Ideea de a vizita Turkmenistan ne-a venit demult. Si ne-a dat tarcoale, si a stat cu noi, a asteptat sa treaca pandemia in care au fost inchisi total, pana acum, in martie 2025, cand am decis ca trebuie sa vedem cu ochii nostri una din cele mai inchise tari din lume, si una din putinele tari din Asia Centrala care ne lipsea de pe „lista”.
Cum poti vizita Turkmenistan?
O vizita aici nu este la fel de usoara ca la vecinele sale Uzbekistan sau Kyrgistan. Aici trebuie sa planifici din vreme, sa contactezi o agentie de turism, si sa faci toti pasii necesari. Dar fata de renumele de „cea mai inchisa tara din lume dupa Koreea de Nord”, intreg procesul mi s-a parut chiar simplu.
In primul rand trebuie sa iti alegi o agentie locala. Sunt peste o suta de agentii de turism in Turkmenistan, dar se pare ca doar cateva iti ofera, garantat, o invitatie oficiala, semnata si stampilata de catre toti oficialii care trebuie sa o stampileze. Noi am apelat la caravanistan.com, un site specializat in Asia Centrala, care ne-a trimis o lista de recomandari. Daca doriti informatii exacte despre agentia cu care am colaborat noi, nu ezitati sa ma contactati in privat.
Pentru a fi emisa invitatia oficiala (LOI – Letter of Invite) este necesar sa trimiteti agentiei locale poze tip pasaport si scan clar dupa pasaport, dar si sa completati un formular tip. In aproximativ o luna veti primi inapoi aceasta hartie oficiala, pe care trebuie obligatoriu sa o printati. Va fi ceruta atat la imbarcare, cat si in vama. Pe baza LOI se emite viza on arrival, fix pentru perioada inscrisa pe invitatie. Teoretic se pot emite vize si la ambasada, dar povestile recente, toate, spun ca este o posibilitate doar pur teoretica, care nu se intampla practic.
In primavara 2025 Turkmenistan inca face teste covid tuturor celor care ii calca granitele, atat la aterizare in aeroportul international din Ashgabat, cat si la frontierele terestre. Nu va speriati, este doar o formalitate, este important doar sa platiti acest test, si sa prezentati, la emiterea vizei, hartia care atesta aceasta plata.
Si viza se plateste cash, in granita, o data cu testul covid, si in martie 2025 costul total pentru un cetatean roman era de 126 dolari. Cash pe care este obligatoriu sa ii ai cu tine deja, nu exista posibilitatea de a scoate bani in vreun fel o data aterizati in Ashgabat.
Cand ti se pune stampila de intrare in tara ti se va cere sa vada ca ai numarul de telefon al ghidului din partea agentiei. La intrarile terestre de cele mai multe ori ghidul va fi sunat sa fie alaturi de tine in procesul de intrare in tara. La aeroport doar vor sa se asigure ca il ai, este important pentru ca, desi tu nu vei putea suna, in caz ca nu te regasesi cu el, sa poti sa il suni prin cineva. Noi am aterizat cu 40 de minute mai devreme decat programul de zbor, a fost vant favorabil pe directia noastra, si l-am sunat de la cineva dintre cei care astepau pe ghid, sa se grabeasca si sa stie ca am ajuns.
Un alt sfat util pe care il pot da, in ceea ce priveste intrarile prin aeroport, este sa incerci sa stai cat mai in fata in avion posibil. Deoarece sunt multi pasi de facut (test covid, plata, lipit sticker de viza, stampilat, controlat diverse hartii in mai multi pasi) se creeaza haos si cozi imense. Noi am stat in fata chiar, si am iesit in maxim jumatate de ora, dar am vorbit ulterior cu alt turist, sosit cu acelasi avion, care a stat aproximativ 3 ore pana a reusit sa treaca granita.
