Daca vrei sa vezi faimosii baobabi, intai vei ajunge in Morondava. Nu ai altfel cum, intre acolo te duce drumul rutier sau aviatic din Antananarivo, hubul oricui de intrat in Madagascar.
Asa ca, intai ajungi de fapt in Antananarivo, haotica si agitata, dar extrem de interesanta, capitala de Madagascar
Noi am aterizat pe la pranz si formatiunile vamale nu au durat foarte mult. Aveam deja viza luata online, sau landing permit cum este scris pe qr-ul care il primesti, si pe care daca nu il ai deja va trebuie sa stai la inca o coada dupa ce iesi din avion, si apoi ti se lipeste stickerul de viza, pentru care trebuie sa ai o pagina intreaga libera.
Pana la hotelul ales, Radisson Blu (rezerva aici), drumul a fost scurt, pe langa nesfarsite lanuri verzi de orez, muncite cu care cu zebu, imaginea standard de Madagascar. Si odata cazati am iesit sa ne plimbam: langa hotel alte lanuri de orez, dar si copii jucind fotbal, si in zare cele cateva cladiri mai inalte din Antananarivo.
Am revenit in Antananarivo si la plecare pentru inca o zi, in care ne-am dus sa exploram zona de centru vechi, a trecutului regal al Madagascarului.
Trebuie sa recunosc ca nu stiam cu mult mai multe decat baobabi si lemuri despre Madagascar inainte sa ii calc pe pamantul sau rosu. Stiam ca a fost colonie franceza, dar nu stiam ca doar 60 de ani (ani insa cu impact puternic si nu neaparat pozitiv asupra insulei). Si cu siguranta nu stiam ca timp de 3 secole Madagascar a fost condus de regi si regine, din aceeasi dinastie, dinastia Merina, ce traiau intr-un imens palat, deasupra ceea ce azi este Antananarivo.
In speranta ca se vor apropia de monarhia engleza, cerindu-le protectie impotriva francezilor tot mai agresivi, ultimii regi si regine s-au convertit protestanti, si au construit multiple biserici impozante. Ultima regina malagasy a fost exilata de francezi in Reunion, si apoi in Algeria, unde a si murit inainte ca Madagascar sa redevina independent in 1960.
Nu credeti povestile de groaza despre Antananarivo. Cel putin in timpul zilei e doar o capitala haotica, dar centrul sau vechi, cel regal, este absolut fascinant. Iar de sus, de la Palatul Reginei, de unde regii si reginele malagasy isi conduceau insula, Antananarivo este o aparitie!
Morondava, plaje nesfarsite si apusuri colorate
La polul opus agitatiei din Tana, cum localnicii isi alinta capitala, este Morondava, statiune de plaja pe coasta de vest. Viata aici e mai usoara, lumea mai relaxata, iar duminica toate magazinele sunt inchise si localnicii se distreaza pe plaja.
Fluxul si refluxul sunt uriase si ne-au amintit de Zanzibar, insa aici cand oceanul se retrage raman in urma bancuri uriase de nisip, ca niste dune aparind dintre valuri. Am admirat plajele nesfarsite malgase de aici in plimbari lungi, si dimineata si la pranz cand dimensiunea apei te lasa sa te imbaiezi, dar si la apus, un apus spectaculos si colorat.
Am stat cate o noapte si inainte si dupa excursia la Tsingy in Morondava, doar asa am putut organiza in functie de orarul de zbor Madagascar Airlines (care a fost respectat cu strictete, desi auzisem nu doar lucruri pozitive despre compania nationala). Am ales acelasi hotel pentru ambele nopti, si bine am facut, e un loc tare frumos, cu bungalow-uri cochete, direct pe nisip, piscine mari, plaja la picioare, mancare buna si spectacole de muzica seara: Palissadre de l’Ouest (vezi preturi aici), un hotel pe care il recomandam cu drag!
Zborul spre si de la Morondava este in sine o placere vizuala, bancurile de nisip din ocean aici sunt spectaculoase din aer. La fel de spectaculoasa este si tabela de zbor, cum alta nu stiu daca mai exista in lume (vezi in poza mai jos), iar in aeroport inainte sa pleci poti citi si admira poze cu istoria lui, in timp ce degusti un ultim suc de baobab.
