Azi va povestesc despre o zona mai putin cunoscuta printre turistii romani: judetul Covasna, supranumit (pe buna dreptate, o sa vedeti in continuare) Tinutul Conacelor, si un weekend cu copiii hai hui.

Unde sa mergi la maxim 3h jumatate – 4 de Bucuresti? La bulgari fusesem 2 weekenduri trecute, si nu mai vroiam si weekendul acesta, desi vecinii nostri sunt foarte ofertanti in destinatii interesante, si usor de ajuns. La mare ploua si nu avea niciun haz. Valea Prahovei nu ma atragea in mod deosebit, iar la Brasov/Bran/Rasnov am tot fost si nu mai vroiam sa repetam si acum. Vroiam ceva nou, interesant, cu cazare draguta, dar in acelasi timp nu foarte departe de capitala… Cand mi-am adus aminte ca citisem despre Covasna, supranumita si Tinutul conacelor din cauza numarului mare de conace construite de nobilimea secuiasca aici, din care peste 100 au supravietuit pana in prezent.

Decizia fiind luata, am cautat cazare, si am identificat 3 posibile locuri interesante, toate 3 conace bineinteles. Dintre ele 2 aveau disponibilitate de camere, si doar unul insa piscina, asa ca decizia a fost usoara, avind in vedere partenerii mici de calatorie, ca e inca iarna si ziua scurta, si Lucas are nevoie de distractie si dupa lasarea intunericului, cand nu mai putem sa ne plimbam hai hui: Conacul Benke. Celelalte doua locatii, domeniul Zabala si Castelul Daniel sunt in continuare pe lista noastra restransa de locuri musai de vizitat, iar despre Conacul Benke, cel ales pentru a ne petrece weekendul detaliez mai jos.

Bilant dupa un weekend in Covasna

Am facut o scurta documentare, si am pornit la drum. Covasna este insa un judet care se lasa cu greu descoperit, cu o infrastructura de turism daca nu moarta, macar in coma, in ciuda celor cateva initiative frumoase, particulare, de revigorare. Weekendul a fost tare dragut, insa am avut nevoie de un strop (mare) de noroc la fata locului, pentru a gasit obiectivele de vizitat si petrecut timpul.

Dupa aceasta prima tura, de recunoastere, vrem sa revenim si pe timp de vara in Tinutul secuiesc, am identificat direct la fata locului si alte atractii foarte interesante, numai bune de vreme calduroasa, dar deloc promovate mainstream.

Bilantul nostru de un weekend in Covasna suna asa: 3 conace, 2 orase, un deal si un turn ciuntit. Dupa cum se poate vedea in harta de mai sus, fotografiata in holul hotelului, nu am ajuns decat intr-o mica parte din judet.

Un monument extrem de scenic

Conacul Benke, unde ne-am cazat, este situat in comuna Moacsa. Si acolo, fix vizavi de conac, a fost primul nostru obiectiv de vizitat: Monumentul Oriaspince-teto, de pe dealul Pivnitele Mari.

12 pini giganti, cu trunchiul decojit formeaza o structura rotunda, si din fiecare rasare o creanga, care formeaza impreuna un dom peste aceasta movila din mijlocul tinutului Trei Scaune, o veche denumire a Covasnei. In centrul acestui dom este un altar, in care se aprinde focul de 12 ori pe an, in datele inscriptionate pe 12 tablite, la capatul unor alei pietruite, un sistem de poteci neregulate, cu forma de flacari, indreptate in directia fiecarei localitati, aniversari istorice ale poporului secuiesc.

Monumentul este extrem de scenic, potecile neregulate au aspect de labirint in mintea celor mici, si a fost o placere sa il vizitam. In plus, dealul pe care este situat ofera privelisti panoramice in toate directiile.

La baza dealului Pivnitele Mari se regaseste si lacul Padureni, fost lac de acumulare de rezerve de apa, in prezent baza de agrement.

Covasna, un oras-statiune in care planul trebuie sa iti fie flexibil…

De la Moacsa am purces spre Covasna. Documentarea mea prealabila imi spusese ceva despre o potentiala plimbare cu o mocanita, despre un vulcan intitulat foarte poetic Balta dracului, despre o cascada si despre un posibil hike pana la o cetate dacica, numita chiar si mai poetic Cetatea Zanelor. Realitatea insa a fost dezamagitoarea.

Desi in prezent sunt cateva hoteluri renovate (dintre care unul, Clermont, de 4 stele, are si o baza de tratament si welness care arata chiar bine), Covasna are aerul acela, pe care il intalnisem de exemplu si in Tusnad, de „poate candva aici a fost ceva interesant, nu mai stim, si nici nu ne intereseaza de altfel”. Spilcuiri din dialogul cu cei cativa localnici pe care ne-am oprit sa ii intrebam despre obiectivele despre care citisem online: „nu stiu ce e cu mocanita.