Agentia care iti furnizeaza LOI va fi cea cu care iti vei fi deja negociat programul si traseul prin Turkmenistan. Trebuie insa sa mentionez ca nu trebuie mereu sa fii insotit de ghid, ci poti sa te plimbi si liber prin tara. Noua ne-a dat o hartie intitulata „travel pass”, sa o avem la noi, si ne-a recomandat sa purtam cu noi pasapoartele, dar nu ne-a oprit nimeni. In zilele in Ashgabat am vizitat impreuna cu ghidul cateva locuri mai indepartate (Ashgabat este foarte intins), dimineata, iar dupa amiezile le-am rezervat pentru plimbari pe cont propriu, aiurea pe strazile de marmura ale orasului, in mare parte pustii, prin mall-uri sau la restaurante locale, dupa bunul plac. De cele mai multe ori eram singuri pe strada, iar politistii ne mai fluierau doar cand faceam vreo poza care nu era permisa. In zone mai indepartate, cum ar fi in desert sau in munti, cu siguranta poti merge si pe cont propriu, dar traficul este rarefiat, nu exista cine stie ce retea de transport public, asa ca cel mai confortabil si ok pentru toata lumea este sa mergi prin agentia care ti-a asigurat si invitatia.
Noi am zburat cu Turkish Airlines in Ashgabat, cu escala in Istanbul. In total zbori aproximativ 4 ore, iar orarul de zbor este unul de noapte. Am ajuns in jurul orei 2 noaptea in Ashgabat, si la plecare am decolat la 3:20, tot noaptea.
Cateva cuvinte despre internet si bani in Turkmenistan
Moneda locala este manat in Turkmenistan, iar cursul de schimb nu este doar unul, diferentele intre cel oficial si cele neoficiale fiind de cele mai multe ori imense. Cardurile si bancile, asa cum le stim noi, cei din restul lumii, nu functioneaza in Turkmenistan, asa ca va trebui sa aproximezi corect si sa vii cu toti banii necesari cash, de preferat in dolari, la tine. Inclusiv banii pe care ii datorezi agentiei de turism locala. Monedele tarilor vecine, daca vii terestru, nu sunt neaparat de interes pentru ei, asa ca le vei schimba greu, iar euro il considera la paritate cu dolarul, si uneori poti pierde astfel.
Oriunde in Turkmenistan vei plati insa in manati, pe care ii poti obtine usor schimbind la ghidul tau dolari, la un curs neoficial, al pietei negre.
Internetul este extrem de restrictionat in Turkmenistan, si de altfel in afara Ashgabat aproape inexistent, mai ales in zonele desertice. Ghidul tau iti poate imprumuta o cartela sim, sau iti poate face hotspot de pe telefonul sau, dar, default, iti va merge doar gmail. De aceea, iti recomand de acasa sa iti instalezi cateva aplicatii de VPN. In momentul in care am vizitat noi Turkmenistan aplicatiile recomandate sunt Jumpjump sau ExpresVPN, care intr-adevar ne-au functionat (nu mereu) si noua, oferind acces catre diferite site-uri sau social media.
Singurul loc in care internetul functioneaza la viteza foarte buna, si fara restrictionari, cu VPN built in, este cel mai luxos hotel din Ashgabat, hotelul de 5 stele Yyldiz, inspirat arhitectural dupa celebrul Burj al Arab, situat pe un deal deasupra orasului.
Ce traseu am avut in Turkmenistan?
Pentru noi, Turkmenistan a fost o excursie de weekend prelungit, o fuga rapida de acasa si de langa copiii. Asa ca nu am avut suficient timp la dispozitie pentru a explora aceasta tara misterioasa pe indelete, cum poate ne-ar fi placut. Am avut 4 zile full la dispozitie, pe care le-am impartit astfel:
- o prima zi plina de istorie si natura in Ashgabat si imprejurimile sale, urmata de o seara de plimbari prin centrul devenit brusc colorat la lasarea intunericului
- doua zile si o noapte prin desert, pe marginea Door to Hell, urmate o dupa amiaza de plimbari vizite in orasul alb de marmura
- in ultima zi am facut o excursie de o zi pana in munti, cu stopuri la o herghelie si balaceala intr-o laguna subterana termala; vizite la cele doua moschei emblematice ale Turkmenistan-ului
O prima zi plina de istorie si natura in Ashgabat si imprejurimi
Dupa o odihna de cateva ore, dupa intrarea in tara, am inceput cu o vizita prin Ashgabat. Am mers la Muzeul National, care adaposteste printre altele si unul din cateva covoare turkmene inscrise in Guiness Book (bine, adevarul adevarat este ca in Ashgabat la fiecare colt de strada ceva e detinator de recorduri), dar este si o buna introducere in istoria tarii, avind o colectie impresionanta de artifacte antice, si la cateva alte cladiri emblematice, din marmura alba bineinteles, apoi am vizitat ruinele unei moschei din secolul XV, distrusa la devastatorul cutremur din 1948, unul dintre cele mai criminale cutremure din intreaga lume, un pic in afara orasului situata.
