Mereu Dakar mi s-a parut asa, un loc cu adevarat misterios. Un loc in care masini cu soferi priceputi de abia daca reuseau sa ajunga, dupa multe, multe zile prin pustietati africane, peste dune de nisip pe margine de ocean Atlantic. Si mereu, dar mereu, mi-am dorit sa ajung si eu in acest loc. Bineinteles, am ajuns in 8 ore si nu saptamani, zburind via Istanbul direct in aeroportul de la marginea capitalei Senegal-ului. Dar am pornit totusi sa haladuim prin pustietati africane, intr-un roadtrip de o saptamana in aceasta tara din Africa de Vest pe care am descoperit-o astfel pentru prima oara.
3 zile minunate in Dakar
Primul contact cu Senegalul l-am luat in cea mai aglomerata si haotica zona a sa: capitala Dakar, la care ajungi dupa vreo ora de mers cu masina de la aeroport. Masina am inchiriat-o, cum incercam de fiecare data, direct din aeroport. Permisul romanesc este acceptat fara probleme, si in zona de sosiri ai mai multe optiuni de branduri de rentalcar internationale. Asa ca rapid am iesit din aeroport, si am inceput sa numaram baobabii. Pentru ca o fi Madagascar faimos pentru acesti copaci impresionanti, dar in Senegal baobabul este sacru, iar in zona de sud a tarii este stapanul absolut al peisajului.
Simbolul practic al orasului Dakar este unul controversat: cea mai mare statuie din Africa se afla aici, este inalta de 52 de metri, si constructia ei aproape a falimentat tara. Insa acum este un obiectiv turistic de neratat pentru turistii ce ajung in Senegal, si pe buna dreptate. Pe numele sau Monumentul Renasterii Africane, statuia adaposteste un muzeu de arta inauntrul ei, si, cu un lift, poti urca 15 etaje pana sus, in capul tatalui din trio-ul familia africana reprezentat de statuia gigantica de bronz.
Am continuat plimbarile din aceasta prima zi in Dakar catre cel mai vestic punct din Africa (continentala), nu departe de monument. Punctul este marcat corespunzator, si nu departe de limba de nisip din care este format zaresti si un far iesind din valurile imense ale oceanului.
Faleza Dakar-ului, Cornisa, desi neamenajata in totalitate (dar este in plin proces de reamenajare insa), este lunga si cu privelisti spre plajele de jos, unde la apus pare ca toata lumea iese sa faca sport. Noua ne-a placut partea de promenada ce era dotata cu o adevarata armata de leagane. Zeci de leagane de unde puteai sa admiri apusul in miscare.
Un loc in care ne-am mai oprit pe faleza Dakar-ului a fost Plaja Ouakam, dominata de cladirea inalta si colorata a Moscheei Divinitatii, piata de peste si loc de surf in acelasi timp. Ca peste tot pe plajele Dakar-ului, si aici toata lumea facea sport, individual sau in echipe organizate.
Seara am incheiat-o in poate cel mai frumos loc de cinat din Dakar: Phare de Mamelles, un far istoric, de aproape 200 de ani, construit intr-un crater de vulcan stravechi, pe a carui terasa seara se canta muzica live si se servesc gustari si vin frantuzesc. Pana sus la far poti urca fie cu o naveta a lor (masina se parcheaza la baza dealului), fie pe jos. La apus cel putin, e fabulos pe jos!
In Dakar ne-am cazat la un hotel ca o oaza de liniste departe de nebunia urbana generata de locuitorii capitalei Senegalului, la Radisson Sea Plaza, chiar pe cornisa, si serile aici au fost linistite, in sunetul valurilor, pe marginea piscinei si a oceanului. Tot aici am experimentat si primul nostru iftar, cina traditionala de dupa o zi de post negru in Ramadan.
La linia de finish din Raliul Paris-Dakar
Poate cel mai faimos eveniment auto din lume a fost, pana in 2008, Raliul Paris Dakar. Incepea in Piata Trocadero in Paris, unde aproape 200 de masini luau startul, si sfarsea, multe zile mai incolo, dupa un drum aproape imposibil, peste dune de nisip, prin pustietati si pe coastele Atlanticului, langa Dakar, pe marginea Lacului Rose.
Cand am ajuns noi, Lacul Rose avea o nuanta verde intens, deci departe de numele consacrat, dar acest lucru nu il facea mai putin interesant. Cum am parcat, am fost luati in primire de intreprinzatorii locali, dornici sa ne vanda orice. Insa am ales bine ce am ales: o plimbare cu ATV-ul peste dunele de nisip, pana la punctul de finish al faimosului raliu, si apoi pe plaja pustie, lata, superba, la Oceanul Atlantic.
Dupa ce ne-am umplut bine de nisip peste tot, am revenit pe malul lacului, si am sarit intr-o barcuta de lemn, dotata bineinteles cu steag senegalez, pentru o plimbare pe apele verzulii ale lacului Rose. Am oprit si la zona de prelucrare a sarii din apele lacului, dar si la monumentul dedicat celui care a initiat, acum multi ani, Raliul Paris-Dakar.
Pranzul l-am mancat tot pe malul lacului, la o cafenea cocheta chiar pe malul apei, Bonaba Cafe, unde servesc doar produse din ferme din zona, delicios totul!
Insula Goree, un loc acum tare simpatic, care ascunde o istorie trista: istoria sclavagismului in Africa de Vest
Ar fi trebuit sa fie usor sa ajungem pe Goree, dar nu a fost asa. In teorie: ajungi in Dakar Port, cam o data la o ora-doua, dar cu program pe internet clar, un ferry pleaca spre mica insula, si in 15 minute ai ajuns acolo. Lucrurile se schimba insa in ultima duminica inainte de Ramadan, cand toti, dar toti, dakarezii au aceeasi idee. Asa ca de abia din a doua incercare am reusit sa urcam pe ferry, prima data, dupa 1-2 ore de asteptare am abandonat.
