South Georgia: munti, ghetari, statii de vanat balene, foci furioase si pinguini prietenosi
Dupa 2 zile pe mare, dupa plecarea din Insulele Falkland, in continuarea croazierei noastre inspre Antarctica, am zarit de dimineata, la orizont, varfurile fioroase ale South Georgiei. Am stat in total 4 zile pe indepartata si misterioasa insula South Georgia, si a fost de poveste!
In fiecare zi am alternat: plimbari cu zodiacul de-a lungul malurilor cu stanci drepte in apa, pe care era imposibil sa acostezi, cu plimbari lungi pe carari muntoase din South Georgia si prin vechi statii de vanat balene, mereu inconjurati de foci nu tocmai prietenoase si pinguini extrem de haiosi.
Salisbury Plain, un loc pe South Georgia in care te simti ca intr-un documentar despre animalele salbatice
Prima zi pe South Georgia a fost o zi de descoperire a faunei locale, intai cu o plimbare cu zodiacul. Am aruncat ancora barcii MS Fram in Prince Olav Harbour, si am pornit intai de-a lungul coastei unde o veche statie de vanat balene inca rezista naturii (desi nu mai este permisa acostarea langa ea, din cauza de azbest existent in pereti). Cu zodiacul am intrat apoi in invecinata Elephant Lagoon, unde am vazut primele foci de pe South Georgia.
Toate lumea iti lauda viata salbatica de pe South Georgia, dar parca prea putini se entuziasmeaza de ghetarii ce se gasesc pe tarmurile sale. In drumurile noastre de-a lungul coastei insulei am vazut nenumarati ghetari, absolut superbi!
Efectiv nimic din ce ai vizitat prin lume nu te pregateste pentru ceea ce este South Georgia!
Imediat dupa pranz, ziua de descoperire a acestui insule misterioase aruncate in valurile neprietenoase ale oceanului a continuat cu o debarcare pe Salisbury Plain. Aceasta campie verde, marginita de-o parte de apele golfului care o adaposteste, si de cealalta parte de limbi de ghetar fioroase, este, fara sa exagerez, unul din cele mai frumoase locuri in care am fost vreodata. Campia este acasa pentru una din cele mai mari colonii de king penguins vizitabile de catre turisti din South Georgia, iar haioasele pasari ce nu pot zbura sunt inconjurate de paznici redutabili: focile, care din noiembrie pana inspre finalul lui decembrie sunt asa agresive incat nu permit debarcarea oamenilor pe pamanturile pe care ele sunt stapane.
Pe Shakelton Hike, traversind insula South Georgia
A doua zi am sarit din nou in zodiac, pentru o noua croaziera foarte aproape de maluri abrupte, de data aceasta locuite de o colonie de pinguini macaroni, o noua specie de adaugat in lista noastra, colonie ce a ales sa traiasca pe stanci foarte abrupte in jurul unei cascade direct in ocean. O croaziera relaxanta, perfecta pentru a fi odihniti in a doua jumatate a zilei, ce urma sa fie mult mai activa.
Din golful Stromness am debarcat pe plaja din jurul unei statii de vanat balene si am jucat din nou jocul oameni de pe Fram vs foci nu tocmai prietenoase, pentru a porni pe legendarul drum facut de-a curmezisul South Georgiei de Shakelton, in misiunea sa aproape imposibila de salvare a echipajului sau de pe HMS Endurance, prinsa si blocata de gheata, dupa cateva sute de zile de deriva pe un iceberg, urmate de navigarea cu o barca mica de lemn pana in South Georgia, unde, dupa o drumetie peste munti, ghetari si cascada a intalnit primii oameni la statia de vanat balene din Stromness. Am fost prima expeditie Fram de anul acesta in South Georgia care chiar reuseste sa debarce pe mal, printre sute de foci agresive.
Imediat ce ne-am intors pe MS Fram am fugit pe puntea de sus a vasului. Stromness e o priveliste cu adevarat de sus, cu munti, vechea statie de vanat balene ruginita si abandonata, si foci peste tot.
Grytviken, „capitala” de insula, si o drumetie inspre munti
A treia zi urma sa ne ramana in amintire ca cea mai frumoasa zi pe South Georgia, dar noi inca nu stiam acest lucru de dimineata, cand vremea nu parea prea promitatoare in golful Godthul, unde ne-am plimbat cu zodiacul pentru a vedea foci elefant ce in apa devin mult mai agile decat pe uscat.
Dupa un pranz inapoi pe vas, am ajuns in Grytviken, cea mai mare fosta statie de vanat balene, si locul in care isi are acum sediul Guvernul din South Georgia.
Grytviken e un loc fascinant, cum altul nu e in lumea aceasta! Fosta statie de vanat balene si-a vazut cladirile reconditionate, cu azbestos-ul nociv scos, si astfel totul devenind sigur pentru turisti, dar si pentru animalele salbatice: sute de foci din mai multe specii, dar si tot felul de pinguini traiesc acum in fostul oras ocupat de oameni.
