O vizita intensa in IRAQ – sau cum am aniversat 25 de ani de relatie
Tu unde ai fi sarbatorit 25 de ani de relatie? Am facut 25 de ani de cand am iesit prima oara impreuna la un suc in Regie, asa ca am sarbatorit cum stim noi: cu o calatorie in doi. Si am ales un loc unde erau cele mai frumoase si faimoase gradini din lume, un loc cu palate luxoase, cu mancare delicioasa, plimbari cu barca, o strada unde se vand doar carti, apusuri superbe, muzica live si locuri romantice incarcate de istorie. Am ales sa mergem in Iraq!
O prima zi in Baghdad, o capitala incercata a unei tari cu trecut recent tumultuos
Baghdad te uimeste inca de cand aterizezi. Nu stiu la ce ma asteptam exact de la incercata capitala a Iraq-ului, dar la autostrazi cu 4 benzi impecabile, iluminat nocturn modern si skyline cu zgarie nori parca nu. Am aterizat noaptea tarziu in Baghdad, dupa un zbor destul de scurt din Istanbul, si ne-am dus direct sa ne culcam, la hotelul nostru confortabil pe malul raului Tigru. A doua zi urma sa luam la pas orasul, sa ii simtim pulsul…
Pe strazile din Bagdadul vechi auzi muzica, fetele cochete si colorate, cu parul acoperit si nu prea se pozeaza, barbatii fumeaza in cafenele vechi si cu traditie supra aglomerate, putinii mestesugari ramasi dupa seria de razboaie care au zdruncinat Irak-ul lucreaza la cupru si piele, barci traverseaza oamenii peste Tigris, se vand vopsele, pensule si carti, viata si-a regasit un ritm tihnit, medrase si palate decorate abundent de 800 de ani vechime se renoveaza si turistii sunt vanati de localnici pentru poze.
Dupa o plimbare indelungata prin Baghdadul vechi, am poposit si in zone mai noi, la Freedom Square, locul in care toti irakienii se aduna sa protesteze cand e cazul de protest. In rest, toti irakienii se aduna aici sa isi faca poze de instagram.
Prima dupa amiaza in Iraq ne-a gasit călătorind printre imperii: de la Sasanizi la Saddam. La 30 de kilometri de Bagdad se ridică Tāq Kasrā, cel mai mare arc de cărămidă nearmată din lume. O boltă uriașă, înaltă de 37 de metri și cu o deschidere de 26 de metri, ridicată în urmă cu aproape 1500 de ani de imperiul sasanid. Stă acolo, la Ctesiphon, ca un portal către o lume dispărută, sfidând timpul și furtunile de nisip.
La câțiva pași de acest colos antic se află o altă construcție — dar dintr-o poveste complet diferită. Clădirea masivă ridicată de Saddam Hussein, gândită ca hotel, centru turistic și loc de primire pentru vizite oficiale, în stilul neo-babilonian al regimului. Proiectul includea chiar și o piscină — încă vizibilă, dar complet deteriorată — ascunsă în spatele zidurilor groase de cărămidă galbenă. Construcția nu a fost niciodată finalizată. După 2003, a rămas abandonată — o carcasă solemnă a ambițiilor epocii Saddam, si acum loc de consumat alcool, care legal nu exista, pentru adolescentii locali, în timp ce lângă ea arcada sasanidă continuă să reziste cu o eleganță aproape supranaturală.
Incursiune in antichitate: primul ziggurat vazut de noi si cea mai inalta moschee in spirala din lume
Insa inainte de a vedea aceste minuni istorice, s-a intamplat o alta minune pentru Iraq: a inceput ploaia! Toata lumea se bucura in jurul nostru, asa ca nu am fost prea mahniti, iar prognoza meteo ne spunea ca in 2 ore va fi din nou soare si ca si cum niciodata nu a plouat in desertul irakian. Si oricum, stiu deja: I bring rain to deserts everywhere – misiunea mea in viata. Si iata ca mi-am infasurat si capul. Nu de religie, ci de stropi de apa…
Si asa, pe o ploaie care a bucurat tot Irakul, atat de rare sunt, am ajuns sa vedem primul nostru zigurat!
