Sa continuam ca in 2016 si 2017. Si sa vedem cat de calator am fost, si ce calatorii am facut in 2018…

2018 a fost, cum altfel, un an activ. Amândoi copiii sunt deja mari ca varsta, si mari calatori in general, si am profitat pentru multe vacante frumoase in familie. Plus, ne-am permis sa ii lasam si cu bunicii, suficient timp cat sa avem niste vacante in doi memorabile.

Am fost in total in 24 de tari in 2018 (cu una mai putin fata de anul trecut) si prin 4 continente. Dintre acestea 8 au fost in premiera pentru noi adultii. Cei mici au trecut prin 3 continente si 14 tari, dintre care 10 complet noi. Am zburat peste 70 de zboruri, si unele dintre ele ne-au dus pana in capatul celalalt al planetei. De vreo 5 ori am fost cu feribotul, si o data cu ice-breaker-ul. Am schiat in 4 tari (Romania – la Poiana Brasov si in muntii Sureanu, Italia – pe masivul Monterosa, Ucraina – la Bukovel si Evetia – in Arosa), si am fost pentru prima data la un safari. Am facut nenumarate hike-uri, dar cel mai lung si mai frumos a fost Tongariro Alpine Crossing, in Noua Zeelanda. Tot in 2018 am facut pentru prima data hike pe un (cam alunecos) ghetar, iar cel mai sus am ajuns pe vulcanul Teide cel de 3718m. Dealtfel, pe vulcani am tot ajuns anul acesta, iar cel mai interesant a fost cel ce formeaza mica insulita White Island, de langa coasta insulei de nord in Noua Zeelanda.

Anul ni l-am inceput in Africa de Sud, in Winelands, taramul vinurilor in jurul Cape Town, urmat de 2 zile de safari si o ultima oprire la Sun City, iar cel mai indepartat loc in care am ajuns a fost in Wellington, ajunsi in zbor din Auckland, si inapoi (trecind prin Bay of Islands, Coromandrel, Rotorua), in saptamana in care am parcurs de-a lungul insula de nord din Noua Zeelanda. Am infruntat frigurile iernii in Cipru , si caldurile verii in Islanda, din Reykjavik inspre nord, la vanatoare de piscine fierbinti, si Groenlanda. Poate tocmai pentru ca am inceput anul in tinuturile vinurilor sud-africane, am tot ajuns pe la crame si vinarii in acest an. Ne-am cazat si am vizitat diverse locatii frumoase producatoare de vin, de la un chateau in Bordeaux, la Chateau Purcari si Castel Mimi in Republica Moldova, la Conacul Domnitei Ralu pe Drumul vinului Prahova sau pe insule vulcanice producatoare de vin precum Pico in Azores sau Lanzarote in Canare (unde am si umblat timp de 6 zile pe urmele lui Cesar Manrique). Ca sa nu mai vorbim de Georgia, cea despre care se zice a inventat chiar insasi notiunea de vin, si prin care ne-am plimbat timp de 10 zile, plimbari asezonate de mult vin Saperavi.

Subiectiv vorbind, cel mai frumos loc in care am ajuns in acest an a fost Groenlanda, cu Ilulissat plin de gheata plutitoare si Kangerlussuaq cel atat de aproape de calota glaciara. Cel mai interesant roadtrip a fost cel de 10 zile de-a lungul si de-a latul Georgiei. Cea mai scenica destinatie din prima jumatate de an a fost Muntenegru, si din a doua la concurenta as pune Dune du Pyla, fascinanta Matera sau Alpe di Siusi prin Dolomiti. Pe copii cel mai mult i-a impresionat fantasticul safari in Africa de Sud, iar excursia cea mai draga a fost cea de 10 zile de balaceala in Seychelles.

Cel mai frumos apus l-am prins in Parcul National Lovcen din Muntenegru. Si cel mai frumos castel am vizitat tot in mica tara balcanica, deasupra fiordului Kotor.