Intai si intai am oprit la micul cimitir din Grytviken, la aproape un kilometru distanta de restul caselor. Aici, conform obiceiului, capitanul a tinut un toast in memoria lui Sir Ernest Shakelton, marele explorator, inmormantat aici dupa ce a murit in timpul ultimei sale expeditii, la varsta de doar 47 de ani.
Apoi am explorat ce a ramas prezervat din oras. Diferite instalatii imense de prelucrare a balenelor vanate in zona, cateva case, un remarcabil muzeu al explorarilor polare, si singura cladire care inca isi pastreaza functia initiala: biserica din 1913 din Grytviken.
Si dupa ce am trecut si pe la Posta din South Georgia, am pornit in sus pe munti, in unul din cele mai frumoase hike-uri: Grytviken-Maviken. Hike-ul urmeaza ruta ce uneste aceste doua golfuri, si sus in cel mai inalt punct vei avea o panorama incredibila cu varfurile inalte de aproape 3000 de metri de pe insula. Drumetia continua de-a lungul unui lac, pana cel mai turcoaz golf posibil, Maviken, ti se desfasoara sub ochi.
Fiordul Drygalski, ultimul stop, pe furtuna de zapada
In ultima jumatate de zi din South Georgia, natura si-a aratat coltii, si am vazut o altfel de vara polara: una cu vanturi foarte puternice si o ninsoare inghetata ce parca iti facea rani in obraz, in timp ce parcurgeam scenicul fiord Drygalski.
Cand si cum poti vizita South Georgia?
Pozitia ei, aruncata in mijlocul valurilor oceanului, la distanta considerabila de cea mai apropiata civilizatie, cea din Insulele Falkland, dar si proximitatea de cel de-al saptelea continent, cel inghetat, Antarctica, fac din South Georgia nu tocmai cel mai usor de vizitat loc din lume, si nici cel mai prietenos cu cei care ii calca coastele. De altfel, nici marea majoritate din putinii locuitori din „capitala”, cei care formeaza guvernul South Georgiei, sau care sunt veniti pentru studiu stiintific, nu ramane peste iarna in aceasta insula muntoasa si plina de ghetari.
South Georgia, spre deosebire de Insulele Falkland sau chiar Antarctica, poate fi vizitata doar cu barca, si doar in cele cateva luni de vara, din noiembrie pana inspre martie. A fost de altfel principalul motiv pentru care am luat aceasta croaziera spre Antarctica, unde daca vom mai reveni vreodata va fi in zbor. Chiar daca din noiembrie pana in martie poti acosta pe tarmurile stancoase de aici, lunile de inceput si sfarsit iti pot oferi mai multe greutati in vizita ta: in noiembrie focile, stapanii pe timp de vara al oricarei plaje din South Georgia, sunt extrem de agresive. Iar putin mai incolo, o data puii nascuti si crescuti, parasesc aceste locuri, pentru a se intoarce in ocean. Din acest motiv am ales finalul de decembrie pentru a ajunge in South Georgia: in aceasta perioada agresivitatea focilor este redusa, dar ele inca sunt prezente in numar mare pe tarm, ba chiar insotite si de pui mici proaspat nascuti si foarte dragalasi. Si nu am fost dezamagiti de alegere!
Noi am vizitat South Georgia intr-o Expeditie Hurtigruten, cu vasul MS Fram. Am fost in total 143 de pasageri la bord, iar vasele peste 200 de turisti nu au voie sa acosteze aici. Am stat in total 4 zile pe coastele South Georgiei, iar drumul din insulele Falkland a durat 2 zile si 2 nopti.
Nu doar interdictiile in ceea ce priveste numarul maxim de pasageri permisi sa acosteze pe South Georgia sunt urmate cu strictete, ci si legile in ceea ce priveste bio-securitatea insulei. Doar 100 de oameni au voie deodata pe mal, si doar cu cizme de cauciuc speciale (oferite de croaziera), care insa trebuie curatate si dezinfectate de orice corp strain, cat de mic, inainte de fiecare debarcare. Ba chiar, intr-una din zile, un control oficial al Guvernului din South Georgia a urcat la noi pe barca, si o treime dintre pasageri, alesi random, au fost controlati, pe cizme si geci, pentru a vedea cat de curate sunt. In urma acestui control fiecare barca primeste o nota, iar un scor nesatisfacator inseamna interzicerea debarcarilor ulterioare.
Alta masura a fost controlul anti-soareci si sobolani, ce a avut loc la plecarea din Insulele Falkland. South Georgia a fost declarata recent „rat free”, dupa un lung proces foarte costisitor, si asa intentioneaza sa ramana. Soarecii si sobolanii introdusi de barci aici, au devastat populatia locala de pasari, mancandu-le ouale si inmultindu-se necontrolat. Barcile sunt controlate de sobolani cu un catel, special antrenat, ce intra in toate camerele si compartimentele vaporului cat timp turistii viziteaza capitala Insulelor Falkland, Stanley.
Asa ca, daca ai in plan o croaziera inspre al Saptelea Continent, poate nu ar strica sa arunci o privire si la optiunile ce includ si South Georgia. E un loc cu adevarat unic!
| Pentru discutii antrenante despre calatorii in familie, te asteptam si pe facebook, in Grupul calatoriilor in familie. |
|