Puțini știu că la doar 30 km de capitala Irakului se află impresionantul zigurat de la Dūr-Kurigalzu, construit acum peste 3.300 de ani de regele kassit Kurigalzu I. Ridicat în onoarea zeului Enlil, turnul avea cândva peste 50 de metri înălțime și domina câmpia mesopotamiană ca un adevărat „munte sacru” construit de mâna omului. De-a lungul secolelor, călătorii veniți prin aceste locuri l-au confundat adesea cu legendarul Turn al lui Babel—atât de impresionant era profilul lui solitar în mijlocul deșertului. Astăzi, ruinele sale încă poartă povestea unei epoci uitate, când Mesopotamia era inima lumii.
Inca o ora si ceva pe o autostrada impecabila, si un milion de checkpoint-uri militare mai incolo, am ajuns la urmatorul stop din ziua aceasta la nord de Baghdad: am zarit de departe Minareta elicoidală din Samarra, Irak — cunoscută sub numele de Al-Malwiya — unul dintre cele mai uimitoare monumente ale lumii islamice. Ridicată în secolul al IX-lea, ca parte a Marii Moschei din Samarra, minareta se înalță la peste 52 de metri și impresionează prin forma ei unică, în spirală, pe care se poate urca până în vârf.
Filtrele armate multiple si suspicioase prin care am trecut pana am intrat in Samarra au insa o explicatie: in acest oras a avut loc primul atentat cu masina-capcana, langa moscheea moderna, in 2007.
Construită din cărămidă și praf de lut, Al-Malwiya a servit cândva ca punct de chemare la rugăciune, dar și ca simbol al puterii califatului Abbasid. Astăzi, rămâne o mărturie spectaculoasă a ingeniozității arhitecturii islamice timpurii — un loc unde istoria pare să se învârtă la propriu și la figurat.
Stiam ca nu poti urca in varful minaretei, si ca doar cu „vorba buna” pusa de ghid poti trece de paza si sa o vezi de aproape. Nu mica ne-a fost insa mirarea cand, pe cand ne apropiam, am zarit oameni infasurindu-se pe semeata minareta. O delegatie straina tocmai cobora de pe ea, asa ca, dupa o portie dubla de „vorba buna” iata-ne si pe noi pas cu pas, pe rampa care înfăşoară ca un şarpe uriaş minareta Malwiya… 52 de metri mai sus, vântul devine însoţitorul tău permanent. Te loveşte, te împinge, îţi aminteşte cât de mic eşti într-un peisaj atât de vechi.
Fiecare treapta in spirala, veche de 1000 de ani, urcata iți dezvaluie un fragment din Samarra: ruinele Marii Moschei, un colos al lumii abbaside, orasul nou cel plin de checkpoint-uri cu militari inarmati pana in dinti, şi dincolo de ele, deşertul infinit. Urcarea pe minareta spirală Malwiya nu e pentru cei slabi de inimă. Rampa urcă în cercuri strânse, fără protecții… doar tu, zidul de cărămidă și vântul care devine tot mai puternic cu fiecare nivel. Iar la 52 de metri înălțime ajungi pe o platformă… complet expusă. Câteva secunde acolo sus și înțelegi de ce oamenii numesc locul acesta „turnul care spiralează spre cer”. E o combinație de adrenalină, frică de inaltime, incantare ca ai reusit sa urci, pentru ca putini reusesc sa convinga paznicii, și frumusețe pură.
15 km mai incolo, alta minune antica in spirala ne asteapta. Iar daca minareta in spirala din Samarra este puternic pazita de filtre armate si militari, sora sa mai mica, dar tot spiralata, Abu Dulaf, este lasata complet la liber, nepazita de nimeni in afara de dunele de nisip care o inconjoara.