Aleea Baobabilor, poate cel mai cunoscut simbol al Madagascar-ului
Cand spui Madagascar, care este prima imagine care iti vine in minte? Aleea sau Bulevardul Baobabilor, acel loc emblematic, care iti vine instant in minte cand te gandesti la Madagascar, nu e asa? Ziua doar traficul normal, de femei care cara pe cap saci sau cosuri de orez, sau ocazionalele tuktuk ori camion. La apus insa, turistii isi fac aparitia din toate directiile, si pe buna dreptate: baobabii giganti sub lumina portocalie de final de zi sunt o aparitie.
Dar sa ajungi aici nu e usor: cel mai apropiat oras este Morondava, oraselul pe plaja, unde si noi am poposit, la o ora aproape cu masina, jumatate din drum fiind pe sosea de nisip, foarte de nivelata. Pana la Morondava poti face 16h cu masina din Antananarivo, capitala Madagascar, sau o ora cu avionul, alegerea ta.
Aleea Baobabilor este fix pe drumul spre un alt loc emblematix: Tsingy si stancile sale tzepoase, iar intoarcerea, dupa multe ore pe drum, fix de apus pica!
Pe drum nu doar in faimosul loc poti zari impunatorii baobabi, ci din loc in loc vei trece prin adevarate paduri de baobabi seculari, vei putea opri la baobabi sacri sau la baobabi cu forme ciudate.
Dar chiar daca am facut cunostinta intai si intai cu baobabii si bulevardul lor dimineata devreme, la inceputul aventurii care este drumul de o zi intreaga pana la Tsingy de Bemaraha National Park, am revenit sa ii aprofundam, cateva ore, la apus, la intoarcere, in alta lumina si vibe.
Lumina este altfel atunci, dar si aglomeratia este pe masura. Este doar vorba despre imaginea reprezentativa a Madagascar-ului: Aleea de Baobabi la apus.
Lungul drum spre Tsingy
O biserica uriasa in mijloc de nisip rosu, ai carei enoriasi traiesc cu orez in bordeie de paie.
Traversari cu ferry format din 2 canoe cu pluta de paleti deasupra. Suntem masina nr 20 la rasaritul acesta, si intra 3 masini pe ferry, dar macar azi au benzina si nu trebuie impinse cele 3 masini de catre 10 baieti cu bete lungi prin apa.
Copii peste tot si oriunde de-alungul drumului cerind bonbon sau facind semn de baut.
Baobabi, o gramada de baobabi. Unii mai atipici au primit si nume.
Si zebu, peste tot zebu, fara de care viata extrem de grea a malagasy nu ar fi posibila. Zebu cara sacii de orez, singura mancare pe care si-o permit multi. Zebu ara campurile de orez. Zebu se cresc si se vand la oras pentru carne.
Multi care povestesc despre Madagascar spun ca este magica. E adevarat, lemurii sunt deosebiti, ca si tot restul faunei endemice. Iar Aleea de Baobabi la apus este un spectacol al naturii. Dar ma indoiesc ca zecile de milioane de oameni care ii zic casa acestei imense insule, cu pamant arid si neprietenos vietii mare parte, cu boli care mai de care transmise de tantari in toate directiile, cu nicio sansa de emigrare (ati vazut undeva emigranti din Madagascar? Nu, pentru ca le este imposibil sa plece sa isi caute o viata altfel – sunt inconjurati de un ocean), considera Madagascar, din pacate, in vreun fel magic. Si pluteste in aer o resemnare, o constientizare acuta a situatiei fara iesire.
Madagascar nu este genul de destinatie pe care sa o savurezi. Este genul de calatorie care iti pune la incercare rezistenta de calator, cu noi si noi piedici care apar fara vreun anunt prealabil.
Cam asa au fost drumurile de dus, si de intors, Morondava-Tsingy. Cu soseele care pe alocuri nu arata a drum ci a carare de drumetie, cu drumuri de nisip, cu traversari cu feriboturi mai mult sau mai putin improvizate rauri care acum, in sezonul secetos, sunt mici, dar totusi aproape de netrecut.
Nu ai voie sa conduci pe cont propriu (este filtru de politie).
Singura oprire este la Belo. Un oras complet necunoscut, dar care are o uriasa biserica in mijloc de nisip rosu si 3 restaurante unde, zi de zi, pe timp de vara, se inghesuie turistii. E mai greu ca in statiuni faimoase sa gasesti o masa aici: iti trebuie rezervare cu mult timp inainte. Dar felurile de mancare sunt pe masura dificultatii de a obtine o masa: bucatarie franceza cu pui cu sos citron sau ou posat pe pat de tartar de rosii, alaturi de nelipsita bere Three Horses. Cat sa uiti un pic, ca in orice directie ai merge, din Belo mai cel putin 4 ore si jumatate pana la destinatie.
