Se da un weekend de sfarsit de martie, cu nicio activitate planificata cu copiii, dar fara posibilitatea de a il prelungi cu inca o zi. Si un dor de duca, existent oricum mereu la noi in familie! Solutia: am luat la puricat zborurile directe din Bucuresti, cautind o destinatie cu zbor dus vineri cat mai seara si intors duminica, de asemenea cat mai tarziu. Rezolvarea dilemei de unde sa plecam peste weekend cu copiii s-a numit Cipru, combinind lowcost-uri am putut face fix cum ne-am propus, zbor vineri seara cu intoarcere duminica seara, din Larnaca.

 

Mai fusesem in Cipru, fara copii insa, un weekend, atunci in Limassol, cu ocazia Maratonului International de acolo, dar trebuie sa recunosc ca atunci nu am fost foarte impresionata de insula Afroditei, asa ca acum am revenit fara asteptari prea mari. Doar caldura imi doream, dupa martie atat de friguros de care am avut parte in Bucuresti.

Vremea calda ne-a asteptat de la aterizare, si imediat am cautat faleza din Larnaca, unul din aeroporturile in care se aterizeaza direct din Romania in Cipru, pentru a lua cina cu copiii infometati. Ne-am plimbat pe langa valuri si pe langa castelul din Larnaca, un loc tare simpatic, care imediat ne-a pus in dispozitia de „weekend la mare”.

Unde ne-am cazat cu copiii in Cipru?

De data aceasta ne-am cazat in Paphos, la vreo ora si ceva de aeroportul din Larnaca, deoarece in partea aceasta de insula nu ajunsesem data trecuta. Am stat la un hotel pe malul marii, intr-un peisaj superb, cu mult verde si bleu in jur, pe numele sau Elysium, un loc de cazare in Cipru perfect pentru copii cu piscine indoor si outdoor (cam frig pentru ele), loc de joaca si plaja.

Sa incepem explorarea!

Cum ne-am trezit cu soarele in ochi sambata dimineata, am purces la drum, catre Akamas Peninsula National Park, unde aveam mai multe activitati de facut si puncte de interes de vizitat. Intai si intai, am purces la hike. Si nu orice hike, ci fix plimbarea pe care o facea Afrodita cand mergea sa se intalneasca cu Adonis, in secret, in varf de munte, ascunsi de un stejar umbros batran de 800 de ani: Cararea Afroditei.

Urmele Afroditei ne-au dus prin peisaje superbe cu marea cea turcoaz in fundal, pe langa flori colorate, printre maslini si stejari. Piatra pe care Afrodita se odihnea pe drumul ei, admirind valurile, este marca cu o mica inimioara rosie.

Dupa vreo ora si ceva te intalnesti cu drumul lui Adonis, pe care poti continua hike-ul prin peninsula. Noi insa am ales sa ne intoarcem pe unde venisem, deoarece aveam altceva de vizitat: Baile Afroditei, o cascada ce formeaza la baza o mica laguna intre stanci (unde insa Afroditele wanna-be au interzis la imbaiat, locul fiind protejat).

Pranzul l-am luat la restaurantul fix de langa Baile Afroditei (de altfel denumit fix asa), intr-un peisaj demn de zeita ce se plimba pe aici in trecut.

De cand a auzit ca mergem undeva la malul marii, Ema ne batea la cap sa facem un castel de nisip. Asa ca am ochit o plaja intinsa si nisipoasa pe aproape, Porto Latchi, si acolo am facut urmatorul popas, prilej de tavalit bine in nisip pentru copii.

Un loc care imi doream musai sa il vad, de cand am facut prima documentare pentru weekendul nostru in Cipru, a fost Canionul Avakas, un pasaj stramt printre stanci, de-a lungul firului unui rau. Si cum nu era foarte departe, am mai facut o plimbare montana in aceeasi zi.

Nu foarte departe de canion, a carui traversare ne-a luat in jur de 1h, este o plaja speciala, Lara Beach, unde sunt nenumarate cuiburi de testoase (si este organizat si un mic centru de informatii pentru turisti). Nu doar testoasele fac plaja speciala, ci si peisajul, pe care noi l-am admirat la apus, deci un pic si mai special.

Pe seara la testat delicatese locale

Sambata seara ne-am intors in Paphos, si am luat cina langa niste valuri furioase in portul oraselului, cochet, cu o faleza frumoasa si magazine cu produse traditionale, unde Ema si Lucas s-au intrecut in a isi cumpara dulciuri cipriote.

O noua zi, noi explorari in Cipru cu copiii

Duminica la prima ora am deschis ochii intr-un soare incetosat si prafos, care modifica un pic peisajul din jur. Ne-am inceput ziua cu o plimbare pe domeniul hotelului Elysium, si o portie ampla de joaca la locul de joaca de aici.

Apoi, daca la baile Afroditei fusesem cu o zi in urma, am considerat ca doar frumos ar fi sa le vizitam si pe cele ale lui Adonis. Ele se gasesc nu foarte departe de Paphos, insa drumul pana acolo este destul de… cu caracter. Insa merita efortul, Adonis are un domeniu de balaceala mai mare decat al Afroditei, cu 2 cascade si 2 mici piscine naturale formate la baza lor. In plus, chiar si oamenii simpli si nu zei ci doar turisti au voie sa se imbaieze in Baile lui Adonis (cu singura mentiune ca, conform legendei, femeile care intra in apa de aici raman rapid insarcinate). De balacit in martie nu era cazul, insa ne-am plimbat de-a lungul caderilor de apa, si apoi printr-un mic canion, numit bineinteles Canionul lui Adonis.

Ne-am intors din nou pe drumul de tara accidentat inapoi in Paphos, pentru a vizita un loc tare interesant si incarcat de istorie: Tombs of Kings. Mormintele, multe la numar, inghesuite intr-o zona fix pe malul marii, au fost descoperite la niste excavari, si, desi, mai apoi s-au descoperit ca nu apartineau nici pe departe regilor, ci oamenilor cu stare din zona, si-au pastrat numele, datorita frumusetii detaliilor si a arhitecturii cu multe coloane subterane.

A fost momentul in care am spus la revedere lui Paphos, si am inceput drumul inapoi in Larnaca, inspre aeroport, de unde aveam avion pe seara. Insa mai aveam in plan cateva escale. Intai am oprit la Pietrele Afroditei, un loc de o frumusete aparte, unde se pare si zice legenda ca Afrodita a iesit din spuma marii. Noi am iesit din parcare printr-un tunel pietonal, care te lasa fix in fata stancilor ascutite ce infrunta valurile, si ne-am pus pe facut poze.

Limassol, un ultim popas in Cipru in acest weekend

Foamea ne dadea tarcoale, asa ca am purces din nou la drum, si ne-am oprit direct in Portul vechi din Limassol, care a trecut insa printr-un proces de renovare radicala, si acum pare foarte nou. Cladiri in forma de cuburi de sticla aparind pe malul apei, iar in ele o sumedenie de restaurante bune.

Am incheiat seara si weekendul nostru in Cipru cu o plimbare pe lunga faleza din Limassol, cativa kilometri pe malul marii punctati de pontoane, de statui moderniste, terase si locuri de joaca pentru copii.

Asa mult mi-a placut weekendul acesta in Cipru, incat iau in calcul sa revenim si prin toamna, de data aceasta inspre Aya Napa sau alta destinatie mai sus de Larnaca (si si pe aceasta trebuie sa o mai vizitam mai pe indelete).