Stop la apus in cartierul religios al Baghdad-ului
Ultimul stop al zilei era la Moscheea Al-Kadhimiya, una din cele mai sacre pentru musulmanii shia. Ne-am plimbat intai prin cartierul religios al Baghdadului, iar aici femeile sunt cu parul acoperit, si preponderent imbracate in negru, in contrast cu restul orasului, asa ca m-am conformat cat de bine am putut. Dar aici a venit ziua in care nu am fost primita in moschee 🤪🧐 Aveam de toate pe mine: abaya neagra cumparata din Saudi. Pe sub fusta pana la glezne. Esarfa in jurul parului, ba chiar reusisem sa imi infasor tot parul sub ea. Si totusi… la principala moschee shia, din Baghdad, nu am trecut de al treilea filtru.
Nu am fost singura in situatia asta. Filtrul feminin aprig care permitea accesul era neiertator cu orice. Pe localnice le freca temeinic cu servetel umed pe fata, gene sau buze sa vada daca sunt fardate. La orice urma de fond de ten erau trimise sa isi reconsidere alegerile in viata. Pe toata lumea tragea de lenjerie intima si pipaia, sa vada daca e model decent sau pacatos. Si cand vedea orice broderie pe abaya te trimitea sa iti recalibrezi credita in afara moscheii. Plus, pe langa lista lunga de nereguli pe care le bifasem, m-a intrebat suspicios daca mi-am cumparat abaya din Iran (oarescum dusman traditional al Iraq). Ceva la modelul ei ii dadea cu virgula. Nu i-a picat bine nici cand i-am zis ca e din Saudi (musulmani sunni). Dar am poze din interior totusi, macar atat. Jumatatea masculina doar a trecut peste un prag printr-o usa, cum e normal cand intri undeva, nu avea filtru sa ii cantareasca credinta si smerenia…
Serile prin Baghdad au fost cu relaxare la hotelul nostru Rotana Babylon, cu porti inspirate din cele ale Babylonului, curte cu view la Irak Bank Tower, cladirea semnata de Zaha Hadid, si expozite de masini de epoca in lobby, plimbari pe cornisa Tigris, si statui ciudate (dedicate salvarii culturii irakiene).
Si am intrat pe portile vechiului Babylon!
Aici, printre zidurile uneori reconstruite, încă mai simți ecoul unui oraș care a schimbat lumea. Mergi pe aleile prăfuite și, la fiecare pas, îți imaginezi cum ar fi arătat totul acum 2.500 de ani: porți uriașe pictate în albastru, procesiuni regale, grădini suspendate, minuni ale lumii, despre care încă se vorbește. Iar în fața Porții Ishtar, chiar dacă este o replică, albastrul ei intens nu poate sa nu te impresioneze!
Apoi, ridicând privirea, vezi contrastul: palatul lui Saddam Hussein, cocoțat pe o movilă artificială, dominând peisajul. El însuși parte dintr-o poveste, dar una mult mai recentă și mult mai controversată.
Știai că Saddam Hussein și-a construit un palat uriaș chiar lângă ruinele Babilonului?
Motivul nu era deloc întâmplător. Babilonul este una dintre cele mai vechi și importante civilizații ale lumii, locul lui Nebucadnețar, al Grădinilor Suspendate și al unei moșteniri culturale uriașe.
Iar Saddam a vrut să se lege direct de această glorie. În anii ’80 și ’90, el a început o reconstrucție masivă a Babilonului și a ridicat pe un deal artificial un palat imens, construit exact în stilul reședințelor regale antice.
Practic, a vrut să transmită că este continuatorul marilor regi ai Mesopotamiei.
Pe multe dintre cărămizile folosite a ordonat să fie scris: „Reconstruit în timpul liderului Saddam Hussein, fiul lui Nebucadnețar.” O combinație de propagandă și cult al personalității. Palatul nu era doar simbolic. Era o demonstrație de putere, amplasat deliberat deasupra sitului arheologic — aproape ca și cum trecutul Irakului stătea la picioarele lui.
Dar aceste reconstrucții au fost extrem de controversate: au afectat situl arheologic, au alterat structuri antice și au îngreunat recunoașterea UNESCO. Totul pentru ambiția unui lider de a controla nu doar prezentul, ci și povestea istoriei.
Astăzi, palatul stă gol și în ruinǎ. Dar rămâne o lecție despre cum arhitectura poate fi folosită ca instrument politic și despre cât de departe merg unii pentru a-și lega numele de o civilizație milenară.