4 ore Tsingy Tsingy
Toata lumea, pentru Tsingy, se cazeaza la Bekopaka, un sat in care localnicii coabiteaza cu hoteluri de dimensiuni mari, ce asigura tot confortul turistilor veniti sa vada aceasta minune naturala ascunsa bine in imensitatea Madagascarului. Noi am stat intr-unul din cele mai frumoase hoteluri, Olympe, sus, pe un deal, intr-un mic bungalow confortabil, unde curentul se termina seara la 22 si reincepea la 05, mancarea era din bucatarie frantuzeasca, vinurile erau bune, si apusurile la piscina fenomenale (care prind asa bine dupa atata urcat si coborat pe stanci ascutite).
Inainte de a intra pe traseul Grand Tsingy, am pornit la vanatoare de lemuri prin Tsingy de Bemaraha National Park. Padurile ce inconjoara stancile cele ascutite sunt casa a mai multe specii de lemuri, dintre care cei mai spectaculosi sunt sifaka cei albi si foarte pufosi. Bonus: si 2 cameleoni, perfect camuflati intre crengi de copac, pe care cu greu i-am fi zarit fara ochiul ager al ghidului.
Cateva cuvinte despre Grand Tsingy: pare floare la ureche cand citesti ca are 4kilometri. Dar dureaza in jur de 4h sa faci turul complet, ore in care te vei tara prin pesteri, strecura printre stanci, catara pe trepte in piatra si merge deasupra haului ascutit de zeci de metri (in unele zone este necesar sa te asiguri cu hamul primit la inceputul traseului).
E obligatoriu sa ai un ghid cu tine, ca in orice parc national din Madagascar, de altfel. Ghidul se ia de dimineata din fata biroului de informare pentru parcul national, din sat, si nu de la intrarea pe traseu. Biletele pentru parcul national pot fi cumparate inainte, din Morondava.
Din satul Bekopaka, unde sunt toate hotelurile, sunt 17km sau o ora cu masina pana la inceputul traseului.
Daca nu te consideri in forma sa faci traseul exista si varianta mai mica, chiar in sat, Little Tsingy. Nu as recomanda insa sa bati tot drumul pana aici (si e ceva drum, nu tocmai confortabil) doar pentru Little Tsingy. Insa as recomanda, dupa ce dimineata parcurgi traseul mare, sa poposesti o ora si pentru cel mic.
Iti trebuie doara minim 3 zile full sa ajungi aici din Morondava si sa te intorci pe plaja, doua dintre ele petrecindu-se doar pe drum. Dar este un traseu unici in lume.
Un stop in sat pentru o bere Three Horses (nu exista cai in Madagascar, dar berea are 3 pe eticheta), si ne-am lansat si pe labirintul stancos mai mic, Little Tsingy. Multi dintre cei care au facut Big Tsingy sar pe fratiorul mai mic, iar cei care fac doar pe cel mic il fac dimineata. Asa ca l-am avut doar pentru noi, iar gradul mic de dificultate l-a transformat intr-o plimbare scenica, tepoasa, si foarte placuta.
O ultima vizita la lemuri: Andasibe National park
Am aterizat din nou in Antananarivo din Morondava, si de data aceasta am fost complet de capul nostru, nu ca inspre Tsingy, unde am fost obligati sa avem sofer. Ne-am inchiriat (cu greu!) masina de la AVIS din aeroport, si am pornit la drum. Tot printre lanuri de orez, dar peisajul la est de Antananarivo este un pic altfel, cu dealuri si case care arata a case, cu cariere de piatra si stanci imense ce stau sa se pravaleasca. Si nu in ultimul rand cu sosea cu astfalt, ceea ce face ca Andasibe National Park, la doar 3-4 ore de capitala, sa fie cel mai vizitat parc national din Madagascar.
Andasibe National Park este insa format din doua zone distincte, intre care se gaseste o rezervatie privata de lemuri (mai mult despre aceasta imediat). Cea mai usor accesibila este regiunea Analamazaotra, foarte aproape de drumul national, si cu acces facil auto, dar si cea mai potrivita pentru a zari lemuri, padurea de aici fiind secundara si mai joasa in inaltime. Bonus aici au fost micile broscute verzi, care isi duc intreaga viata intre frunzele carnoase ale unei plante endemice, vakona.
