La Hotelul de Gheata de la Balea Lac, si pe Transfagarasan iarna, imi doream de cativa ani sa ajung. Mi se parea o excursie de o zi feerica, pe care o sa facem impreuna cu cei mici. Dar acum, la jumatatea lui februarie, s-a ivit insa oportunitatea de a ajunge sus la Balea, la hotelul de gheata, doar in doi, si am profitat de sansa, cu gandul initial de a ne reintoarce si cu copiii, idee care insa la capatul zilei nu a mai parut asa usor de infaptuit. Va povestesc de ce, si cum am decis ca e o destinatie (cel putin cu facilitatile si dotarile din momentul de fata) mai apreciata doar intre adulti cu un dram de rabdare – sau cu copii, dar in timpul saptamanii, cand traficul de turisti este redus.

 

Coada de la telecabina ce te urca la Hotelul de gheata Balea-lac si un plan initial naiv

Am inceput negativ sa povestesc despre experienta noastra iernatica la Balea Lac, dar in fapt a fost o zi cu adevarat minunata. Planul nostru initial si naiv era asa: urcam cu cabina, stam 1h pe sus si ne plimbam printre cladirile de gheata si mancam un pranz, coboram, vizitam si Castelul de lut (care e in zona), si pe dupa amiaza suntem deja intorsi in Bucuresti.

Ajunsi insa la fata locului pe la ora 12:30 ne-a intampinat o coada care se infasura pe cele 3 etaje ale cladirii cabinei care face legatura Balea Cascada-Balea Lac, singura modalitate motorizata pe timp de iarna de a ajunge sus, deoarece Transfagarasan este inchis pe aceasta portiune.

Coada nu ne-a speriat initial, obisnuiti cu cabina de pe Postavarul in care intra in jur de 45 de oameni o data. Dar dupa 15 minute de asteptat cuminti la coada (fara sa ne miscam de pe loc) am zarit un afis: cabina de la Balea vine o data la 12 minute, si poate cara 14 oameni per tura. Un calcul rapid al numarului de oameni per etaj ne-a oferit o perspectiva sinistra: minim 2-3h de asteptat intr-o cladire foarte friguroasa, cu urme de igrasie, in inghesuiala, pe o scara, in picioare. Vorbind apoi cu oameni care au stat la aceasta coada cu stoicism, ne-am dat seama ca facusem un calcul optimist.

Afara era insa un soare superb, asa ca decizia de a nu mai sta la coada a fost unanima si neregretata. Am decis pe loc sa vedem cum arata drumul Transfagarasan iarna, cand este inchis, si am purces pe jos.

Pe Transfagarasan inzapezit pe timp de iarna

Pana sus la Balea Lac drumul are 12 km, si nu era timp util sa il facem si sa ajungem pe lumina la Hotelul de Gheata. Ulterior am discutat cu oamenii locului, si poate fi si periculos pe alocuri, fiind cateva culoare de avalanse, pe care le-am si vazut de sus, cand am reusit sa luam telecabina buclucasa.

Noi am mers doar 5km, prin zapada de peste 1m (insa nu proaspata, deci intarita, si desi ne mai alunecau picioarele pana la genunchi, se putea merge binisor – bineinteles echipati cu incaltaminte montana de iarna si costume bune si groase de ski). Dupa 5km de urcat se termina padurea, si incepe golul alpin, si am avut peisaje superbe cu intreaga vale, dar si cu varfurile inconjuratoare.

Plimbarea noastra de 10km prin zapada a durat cam 3h insorite, si ne-am intors la baza telecabinei in jurul orei 16:30 (conform programului ultima urcare era la 17). Am constatat cu fericire ca se restransese cu mult coada, ne-am asezat la rand, si in a doua cabina am si urcat.