Si asa am ajuns sa ne plimbam prin palatul unui fost dictator sangeros, si sa admiram privelistea cu Babylon-ul de sus, demna se pare de un rege si de un dictator. Sau mai degraba demna de sa fie admirata de toata lumea, de pe o terasa renovata corespunzator.
Ziguratul din Ur — scara către Lună
Insa doua ore pe impecabilele autostrazi care strabat Iraq-ul si care au fost construite in anii 70 de catre Saddam, si am ajuns la alt obiectiv important: cel mai vechi ziggurat din Iraq, zigguratul din Ur.
În inima Mesopotamiei, acolo unde istoria a învățat omenirea să scrie, se ridică Ziguratul din Ur — templul dedicat zeiței Lunii, Nanna. Construit acum peste 4.000 de ani de regele Ur-Nammu, acest munte în trepte era locul în care oamenii se întâlneau simbolic cu zeii.
Astăzi, ruina lui impunătoare încă veghează tăcut deasupra deșertului irakian. Cărămizile arse de soare, rampele monumentale și liniștea locului spun povestea unui oraș sumerian care odinioară strălucea ca un far al lumii antice.
Recomandare: incercati sa ajungeti la apus. Atunci ziguratul straluceste la propriu!
Seara ne-am cazat in Nassiriya, in sudul Iraqului, pe raul Euphrat, la aproximativ jumatate de ora de Ur. Mai ne astepta o ultima aventura irakiana.
Cu barca prin mlastinile Iraq-ului
În sudul Irakului, între Tigru și Eufrat, se întinde unul dintre cele mai uimitoare peisaje ale Orientului Mijlociu: Ahwar, marile mlaștini mesopotamiene – un ecosistem verde într-o lume deșertică.
Timp de milenii, aici au trăit Marsh Arabs (Ma’dān), în case din trestie, printre canale, crescând bivoli de apă și deplasându-se cu bărci tradiționale. O cultură strâns legată de apă și stuf.
Din anii ’50 au început primele lucrări de drenare, dar cel mai dramatic moment a venit sub Saddam Hussein. După ce Marsh Arabs s-au opus regimului, dictatorul a ordonat drenarea masivă a mlaștinilor ca represalii, transformând un paradis acvatic într-un deșert de noroi și forțând comunitățile să fugă. După 2003, o parte dintre diguri au fost distruse, apa s-a întors și o parte din viața de aici a renăscut. Mlaștinile sunt astăzi sit UNESCO, dar rămân fragile, amenințate de secetă și baraje.
Si asa, in Arab Marshes, acest loc unic in mijlocul unui desert arid, in ultima noastra zi in Iraq, am intalnit o adevarata legenda locala. Care ne-a plimbat printre imensi bivoli de apa. Dupa ce a dezertat se pare din armata Iraq-ului in anii 80 in timpul razboiului cu Ira, Abu Haider s-a retras in marshes, aceasta zona verde, acvatica, speciala in mijloc de desert. Si nu doar a trait aici cum se traieste de mii de ani, crescind bivoli de apa, pescuind si construind o casa de stuf, ci a decis sa arate si turistilor acest colt verde de Iraq, organizind tururi pe canale, printre stuf si bivoli de apa.
Si dupa plimbarea cu barca urmeaza un pranz cu peste, Masgouf, mancarea traditionala din aceasta zona a Mesopotamiei, si considerata unul dintre felurile nationale ale Irak-ului, gatit in casa de stuf de catre sotia lui Abu Haider, casa construita asa cum sunt toate casele de stuf ce adapostec de secole pe Marsh Arabs.
Unde ne-am cazat in Baghdad si Nassiriya
Primele nopti in Baghdad le-am petrecut la Rotana Babylon, un hotel construit pe timpul lui Saddam, in arhitectura neo babyloniana, promovata de fostul regim dictatorial, un hotel cu forma de ziggurat, pe malul raului Tigris, si cu o imitatie de porti babiloniene la intrare, preluat acum de lantul Rotana, un hotel cu multa personalitate. care mi-a placut mult: priveliste faina din balconul camerei, cu raul si skyline-ul orasului, si o curte minunata, cu piscina si mai multe restaurante.