La 2 ore pe drumuri neasfaltate gasesti si a doua zona a parcului national, Mantandia, unde traseele sunt gandite mai mult din punct de vedere peisagistic, pentru a admira padurea primara, raurile si cascadele sale. Nu am reusit din pacate sa mai avem timp si pentru aceasta parte, fiind mai interesati de lemuri, pe care din fericire i-am gasit din belsug.
Cel mai mare lemur, Indri, de pana la 90cm, cat un copil de cativa ani, traieste doar in Antasibe National Park. Alaturi de multe alte specii de lemur, mai mici sau mai mari, mai blanoase or ba. Iar 3-4 ore de plimbare prin parcul national in cautarea lor iti vor pune un pic gatul la incercare.
De remarcat si “tipatul” indri, care se aude pana la 2km distanta. Bonus pentru noi: un bebe indri de 1 luna, in brate la mama lui, foarte curios de turisti.
In extremitatea parcului national Andasibe, o rezervatie privata pe o insula te lasa sa faci cunostinta un pic mai de aproape cu mai multe specii de lemuri. La Vakona Private Reserve poti merge cu canoe pana la o insula creata artificial, unde se gasesc nenumarati lemuri, printre care te poti plimba si pe care ii poti admira in voie, fiind obisnuiti cu oamenii. Bonus: un restaurant pe un lac, inconjurat de copaci imensi, un refugiu bine venit la pranz, dupa cateva ore de drumetie prin padure in cautare de lemuri in prima parte a zilei. Tot la Vakona poti face o mica drumetie in jurul unui lac plin de crocodili, insotit de un ghid local.
Am avut poate cea mai simpatica dintre toate cazarile simpatice din Madagascar aici: am stat la Mantandia Lodge (vezi preturi aici), in mijlocul padurii tropicale, la un mic bungalow cu geamuri de sus pana jos. Mi-a adus aminte un pic de Ecuador si Mashpi Lodge.
Dar Andasibe in sine a avut pentru noi vibe de Sri Lanka, cu gara lui impozanta, intre case si sinele de tren ce strabateau satul. La tot pasul ne asteptam sa zarim, intre banani, un Nine Arches Bridge.
Cateva informatii utile daca vrei sa iti planifici o calatorie in Madagascar
Cateva sfaturi practice pentru o calatorie in Madagascar, insula pe care multi o considera al 8 lea continent.
🛂 viza se poate lua inainte, online, costa 10 euro si te scuteste de o extra coada la aterizare. Se poate insa lua si on arrival la acelasi pret pentru sub 14 zile.
🇲🇬 common sense este necesar ca peste tot, mai ales in locuri haotice precum Antananarivo, dar nu ne-am simtit vreun fel in pericol.
🚘 se poate conduce cu permis romanesc, dar pe unele drumuri nu ai voie singur, fara sofer local (de exemplu drumul spre Tsingy). E un pic haos pe drumuri, cu multe tiruri si tuktuk-uri, dar daca ai experienta de condus in haos african sau asiatic este ok. Mai greu sa obtii masina: exista Avis si Hertz dar nu prea au ce masini sa iti ofere. Daca iei, ia una 4×4.
🧳 se poate merge pe cont propriu, fara probleme. Adica, sa fiu clara: orice in Madagascar poate fi cu probleme. Este o tara extrem de saraca, care isi arata saracia si lipsa infrastructurii la orice pas. Dar ca in orice tara extrem de populata in zonele unde se poate ajunge, orice se rezolva.
✈️ intern se zboara cu Madagascar Airlines, care nu este in IATA, deci va trebui sa iti iei bilete direct de la ei de pe site, nu merge prin intermediari online, sau sa combini zborurile cu altele internationale.
🇫🇷 putina franceza nu strica sa stii 😎.
💵 cash-ul este la putere. Scoate bani din aeroport la sosire, dar gasesti bancomate si in unele zone turistice sau in capitala.
💰 preturile sunt extrem, dar extrem de mici: nu am reusit sa cheltuim 1000 euro de persoana intr-o saptamana, cu tot cu soferul spre Tsingy 3 zile cu noi, si sticla de vin sud african din fiecare seara. Cu greu ma voi readapta la preturile de oriunde altundeva 🤪
🦟 din pacate, si tantarii sunt la putere, nu doar cash-ul. Tantari care transmit orice, de la malarie la dengue, iar fratii purici ocazional se distreaza cu ciuma. Recomand un consult de specialitate inainte, si macar preventie pentru malarie, si spray-uri de tantari. Nici vaccinul de febra galbena nu e rau, de altfel daca vii din diferite tari africane ti-l vor cere la aterizare (din Europa nu e obligatoriu).
Ai merge deci in Madagascar?