Azi ar fi trebuit sa mearga, ca doar e sarbatoare (Pastele catolic), dar vad ca nu a venit nimeni la ea”, „nu e nicio cascada in Covasna (desi era indicator pe strada la 50 de metri distanta de unde purtam discutia)”, „ah! parca am fost o data la ea, dar cascada asta nu e ceva interesant, mai bine va duceti la cascada mare de la Intorsura Buzaului, aia merita”, „cu masina nu puteti ajunge la Cetatea Zanelor si pe jos nu merita sa mergeti, ca e prea mult de mers si nu prea e nimic de vazut”. In fapt, singurul lucru interesant pe care l-am facut in Covasna a fost o oprire la cateva vagoane verzi si vechi de mocanita, garate undeva la capat de linie, pe care Lucas le-a explorat cu incantare.

Am mai dat o tura cu masina pe niste drumuri forestiere in jurul statiunii, iar inspre cetatea dacica nu am mai purces la drum, nu lipsa entuziasmului din partea localnicilor, cat faptul ca plouase mult in ultimele saptamani, era o cantitate considerabila de noroi pe carari si drumurile forestiere, dar si panoul cu „atentie, ursi periculosi” de la marginea padurii, ne-au oprit din explorare. Iar la cascada recunosc ne-am lasat doborati de „entuziasmul” local pentru ea, si nici nu am mai oprit.

Cum am aflat de un muzeu extraordinar in Cernat mancind bine in Targu Secuiesc

Dupa oprirea din Covasna am cautat sa mancam ceva. Speram ca vom putea degusta ceva preparate delicioase, traditionale, la unul din cele 2 conace transformate in hotel, domeniul Zabala sau castelul Daniel.

Dar din pacate lipsa infrastructurii de turism isi spune cuvantul, pentru a nu tine personal degeaba probabil, cele doua locatii gateau doar pentru turistii cazati (la castelul Mikes din Zabala) sau doar cand aveau turisti (la castelul Daniel). Asa ca am ajuns la un restaurant din Targu Secuiesc, care in ciuda aspectului invechit ne-a servit cu ciorbe si feluri de mancare foarte bune, si unde am avut parte de dramul de noroc necesar in astfel de zone care nu beneficiaza de niciun fel de promovare turistica.

Cel care ne-a servit acolo ne-a indrumat catre un sat invecinat, Cernat, unde ne-a spus ca este un muzeu in aer liber foarte frumos. Cum mai aveam destul din ziua de sambata, si simteam nevoia sa mai facem ceva inainte de a ne regrupa la piscina de la conacul unde eram cazati, am facut dreapta in satul Cernat, si am urmat indicatoarele pana la poarta muzeului, pe numele sau Muzeul „Haszmann Pál”.

Este un muzeu etnografic în aer liber, care prezintă elemente din patrimoniul de arhitectură populară din județul Covasna, inclusiv stâlpi funerari de piatră și de lemn, precum și meșteșuguri populare tradiționale și expoziții de artă populară și de istorie locală.

Are o colecție de mașini agricole prcum și una de sobe din fontă. Custodele (credem) al muzeului ne-a oferit si un tur ghidat printre casutele traditionale de la 1600-1700 din curte, si i-a invitat pe copii inauntru, la un atelier ad hoc de colorat de oua de Paste, desenate pe hartie, in timp ce noua adultilor ne-a povestit despre tehnicile traditionale din zona de pictat, cu ceara, penite, culori deosebite, ale oualelor de Paste.

In centrul curtii muzeului se afla Conacul Domokos, care adaposteste o expozitie de sobite de fonta la subsol, conac construit in anul 1831, unul din cele doua conace din satul Cernat (celalalt, Conacul Farkas, gazduieste in prezent gradinita pentru copiii din zona).

Vizita la Haszmann Pál a fost o plimbare extrem de placuta pentru noi adultii, iar copiii s-au distrat intrind si alergind printre casutele scoase parca din povesti, admirind tractoarele vechi si alte ustensile agricole, jucindu-se cu cateva curiozitati de lemn adunate intr-un colt al curtii (printre care 2 perechi de picioroange) si, bineinteles, colorind ouale de Paste.

Cetatea Ika, un alt loc superb in traseul nostru de weekend prin Covasna

Dupa ce si-a manifestat uimirea ca am auzit de muzeul lui, si ne-a spus ca nu prea vede turisti de la Bucuresti prin Cernat, ghidul nostru ne-a indrumat si 3 km mai sus, in Cernatul de sus, catre o cetate din care a ramas doar un turn, odinioara ciunt, dar acum renovat cu acoperis nou de lemn, Cetatea Ika (Ika Vara, pe numele ei unguresc, recunoscut de navigatie – daca intrebam google de „cetatea Ika”, ma indruma spre magazinul Ikea Bucuresti…)

Am trecut paraul de la baza cetatii pe o punte de lemn cam subreda, am urcat dealul abrupt, si am inconjurat turnul Ika, vechi din secolul 13, si pe care copiii l-au botezat fara drept de apel turnul lui Raspunzel, si si-au petrecut urmatorul sfert de ora strigind-o pe printesa care s-a incapatanat sa nu apara la fereastra.