Hotelul de gheata si peisajul magic de la Balea lac iarna

Sus peisajul era intr-adevar magic, si cu siguranta le-ar fi placut la nebunie copiilor (dar asteptarea de cateva ore la cabina cu siguranta nu). Imediat ce iesi din telecabina te intampina cladirea principala a hotelului de gheata, in care este restaurantul si camerele tematice.

Contra unei mici taxe, poti vizita fiecare camera (cu nume diferite, si decoruri de gheata tematice – Star Wars, Mica Sirena, Jaws of Ice, Toate panzele sus etc). A fost tare draguta vizita, insa mi se parea extrem de frig inauntru, si cred ca nu mi-ar fi confortabil sa dorm in asa aer inghetat. Am luat un vin fiert si am iesit sa vizitam in continuare.

Alaturi este o alta constructie de gheata: biserica. Luminite colorate se reflecta in gheata si zapada, si se realiza o atmosfera interesanta in micuta capela alba, care pe unul dintre pereti avea sculptata Cina cea de taina din gheata. „Peste drum” de biserica de gheata mai sunt construite 3 iglu-uri, tot tematice (unul era decorat cu strumfi), mai mari, in care de asemenea te poti caza.

O data obiectivele de gheata vizitate, am profitat de ultimele raze de soare pentru o plimbare pe platou. Am urcat pana la un mic view point de unde puteai admira toata valea, de langa o cladire de sticla in care erau cateva animale impaiate, cladire care nu am inteles ce scop avea (era scrisa o taxa de vizitare, insa cand am ajuns noi era inchisa).

Coborind pe malul lacului (inghetat, si de care nu ti-ai fi dat seama ca e acolo daca nu stiai topografia acestor locuri vara) ne-am realimentat cu energie mancind 2 tartine delicioase (si probabil foarte calorice) cu untura si jumari.

Si asa am remarcat o atractie irezistibila: plimbari cu snowmobilul pe lacul inghetat, ceea ce nu am ezitat sa experimentam si noi in ultimele momente de lumina ale zilei.

Pentru copii era organizata si o mica (foarte mica) partie de ski dotata cu o sfoara motorizata care te tragea sus, si un derdelus pentru colace. Alte distractii erau plimbari cu barca gonflabila sau banana trase de snowmobil, care insa nu ne-au tentat.

Coada si la intoarcerea la Balea cascada cu cabina

Cum se lasa seara, ne-am dus pe la cabina sa vedem care e situatia cu coada, pentru coborare (programul de coborare este flexibil, pana termina de dus inapoi jos toti turistii). Sala de asteptare sus este foarte mare, si coada existenta reusea sa o umple si sa dea un pic si pe afara. Asa ca ne-am reintors pe platou, ne-am mai plimbat putin, dar cum afara erau deja -15 grade ne-am refugiat in Cabana Balea Lac pentru o supa calda si buna.

Scenariul s-a mai repetat de 3 ori. De 3 ori, la interval de 45 min – 1h, am revenit in cladirea cabinei, pentru a zari aceeasi coada de dimensiuni gigantice, aceeasi oameni plictisiti si copii adanciti in ecranele telefoanelor si de 3 ori ne-am mai plimbat putin pe afara (linistea noptii la peste 2000 de metri iarna este incomparabila) si ne-am mai refugiat alternativ in una din cele 2 cabane din zona (Paltinu si Balea Lac) pentru a mai ciuguli cate ceva din meniul lor.

Pana la 8:30 cand am coborat cu ultima cabina deja eram extra-satui, dar a meritat pentru ca nu am asteptat practic deloc la coada, ne-am plimbat aproape singuri pe platou (toata lumea se adapostea de frig in sala de asteptare sau in cabane) si una peste alta a fost o zi cu adevarat minunata. Cu copiii insa, dupa cum spuneam, ar fi fost dificila aceasta vanzoleala intre frig si cald, iar sa ii tin 2-3 ore intr-o incapere aglomerata cu nasul in telefoane (pentru ca alta distractie nu exista) pentru 1h de aer montan mi se pare de neconceput.