Cutremurul din 1948, de 7.3b grade pe scara Richter, care a lovit Ashgabat puternic la 2 noaptea, e considerat unul dintre cele mai mortale din istoria omenirii. Capitala turkmena a fost complet pusa la pamant, si alaturi de cele aprox 100000 victime umane, o altfel de victima a fost Seyit Jemaleddin, candva o superba medrasa si moschee din sec XV, a carei doar ruine prabusite mai pot fi admirate acum.
Dupa amiaza fusese alocata unei vizite la Old Nissa, ruine antice si unul din locurile inscrise in UNESCO din Turkmenistan. Capitala unui imperiu antic puternic, ce a dominat si cucerit o mare parte din Asia Centrala intre secolele 3BC si 3AC, Imperiul Parthian, ruinele cetatii Nisa impresioneaza pana in prezent. Nu doar datorita zidurile de caramizi de nisip, groase de pana la 3m, ci si prin pozitia sa, la granita cu Iran, la poalele muntilor Kopet-Dag.
Imperiul Parthian a fost o bariera in fata expansiunii romane, dar a imprumutat in cultura sa elemente romane si elene. Cetatea Nisa, punct important si pe anticul Silk Road, este UNESCO din 2007.
Vizitind aceste superbe ruine (la aprox 20 de km de oras) am zarit un traseu bine marcat pe muntii ce separa Turkmenistan de vecinul Iran, si aflind ca in fapt sunt 2 trasee, numite Health Path, unul de 8km si unul de 25, am purces catre ele si, cu un ghid usor gafaind de efortul la care nu se astepta, in urma noastra, am facut traseul scurt si o parte (scurta) din cel lung. Traseele sunt complet pustii, perfect intretinute, cu trepte, multe trepte, si luminate si noaptea, si au fost unul dintre cele mai frumoase locuri vazute in Turkmenistan. Daca revenim vreodata in Turkmenistan, traseul de 25 de km, intreg, va fi primul pe lista noastra de obiective!
Si daca vi se pare din poze ca in jurul gardurilor traseului, pe care ne-am plimbat in sus si in jos (mult, mult in sus) pe muntii ce marginesc Ashgabat, sunt lipite postere gigantice sau proiectii de cinema distopic cu peisajul acesta, stati linistiti: fix asa pare si de la fata locului. Permanent te miri in Asgabat ca esti intr-un loc real, nu intr-o fantezie cinematografica, chiar si atunci cand esti in natura!
Un stop impresionant a fost la o imensa statuie la baza Health Path. Are 80 de metri si e probabil cea mai inalta statuie din Asia Centrala, si una dintre cele mai inalte din lume. Il reprezinta pe poetul national al Turkmenistan-ului, si, bineinteles, ca majoritatea locurilor din Ashgabat a fost complet pustie si doar pentru noi
Nimic din ce vazusem prin bloguri sau instagram despre Turkmenistan nu m-a pregatit pentru peisajele de aici!
Pe seara am ramas sa mancam la noi la hotel, la Restaurantul Panoramic, de la etajul 18 din Hotel Yyldiz, si apoi am pornit pe jos, singuri, sa exploram un pic din Ashgabat pe cont propriu. Am mai adaugat cam 5-6km unei zile in care oricum depasisem deja 15km de mers pe jos.