La intoarcerea din sud am mai avut aproape o noapte intreaga in Baghdad, inainte de a ne imbarca in zborul nostru dimineata foarte devreme spre Istanbul, seara si noapte in care am „testat” cea mai noua aparitie pe scena hotelurilor de lux din Baghdad: World Heart Center, un hotel foarte nou (mai are zone inca neterminate), foarte luxos, si cu terase ample cu view senzational spre Baghdad.
In Nassirya, orasul din sud in care te poti caza pentru a ajunge si la Ur si la mlastini, nu sunt foarte multe optiuni de cazare, si poate cea mai confortabila este Hotel Sumerion, un hotel de 3 stele decent, cu un restaurant irakian chiar foarte bun si un lobby cu foarte mult auriu.
Cateva considerente utile si de siguranta pentru o vizita in Iraq
Evident ca am avut temererile noastre inainte de a ajunge in Iraq. Dar ne-au fost rapid spulberate. Iraq isi doreste sa renasca, sa se reinventeze din trecutul recent tumultuos, cu dictatura si razboi intern, intruziuni straine si cate si mai cate prin care au trecut in ultimii zeci de ani.
Intreg Baghdadul este in febra reconstructiei, in febra renovarii. Peste tot sunt santiere care anunta noi cartiere de zgarie nori ori noi hoteluri luxoase. Centrul vechi are o noua fata, si inca se lucreaza la noi si noi zone si monumente.
Oamenii mi s-au parut prietenosi, si incantati de turisti. Iar in ceea ce priveste dress code-ul pentru femei, o intrebare mereu importanta atunci cand vizitezi tari musulmane, practic te poti imbraca, in limite decente, cum vrei. Multe localnice in centrul Baghdad-ului sunt fara par acoperit, si imbracate dupa moda occidentala, dar vezi si un larg sortiment de tipuri de abaya. Singurul loc „problematic” in ceea ce priveste vestimentatia, este la Moscheea de care am povestit mai sus. Inspre sud lucrurile devin mai traditional musulmane, femeile fiind mai des in negru invesmantate. Nu este nicio restrictie coloristica nici aici, nici pentru turiste, nici pentru localnice.
Iraq-ul este de destui ani considerat safe. Alegerile sunt democratice, si in marea majoritate a teritoriului tarii te poti plimba fara probleme. Am apelat la sofer din cateva considerente: in Iraq-ul federal, adica unde am fost noi, e complicat inca sa inchiriezi masina, numeroasele filtre inspre Samarra, unde vroiam musai sa ajungem, usurinta de a rezerva prin agentie locala un tur in Arab Marshes, si, nu in ultimul rand din perspectiva necesitatii de a pune „vorba buna” la multe dintre obiectivele care sunt oficial inchise (multe in centrul Baghdad-ului sunt in renovare, dar in fapt se poate intra in ele), minareta din Samarra, palatul lui Saddam Hussein de la Babylon etc
Autostrazile sunt foarte bune, nu foarte aglomerate, dar se merge cu viteza. DIn loc in loc sunt benzinarii, iar benzina este foarte ieftina in Iraq. Tot la benzinariile mari poti manca foarte bine si foarte ieftin mancare traditionala.
Un alt considerent important poate pentru turistii occidentali: ca si in Kuwait sau in Arabia Saudita de exemplu, alcoolul este interzis la comercializare in Iraqul federal.
Cat despre cum pot intra cetatenii romani in Iraq, nimic mai simplu: viza se ia online, si costa 160$, si se emite aproape pe loc. La aterizare trebuie sa te duci la ghiseul special pentru evisa, ca sa iti fie printata si lipita in pasaport, si apoi treci vama fara intrebari suplimentare sau probleme. De retinut: Iraq este impartit in doua, Iraqul federal, despre care am povestit aici, si unde am fost noi, si Kurdistan, partea de nord a tarii, cu autonomie si viza separata, daca intri pe calea aerului direct acolo si aterizezi in Erbil.
| Pentru discutii antrenante despre calatorii in familie, te asteptam si pe facebook, in Grupul calatoriilor in familie. |
|