Am dormit intr-o sumedenie de hoteluri frumoase, dar privelistea cea mai frumoasa am avut-o cu siguranta din Arctic Hotel, pe marginea fiordului de gheata din Ilulissat. Piscine frumoase am avut in multe locuri, dar merita mentionate cea de la Miramonti din Merano, Tirolul de Sud, sau cea de la emblematicul hotel din Elvetia, Villa Honegg. Tot in Elvetia, in Zurich, ne-am balacit in cea mai frumoasa piscina de pe un acoperis, la hotelul B2 facut intr-o fosta fabrica de bere. Bineineteles, la capitolul piscine de neuitat trebuie mentionate cele cu apa geo-termala, pe care le-am fugarit la propriu prin Islanda. La capitolul cazari atipice trebuie mentionata Szentendre, unde am dormit intr-o fosta rulota de circ, de lemn, reconditionata, pe o insula in mijlocul Dunarii, casa istorica renovata din rezervatia arhitecturala si istorica Bojentsi din Bulgaria, grota din Matera, hotelul-aeroport din Kangerlussuaq, fostul sat de pescari de langa Monopoli, casuta coloniala in care am stat pe insula Mahe in Seychelles sau Casuta bunicii din varful dealului Balaban de langa Bran.

Desi am trimis un scurt apropo catre rezolutia de anul trecut, cu Asia, vizitind pe la inceputul anului Shanghai, si intentionam sa terminam 2018 in Vietnam, rezolutia noastra de calatorii din acest an a fost sa ne salutam toti vecinii. Asa, ca de centenar. Si, ne-a iesit sa trecem prin toate cele 5 tari cu care impartim frontiera terestra, desi nu atat de mult cat ne-am fi dorit, dar, ca bonus, am ajuns, si chiar in premiera, si in Georgia, cu care ne vedem peste Marea Neagra. Tot premiera a fost si Ucraina, in care nu mai pasisem pana in acest an, si in care am ajuns chiar de 2 ori, o data la mare (la plaja in Odessa) si o data la munte (la ski in Bukovel). In rest am ajuns o data in Serbia pe fuga, pentru o cina pe malul raului Sava, in Ungaria prin Budapesta si pe la Cotul Dunarii, in Visegrád si Szentedre, in Republica Moldova, la castelele Mimi si Purcari, si de multe ori prin Bulgaria, dupa cum era de asteptat.

Nici restul Europei nu a fost ignorat: am fost de multe ori prin Italia, si in zigzag prin sud si prin nord, la balaceala (in Monopoli, Maratea sau Giovinazzo), la ski (in Champoluc, ) si la hike (prin Merano, Val di Funes si Alpe di Siusi sau Carezza). Tot de mai multe ori am fost si prin Elvetia: prin Zurich, la ski in Arosa, la admirat Cascada Rinului, la plimbari in Lugano, pe varf de munte la Schilthorn, sau la Piata de Craciun in Montreux. In Franta am ajuns la Bordeaux si la coasta oceanului, la Dune du Pyla, si in Grecia, de vara, in linistita Samothraki. Muntenegru l-am parcurs de sus pana jos, de-a lungul coastei, intr-o mica vacanta de 1 mai.

Desi rezolutia a fost despre cum mergem hai hui pe langa Romania, puteam cu usurinta sa vorbim despre o rezolutie ce presupunea voiajatul in insule din Atlantic. Am fost in cea mai mare insula, Groenlanda. Am ajuns intr-un roadtrip superb prin vecina sa, Islanda. Am vizitat Funen, insula povestilor danemarcheze.

Iar cu copiii, tot inspre nord, am fost intr-un roadtrip prin Irlanda, din Dublin in peninsula Dingle, si la intoarcere cu escala la Ashford, un castel scos direct din povesti.

Mai jos, mai inspre cald, in arhipelagul Azorelor am fost in nu mai putin de 3 insule: Sao Miguel (din nou!), Pico si Faial, iar in Insulele Canare am fost prin 5: Tenerife (de doua ori, când am reusit sa urcam pe Teide, sa ne balacim in Lago Martianez si sa vizionam un spectacol de flamenco la Auditorio), Lanzarote, Fuerteventura, o zi prin Gran Canaria si un long weekend in La Palma. Inutil sa spun ca Azorele sunt inca in topul meu personal de destinatii favorite, si la anul deja fac planuri sa revenim, pana la 9 insule cate sunt in total mai avem multe de vazut!