Feelingul acestei prime zile in Ashgabat: acela cand te nimeresti pe platourile de filmare goale ale unui film distopic.
Door to Hell, lumina in desert de peste 50 de ani
Door to Hell este principala atractie turistica a Turkmenistanului, si pe buna dreptate. Este situat in mijlocul desertului Karakum, la 5 ore de capitala, pe un drum a carui a doua jumatate este, sa zicem dragut, aventuroasa: plina de gropi si fara asfalt pe alocuri, departe de stralucirea impecabila si alba a marmurei din Ashgabat.
Dar craterul ce arde continuu de peste 50 de ani este o experienta extraordinara. In noapte, in intunericul complet al desertului, ochii te dor de la lumina flacarilor de la 70 de metri adancime. In unele locuri este imposibil sa stai de caldura.
Istoria formarii craterului este invaluita de mister specific vremurilor sovietice, cand consemnarea adevarului unor intamplari era la placul autoritatilor. Se poveste fie despre un accident, cand o intreaga instalatie de captare a gazelor a cazut intr-un crater surpat, si careia i s-a dat foc pentru a o face sa dispara, fie de prezenta unor gaze otravitoare aprinse pentru a nu se raspandi. Cert este ca, desi uneori conducerea post sovietica anunta ca va fi inchis craterul, Door to Hell continua sa dea culoare desertului!
In asteptarea spectacolului nocturn, am prins loc in fata! Desertul incepe sa prinda culoare inca de la apus, si pe masura ce soarele dispare, Portile Iadului se aprind din ce in ce mai tare.
Noaptea spectacolul este total la portile iadului din desertul Karakorum! Ne-am luat frontalele si am pornit peste dune de nisip catre despicatura ce lumineaza noaptea in nuante intense de rosu, si care se vede pulsind de departe. Totul e complet nemiscat in rest, iar cerul este plin de stele. De aproape, flacarile sunt absolut hipnotizante, iar aerul extrem de cald. Un spectacol!
Poate momentele mele preferate au fost insa cele cateva ore in noapte in care ne-am plimbat pe dunele din jurul Door to Hell, admirind pe rand, spectacolul incendiar al flacarilor, dar si spectacolul stelelor pe cer. Magic, desi ne aflam fix la Portile Iadului!
Vizita la Door to Hell a venit la pachet cu o noapte la iurta, intre dune de nisip, cu cina BBQ, cafea la ibric in nisip si un cer plin de stele noaptea, iar Turkmenistan devine a patra tara in care dormim in iurte, dupa o prima experienta in Uzbekistan, la Marea Aral, urmata de Mongolia si Kyrgistan.
Door to Hell nu este singurul crater din aceasta zona de deseer. Pe drumul de intoarcere am oprit la tot felul de usi mai mici catre iad, unele arzind si ele, altele pline de apa turcoaz bolborositoare, inconjurate de dune albe de sulf sau rosiatice in soare
Drumul pana la Darvaza Crater, numele oficial al Door to Hell ia in jur de 4 ore din Ashgabat, a doua jumatate a drumului fiind extrem de proasta si plina de gropi. Dar la tot pasul vei vedea pe geam camile, iar in micile asezari umane imensii caini turkmeni, o rasa ce se gaseste doar aici.
Inapoi in Ashgabat pentru o noua runda de cladiri nebune
Inapoi in Ashgabat pentru o noua runda de cladiri nebune. Si cu spaga mica, ne-am dat si in singura roata indoor din lume, care teoretic era inchisa.
La tot pasul in Ashgabat, monumente gigantice in alb-auriu se inalta spre cer, unele dintre ele avind chiar si utilitate. De exemplu in poza a doua este un mall.
Dar poate cea mai ciudata cladire dintre toate este Palatul Nuntilor, o cladire cu o arhitectura… alambicata. Bineinteles, alba si stralucitoare in soare, asa ca mi-am luat si eu o rochie alba, daca tot este vorba despre nunti!
