Cu unele locuri este pur si simplu dragoste la prima vedere, si unul din aceste locuri pentru mine a fost Szentendre, micul orasel din Ungaria, situat la Cotul Dunarii, in partea de nord a tarii, de prima data cand am zarit cocheta sa faleza, venind din Visegrad. Ca si pe acesta, pe Szentendre l-am subestimat in necunostinta de cauza, inainte sa ajung la el.

 

Mi se parea ca va fi ceva mic si simpatic, cu cateva muzee mici si simpatice, pe care il vom parcurge rapid, si vom ramane si cu timp liber. Identificasem 2-3 muzee, carora le alocasem fiecaruia vreo ora, si apoi ma gandisem ca inca 1-2 ore ne vom plimba hai hui pe stradute.

Plimbare de seara pe lunga faleza din Szentendre – cum e Dunarea prin Ungaria

Am avut asa, un dubiu ca ma insel, in prima seara, vazind cat de lunga si intinsa este faleza la Dunare, strajuita de case cochete, din care porneau nenumarate stradute pietonale in sus, inspre centrul istoric. Dar nu am explorat prea mult, am dat doar o tura pe malul apei, si, obositi fiind, ne-am oprit la un restaurant sa mancam traditionalul ficat de gasca si un gulas bun.

Skanzen, Muzeul Satului din Szentendre, cel mai mare din Ungaria

Muzeul de care auzisem cele mai multe era Skanzen, Muzeul Satului, asa ca inspre el ne-am indreptat intai si intai pasii in prima zi. M-am gandit ca este un muzeu mic, cu casute simpatice, nu foarte multe, o plimbare buna de dimineata. La fata locului insa, soc! Muzeul, care s-a dovedit cel mai mare muzeu in aer liber din Ungaria, este gigantic si ocupa cateva dealuri si vaile dintre ele.

Este atat de mare incat exista o mocanita, cu un traseu de jumatate de ora, care sa te duca intre diferite zone. Fiecare regiune din Ungaria are organizat propriul sau mini-sat, iar intre sate este o distanta apreciabila. In fiecare sat sunt actori imbracati in porturile populare, care danseaza, care executa diferite obiceiuri, dar si mestesugari sau obiecte traditionale de vanzare. In plus, poti vizita o mica ferma, plina de animalute, mori de vant, dar exista si restaurante si locuri de joaca.

Noi, fiind contra timp, legati de momentul de finish al maratonului Ultra trail Hungary, care se sfarsea in Szentendre, nu am putut aloca decat cateva ore, si am plecat de la Skanzen fara sa vedem decat cel mult o treime din el. Mergea cu prisosinta o zi intreaga sa petreci acolo, si musai vrem sa revenim la anul!

De altfel, pentru la anul am lasat si Muzeul transportului, muzeul Retro Design Center, facut intr-o veche gara, care pare tare interesant pentru copii, dar si Muzeul martipanului si ateliere ale pictorilor locali, impanzite prin centrul vechi, Szentendre fiind multa vreme orasul preferat al artistilor maghiari.

Plimbare prin centrul vechi

Ce am facut insa a fost explorarea centrului vechi, cu stradute pietruite pietonale, si case ingrijite si colorate, cu lampioane atarnate din loc in loc, cu statui si biserici vechi. A fost o reala placere sa mergem hai hui, cand in sus cand in jos, admirind acoperisele vechi de tigla si restaurantele cochete indesate in cate un tunel, stradutele stramte de deabia intra cate o persoana si florile inghesuite in curtea fiecarei case.

Unde ne-am cazat cu copiii in Szentendre?

Ei bine, cazarea a fost o distractie in sine, dar si imprejurimile ei ne-au oferit o alta activitate interesanta. Am stat… la o rulota veche. De lemn. Copiii au fost atat de incantati de faptul ca am dormit „intr-o masina mare, cu roti si patuturi, dar fara volan”, de nu mai vroiau sa plece de acolo cu „masina mica, cu volan”.

Este o fosta rulota de circ, din lemn, cumparata si renovata de proprietarii care traiesc intr-o casa alaturi, cu o curte verde, chiar langa Dunare, si cu un mic foisor de luat micul dejun. O adevarata experienta, si un nou airbnb simpatic pe lista noastra de cazari cu personalitate.

Am avut toate conditiile: 2 dormitoare, baie si bucatarie. Plus, am profitat de faptul ca ne aflam pe Szentendre Sziget, adica o insula lunga pe Dunare, langa Szentendre, unita la vreo 10km de centrul orasului printr-un pod, dar si deservita de feriboate in mai multe puncte, si am facut o plimbare la apus, pana la apa, prin cel mai rural si linistit peisaj posibil.

Nu pot sa va spun cat de mult mi-a placut micul nostru weekend la Cotul Dunarii (prin Szentendre si Visegrad), cat de mult m-a impresionat Ungaria rurala, si cat de multe planuri am de explorat si prin alte parti din aceasta tara vecina noua, dar si de revenit, musai, si aici, prea am lasat multe nevazute in Szentendre si imprejurimi.