Normal ca tocmai pe Romania noastra batrana de fix 100 de ani nu puteam sa o ignoram. Si ne-am plimbat, pe weekend, intr-o sumedenie de locuri. Revelatia romaneasca a anului a fost judetul Salaj (vizitat cu ocazia maratonului din Cluj), care s-a dovedit o minune turistica nedescoperita inca de turisti, iar cel mai atipic oras romanesc a fost cu siguranta Sulina, cel mai estic si la cea mai mica altitudine din tara, unde ai negresit senzatia de „la capatul lumii”. Prin Buzaul meu drag am trecut cu ocazia weekendului de la Conacul Domnitei Ralu, si am revizitat Vulcanii noroiosi si Tabara de sculptura Magura. Am fost pe urmele dinozaurilor in Hateg, si am perindat prin cetati dacice stravechi, tot in zona.

Am ajuns la Targoviste si Câmpulung Muscel, doua locuri aproape de Bucuresti, dar prin care nu mai poposisem pana acum pe îndelete, si s-au dovedit minunate si pline de istorie si natura. La ski am fost la clasica Poiana Brasov, si in muntii Sureanu, care au devenit domeniul meu schiabil romanesc preferat. Am facut si cateva hike-uri prin munti, iar ziua prin Bucegi, la Lacul Scropoasa si Cascada 7 Izvoare a fost una din cele mai scenice. Si intr-o zi ploioasa de decembrie am vizitat ca la carte Sinaia, si frumoasele sale muzee. La plaja am fost in Mamaia o saptamana cu copiii, si tot pe malul marii noastre am ajuns in extrasezon, când ne-am plimbat pe falezele din Constanta, Mangalia si Eforie. In afara de plimbari prin Delta Dunarii si prin Tulcea, am ajuns si printr-o alta delta, si anume cea a Siretului, intr-unul din cele mai expresive resort-uri de la noi: Zaga Zaga, in apropiere de Focsani. Cumva, prin Transilvania am ajuns mai rar decat mi-as fi dorit, cu doar un weekend la superba Casuta Bunicii din Simon, weekend in care ne-am plimbat de la Zarnesti la Plaiul Foii, si am revizitat castelul Bran. Tot mai putin decat ne doream am ajuns in nordul tarii, doar pentru un weekend de Mos Nicolae in Oradea, la balaceala, dar si sa testam Piata de Craciun.

Pe langa Bucuresti am testat doua locatii din Snagov, Country Spa si Gradina Vlahiiei, descoperind astfel o zona tare buna de relaxare, si am petrecut o dupa amiaza la Comana. Si, ca in fiecare an, nu am ezitat sa fim turisti in propriul oras, si de cate ori am putut am luat-o la pas prin capitala. Am fost in vizita la Zdreanta, in casa lui Arghezi, dar si pe la superba casa a lui Theodor Aman. Copiii au topait pe dalele fantanii din Piata Spania si s-au fugarit, dupa ploaie, prin Gradina Japoneza din Herastrau. Am vizitat muzeul din Palatul Sutu, dar si Muzeul Hartilor, MNAC, vechea mea iubire, Antipa, vechea iubire a celor mici, sau Casa cu clopotei. Un alt muzeu, atipic, a fost recent deschis-ul Muzeul al kitsch-ului din Centrul vechi. Si tot atipic, si distractiv, a fost si Museum of senses, unde am fost impreuna cu cei mici. Tot prin centrul vechi al capitalei am retrecut prin frumoasele si misterioasele pasaje ce leaga artere si stradute, dar am si vizitat, si chiar des, strada pictata Arthur Verona. Am urcat si deasupra orasului, La Pura Vida Skybar si la Upstairs restaurant, pentru panorame frumoase, la apus, cu urbea noastra.

Cam acestea au fost, pe scurt asa, aventurile noastre in acest an. Ce vom face la anul… ramane sa vedem. Deja ne-am rezervat cateva excursii viitoare, si, desi, se pare ca intampinam 2019 in Asia, vrem sa ne indreptam atentia in urmatoarele 12 luni catre cu totul alt continent.