Dar, ca si desertul, la apus orasul prinde culoare! Si cel mai frumos loc sa prinzi apusul in Ashgabat este la CentralPark, restaurantul din mijlocul Parcului Independentei. Si ne-a luat vreo 10 minute sa ne prindem care a fost sursa de inspiratie pentru Parcul Independentei, desi numele restaurantului din centrul sau trebuia sa il dea instant de gol… Pai sa nu aiba si Ashgabat o copie a Central Park din New York? Are, cum sa nu aiba! Mai mare, mai alb, cu mult auriu si statui si deloc cu oameni…
O ultima zi in Turkmenistan inspre munti
Dar intai, daca tot era Ramadan, era si cazul sa mai dam si pe la moschei! Mi-am luat caftanul brodat din Uzbekistan ca sa vizitam prima moschee construita in Turkmenistan dupa independenta. O moschee “umana” in dimensiuni si culori, cu mozaic bleu ce aminteste de superbele medrase ale tarii vecine, o moschee total diferita de urmatoarele constructii ale primului presedinte.
Urmatorul nostru stop a fost unul aparte. Unul dintre motivele pentru care am plecat din capitala, spre satele de la baza muntilor, pentru a intalni niste cai cu totul aparte. Rasa Akhal-Teke este cea mai veche rasa de cai din lume, si se afla sub protectie UNESCO din 2023. Au o alura extrem de eleganta si o piele foarte lucioasa, asa ca au dobandit porecla, potrivita cu decorul preferat din Ashgabat, de “Golden Horses”.
Caii acestia sunt extrem de iubiti, si sunt organizate numeroase curse si concursuri pentru ei, si spre deosebire de alte zone din Asia Centrala aici nu se mananca deloc carne de cal. Turkmenistan este de altfel singura tara din lume care are un intreg minister dedicat grijii pentru cai (si caini). Ai zice si am zis si noi ca probabil angajatii acestei institutii sunt experti in Solitaire, dar se pare ca jobul la Ministerul dedicat cailor vine cu mari provocari, iar inclusiv un fost ministru a ajuns timp de 6 ani in inchisoare pentru tradare de tara.
Ba am intalnit la herghelie si cateva camile haioase!
Si am salvat, fara sa vrem, the best for the end in turul nostru prin Turkmenistan. Ca fugarim ape termale peste tot prin lume e deja lucru stiut bine. Dar pana acum nu am mai avut placerea sa inotam intr-o laguna subterana azur, Kow Ata, cu ape clare la 34 de grade, pana la care cobori cateva sute de trepte printr-o pestera de dimensiuni impresionante!
Bonus: aici, sub munti, in semi intuneric si pe jumatate sub apa, departe de perfectiunea Ashgabat, localnicii nu mai sunt perfecti ci relaxati si veseli! La final, la iesirea din pestera, am facut o mica plimbare pe dealurile din prejur si am stat la o bere si un bbq alaturi de alti localnici veniti sa se bucure de munti si o duminica insorita.
Ultimul loc vizitat in Ashgabat: ultima moschee construita de primul presedinte, terminata in anul mortii acestuia, chiar pe locul unde s-a nascut si copilarit. Daca prima moschee pe care a facut-o, imediat dupa independenta de sub URSS, avea dimensiuni umane si mozaice delicate turcoaz, a doua, in curtea careia se gaseste si mormantul lui Turkmenbashi, este o enormitate in alb si auriu, culorile care ii devenisera intre timp emblematice.
Ca toate locurile din Ashgabat, imensa moschee era complet pustie. Aici cu un motiv in plus: peretii sai sunt decorati nu doar cu scrieri din Coran, conform regulilor musulmane, ci si cu multe citate din Ruhama, cartea scrisa de primul presedinte, cea care in timpul cat a fost conducatorul tarii era lectura zilnica obligatorie pentru toti turkmenii.
Unde sunt oamenii? De ce este orasul pustiu? Cateva impresii despre Ashgabat, orasul de marmura, alb, unul dintre cele mai ciudate locuri in care am fost vreodata
La fiecare pas in Ashgabat intrebarile care te macina sunt: este un oras real? Unde sunt oamenii? De ce este pustiu? Si intr-adevar, te simti ca intr-un imens platou de filmare, pentru un film distopic, in care echipajul si actorii tocmai au plecat, si pe care il ai doar pentru tine.