La coborare, intr-o laterala a cetatii, am avut o surpriza de proportii. Aici este organizata o piscina cu apa de izvor (inchisa bineinteles acum), intr-un decor natural superb. Ne-am pus in minte sa revenim musai intr-o zi calduroasa!

Iar cand am ajuns acasa am facut o mica cercetare online (gasesti mult mai bine informatii despre obiectivele unei zone daca stii unul de la care sa pornesti cautarea), si am descoperit ca chiar si in Cernat, mai sus la inca niste kilometri, mai este o astfel de baie, cu apa termala aceea, buna pentru afectiuni musculare, si ca in Covasna este foarte popular acest timp de recreere, bai publice, gratis, pentru toata lumea, cu apa termala sau de izvor. Am pus pe lista mea un traseu prin padure pe langa Balvanyos, traseu care te duce pe la nu mai putin de 3 astfel de piscine, renovate de domeniul Zabala din cate am inteles, dar si o revenire pentru balaceala in Cernatul de Sus.

Sfarsit de zi la Conacul Benke

Se lasa intunericul si asa ca ne-am intors la conacul Benke pentru o balaceala in piscina si jacuzzi, si o cina buna la restaurantul de la subsolul hotelului.

A doua zi ne-am inceput dimineata cu biliard la barul conacului, spre mare amuzament al copiilor. Am fi vrut sa iesim si la locul de joaca din curte, si sa salutam caii de la o mini ferma de langa, dar vremea nu tinea cu noi si ploua mocaneste.

Castelul de la Arcus, un domeniu superb in litigiu si controverse, pe care am reusit sa il vizitam pe drumul de intoarcere

In ciuda vremii incerte, aveam si un ultim punct pe lista mea de to do documentata de acasa: Castelul de la Arcus, despre care custodele muzeului din Cernat ne spusese ca este foarte frumos, dar, ne confirmase si ce citisem online in prealabil, ca a fost de curand retrocedat, ca retrocedarea este cotroversata si in litigiu, si ca nu stie exact care este starea si posibilitatea exacta de vizitare.

Dar cum Arcus este la doar 20 de km de Moacsa am zis sa ne aventuram si vedem la fata locului, in drumul nostru spre Brasov, unde intentionam sa luam pranzul inainte de a ne intoarce la Bucuresti.

Am ajuns usor la Arcus, este la 4km de Sfantu Gheorghe, si din strada am zarit indicatorul catre Centrul Cultural Arcus, care citisem ca este adapostit de castel. Pe o tablita agatata de gardul impozant al domeniului erau scrise preturile (4ron intrarea in castel, 2 ron vizitatul parcului). Poarta era deschisa, si am incercat cu greu sa platim biletul de intrare, insa singurul paznic pe care l-am zarit dormea intr-o dependinta a castelului. Un paznic al unei scoli de arte din apropiere ne-a zarit, ne-a confirmat ca intreg domeniul a fost retrocedat, ca interiorul castelului este acum complet gol, si ne-a invitat sa ne facem plimbarea prin parcul superb al domeniului.

Parcul castelului lui Zsigmond Szentkereszty este o locatie superba, care ne-a amintit de domeniile conacelor vizitate in Estonia, cu sute de copaci inalti si batrani, cu un lac caruia ii poti da ocol pe alei umbroase, cu o sumedenie de sculpturi in lemn cu aspect inedit (in trecut se tineau aici tabere de sculptura), si cu un fotogenic pod vopsit complet in galben stralucitor, pe care din pacate insa scria ca este interzisa traversarea apei.

De amenajarea in stil englezesc s-a ocupat sotia baronului, Anna Haller, acum 200 de ani platind o sumedenie de plante decorative, care si azi sunt un ansamblu superb natural.

Interiorul dupa cum spuneam din pacate nu am putut sa il vizitam. Citesc online ca cladirea dateaza din secolul 18, si ca a suferit modificari serioase prin anii 1980, cand Ceausescu o transformase in casa personala de vacanta.

Dupa vreo ora de plimbari prin parcul de la Arcus, am urcat din nou in masina, pentru a ne incheia weekendul cu un pranz in Brasov si o plimbare prin piata Sfatului.

Unde ne-am cazat cu copiii in Covasna pentru un weekend?

Dupa cum am spus mai sus, optiunile de cazare nu sunt foarte multe in Covasna. Dintre ele se detaseaza clar 3: domeniul Zabala, castelul Daniel si conacul Benke. Noi l-am ales pe cel din urma pentru spa-ul sau, care sa distreze copiii pe seara, si nu am regretat. Am avut un apartament de mari dimensiuni, in care am incaput confortabil, decorat in stil clasic, cu gust, si am profitat si de biliardul de la subsol pentru a da primele lectii celor mici. In curte era amenajat si un loc de joaca, dar nu am apucat sa il testam.