Eric, 3 ani, calator prin toata lumea si The Happy Kid

“Mami… mai știi când am fost în parcul ală cu apă din Kuala Lumpur?” Cam așa se desfășoară discuțiile noastre la spațiu de joacă, sub privirile uimite ale multora dintre adulți. Pentru ca da, copilul la 3 ani nu își amintește mare lucru, însă își amintește cele mai mărunte și insignifiante detalii, și ți le și spune în cele mai ciudate situații.

Eric are imediat 4 ani și 26 de țări la activ. Cultivăm amintirile când ne uităm la poze sau povestim pe unde am fost, dar uneori ne bulversează pur și simplu cu “să mai închiriem o mașină roșie ca cea din Mexic” sau “aș vrea un cățel cum era Cielo din Columbia”.

Amicii noștri încearcă să îl încurce, dar el nu se lasă: “cel mai frumos a fost în Bali” sau “în Sri Lanka nu mi-a plăcut mâncarea că era cu piper și cu spices”. Ține neapărat să explice că cel mai frumos apus e “în Bonaire, la Ti Amo” și cele mai șmechere rachete “în state, la Nasa”. Dacă îi ceri sfatul, îți explică răbdător că “la templu budhist și la moschee trebuie să te descalți” sau îți prezintă întreg traseul pe care îl faci prin aeroport, inclusiv cu mențiunea că “nu ai voie să treci cu apă sau cu brichetă”. Iar apoi te convinge să încerci unul din hotelurile sale favorite: “Intercondimental”.

• 

Albert, aproape 3 ani, si piesa de puzzle pierduta in Africa de Sud cu ai sai Parinti calatori

„Încă de la primele vacanțe în calitate de Părinți Călători am plecat cu gândul că nu amintirile sunt cele care îi vor rămâne lui Albert în minte, mai ales în primii ani din viață, ci altele vor fi beneficiile călătoriilor în creșterea și dezvoltarea lui. Așa că nu am insistat prea mult pe ceea ce își amintește din locurile pe unde am fost, am lăsat ca această deprindere să vină de la sine. Însă i-am tot povestit despre ce am făcut pe unde am fost și, mai ales, i-am arătat fotografii din excursiile noastre, ori de câtre ori am avut ocazia. Pur și simplu adoră să se uite la poze cu el de când era mai mic și întreabă de fiecare dată câți ani avea și pe unde eram atunci. 

Prima lui amintire, însă, ne-a luat prin surprindere, pentru că știam că memoria se dezvoltă undeva în jurul vârstei de 3 ani. E drept că nu mai era chiar mult până atunci, să fi avut vreo 2 ani și 10 luni când, la două luni după ce ne-am întors din Africa de Sud, eram acasă și piticul nostru lucra de zor la un puzzle pe parchet. Unul cu o piesă lipsă, însă. Iar, dintr-o dată, ridică încruntat privirea și mă fixează: „Mami, hai să ne întoarcem acolo la trenul unde am pierdut piesa mea de puzzle să o găsim!” Iar, pe moment, chiar nu mi-am dat seama la ce se referă.

După două secunde de uluială, am realizat că își amintește cum, în drum spre cramele de vin sud-africane de la Franschhoek, una din piesele puzzle-ului pe care îl avea la el a căzut într-o fantă din trenul rustic cu care ne plimbam printre cramele de pe traseu. Evident că nu ne-am așteptat ca după două luni, Albert să mai țină minte această întâmplare, dar astfel ni s-a confirmat teoria confirm căreia ne rămân în memorie aspectele din copilărie care ne marchează mai tare. Se pare că pentru el fusese o mică dramă faptul că și-a stricat puzzle-ul la care ținea foarte mult (doar era cu Fulger McQueen!) și asta i-a rămas undeva într-un sertăraș deschis din creier.”

• 

Cat despre cei doi copii ai familiei TRAVELISTA.RO, acum, la 4 si 9 ani, tin minte amandoi suficiente lucruri din fiecare excursie in parte, stiu cam prin ce tari au fost in ultima perioada, si au amintiri specifice din fiecare in parte. Dar prima amintire a Emei a fost una pentru care inca este nervoasa…

Ema, 1 an, si maimuta buclucasa de la Batu Caves pe care nu a iertat-o nici pana in prezent

„Ema avea 1 an si putine luni cand am plecat intr-un periplu prin 4 tari din Asia, de Paste. Ultimul stop a fost in Malaysia, la Kuala Lumpur, si ca o excursie de zi am mers pana la fascinantele Batu Caves. Iar pe scarile lungi pana la cea mai mare pestera, o maimuta din sutele care sunt peste tot pe balustrade pe acolo, nu a avut ce face si i-a furat Emei o banana, mancarea ei favorita la acea varsta. Lucru pe care Ema nu a putut sa il uite, nu a putut sa il ierte; inca isi aminteste des si cu oftica de maimuta cea hoata.”

• 

Lucas, 2 ani, si aventuri cu Mickey imaginar in Dubai

„La 2 ani, cand am fost prima data cu Lucas in Dubai, era complet fanul numarul 1 al lui Mickey Mouse si aventurile sale in Mickey Mouse Clubhouse. Si expus la o lume asa stralucitoare si neobisnuita ca cea din Dubai, Lucas s-a crezut direct intr-un episod cu personajele sale preferate, si fiecare aventura pe care am avut-o in acea vacanta a fost insotita de replicile faimoase din aceste desene animate, lucru pe care nu l-a uitat, atat de mare ii era bucuria (chiar daca nu l-am vazut pe Mickey Mouse nicaieri prin Dubai, acest lucru a contat mai putin pentru imaginatia unui copil de 2 ani).„

• 

Voi la ce varsta ati calatorit cu copilul prima data? Si cand i s-au format primele amintiri?