Ashgabat este cu siguranta cel mai straniu si ciudat loc in care am fost vreodata. Totul este impecabil: toate cladirile din marmura alba stralucitoare, cu decoratii aurii. Masinile (si ele putine) de pe strada sunt doar albe (si cateva, mai rebele, argintii) – nu ai voie sa intri in oras cu masini de alte culori, si nici cu masini nespalate.
Fiecare intersectie giratorie, piateta sau pur si simplu colt de strada are o statuie, o fantana arteziana sau de cele mai multe ori ambele. Iarba este tunsa la dunga, totul este aranjat si perfect.
Singurul lucru care lipseste: oamenii! Da, vezi politisti, in gheretele lor, in aproape orice loc. Pare ca singura lor grija este sa astepte cate un turist, pentru a il fluiera daca face vreo poza neregulamentara. Mai vezi si oameni care intretin locul, discret maturind trotuare, tunzind tufisuri sau vopsind cate o bordura.
Parcuri imense la tot pasul, cu alei inverzite, fantani racoritoare. Ba chiar am prins si o zi de sambata, cu temperaturi placute de 20 si ceva de grade, fara vant si cu soare din plin. Lipsa oamenilor ar putea avea cateva explicatii, fiecare insa parca greu de crezut si nu tocmai 100% clare.
Bulevardele mari cu 6 benzi minim sunt inconjurate de blocuri albe de marmura, rezidentiale. Dar aici apartamentele au dimensiuni generoase, ba chiar uneori se intind pe cate 2 etaje, deci de fapt putina lume locuieste in orasul alb de marmura, noul Ashgabat. Marea majoritate a locuitorilor capitalei locuiesc in fapt periferii, care acum insa se construiesc tot albe, de marmura, sau in vechiul Ashgabat, cu blocuri sovietice, unde intr-adevar am mai vazut oameni pe strada, desi nu extrem de multi.
A doua cauza a lipsei oamenilor in orasul de marmura? Cifrele. Oficial, Ashgabat are un milion de locuitori. „Guri rele” insa spun ca, pe model sovietic, cifrele uneori in Turkmenistan sunt ajutate sa fie mai pe placul conducerii, si ca in realitate Ashgabat ar avea undeva in jur de 300-400 mii de locuitori.
A treia posibila cauza, si o observatie. Desi strazile in Ashgabat cel stralucitor si alb sunt pustii de oameni, totusi diferite restaurante sau mall-uri sunt pline. Diferenta: in mall-uri nu sunt politisti la fiecare colt de strada..
Iar noaptea…. noaptea Ashgabat o ia razna de-a binelea. Fiecare cladire de marmura seara se lumineaza in cele mai nebune nuante ale curcubeului, in jocuri de lumini nebune, un spectacol vizual aparte. In parcuri sute de becuri lumineaza fiecare carare, strazile au becuri la tot pasul. In fapt, ne-a placut la fel de mult sa ne plimbam noaptea pe strazile Ashgabat la fel ca ziua, dar senzatia stranie si intrebarile despre oamenii lipsa ramaneau si dupa disparitia soarelui.
Unde ne-am cazat in Ashgabat? Cat de auriu poate fi un hotel?
Cat auriu poate intra intr-un hotel? Afli imediat ce intri in lobby la Yyldiz Hotel, vizibil din aproape orice punct al orasului, si de unde se poate vedea intreg orasul, este hotelul emblematic din Ashgabat, unde se cazeaza diplomatii si sefii de stat straini aflati in vizita, si, dintr-un motiv de neinteles, turistii care sunt de acord sa dea cam 100 euro extra agentiei de turism. Este si singurul loc din Ashgabat cu internet de incredere, la viteza buna, si cu VPN built in. Ba chiar, am avut parte de relaxare seara la piscina hotelului, cu cocktailuri, si priveliste catre alambicatul si fascinantul Wedding Palace.
Cam acestea au fost aventurile a 4 zile memorabile si usor halucinante prin Turkmenistan. Ai vizita?