Dar insula Goree merita cu prisosinta sa o incluzi pe lista de locuri de ajuns o data ce esti in Dakar. In trecut, aici era cel mai mare centru de exportare a sclavilor din Africa de Vest, iar muzeele acum organizate pe insula care a devenit obiectiv protejat UNESCO spun aceasta poveste dramatica din istoria omenirii. In special La Maison d’Esclaves si The Door of No Return sunt memoriale puternice ale acestei pagini care nu trebuie trecuta cu vederea. De aici, de pe Insula Goree, incepea lungul drum transatlantic al sclavilor, transportati catre un viitor pe care nu il puteau controla in vreun fel in Caraibe si America de Sud.
Una din marginile insulei este marcata cu un fort rotund, in trecut de aparare, acum devenit Muzeul de istorie al Senegalului. Afli aici intreaga istorie a Africii de Vest, inca din perioadele neolitice. Interesant, si mi-ar fi placut sa avem mai mult timp sa citim pe indelete toate explicatiile.
In rest, cladirile din portul micut al insulei de departe te duc cu gandul la vreun loc din sudul Italiei, si multe adapostesc mici magazine de arta sau restaurante, iar stradutele pietonale inghesuite printre palmieri si case sunt o placere pentru o plimbare fara scop precis.
Delta Sine-Saloum, unul din cele mai faine locuri in care am fost vreodata
Din Dakar am pornit la un drum de vreo 3 ore si jumatate cu masina catre urmatorul nostru stop prin Senegal: Delta Sine-Saloum, inscrisa si ea in Patrimoniul UNESCO, si un loc cu adevarat fascinant. Am poposit aici timp de 2 nopti si 2 zile, pline de activitati care mai de care mai interesante. Sa o luam pe rand!
Am ajuns pe malul apei in delta chiar inainte de apus, si am si pornit catre o prima aventura. Orice aventura in delta incepe cu o plimbare cu barca, si de data aceasta, dupa un traseu printre mangrove, admirind maimute care vanau la low tide crabi pe nisipul de unde se retrasese apa si berze imense survolind canalele de apa.
Unele dintre cele mai remarcabile locuri din Senegal sunt insulele de scoici. Insule mai mici sau mai mari, complet din scoici, insa construite artificial, de-a lungul timpului de locuitorii deltei Saloum. De mii de ani, aici oamenii sunt ingropati in scoici, iar cu timpul adevarati munti s-au format astfel, intregi insule doar din scoici. Asa ca aceasta prima dupa amiaza am petrecut-o facind un traseu pe scoici, printre baobabi vechi de 500-800 de ani, pe Deorum bu Mag, una dintre aceste misterioase insule din Delta Saloum.
Apusurile, am spus deja. Sunt FABULOASE in Delta Saloum! Merita sa opresti motorul barcii tale, si doar sa admiri natura la superlativ din jur!
Sute de pelicani, alte sute de berze, egrete, cormorani si pasari mici vin, ca la un semnal, la apus, din toate padurile si de prin delta, sa se culce aici, pe aceasta insula inconjurata de mangrove in Saloum. De ce? Motivul este simplu: imensii pitoni ce traiesc in jur nu au cum ajunge aici!
Al doilea apus in Delta Saloum a fost la fel de special. Zeci de ani, o insula ca o imensa duna de nisip fin si alb a fost casa ultimei regine a deltei Saloum. Pe numele sau Fatou Mané, dar cunoscuta ca Regina din Sibou, o doamna in varsta si inteleapta, o adevarata regina africana, isi conducea tribul de 200 de oameni si intalnea personal fiecare vizitator al micului sau regat. Din pacate, Regina din Sibou a murit recent, iar fii sai inca nu au invatat protocolul regal, dar mica insula de nisip este in continuare un loc magic, nu mai bun de o balaceala in apele clare si sarate ale deltei la apus.
Dar nu doar apusurile au fost spectaculoase in Delta Saloum. Ci si rasariturile, si micul dejun. Intr-o delta plina de pasaret, unde sa iei micul dejun la rasarit daca nu intr-un cuib de pasari, nu e asa? Un cuib de pasari gigantic intr-un baobab, nu orice fel de cuib de pasari, insa! Una din cele mai faine experiente pe care le poti avea in Delta Saloum in Senegal este sa vezi imensitatea mangrovelor verzi, strabatute de canale, trezindu-se la viata la rasarit, de deasupra, dintr-un punct de observatie construit special ca un imens cuib. Cu cine ai manca aici micul dejun?
O zi de safari in Senegal
Scopul scuza mijloacele, nu e asa? Pentru ca la Fathala, Rezervatie de animale salbatice in Delta Saloum, cam asa e. Scopul este in primele poze care urmeaza. In rest, doar mijloace.
Cea mai mare antilopa din lume, si una dintre cele mai ciudate in aparenta, care poate ajunge pana la 650kg, are pielea dungata si coarne rasucite, The Giant Eland, pe numele complet WESTERN GIANT LORD DERBY ELAND, mai traieste doar in Senegal, fiind specie pe cale de disaritie si prada vanatorilor de trofee, in cautare de piei atipice dungate si coarne cu forme interesante. Acum mai multi ani, vanatul de eland gigant a devenit infractiune si se pedepseste cu inchisoarea pe viata, si doua rezervatii au fost infiintate in Senegal, iar la Fathala au fost aduse 6 exemplare prinse din nord, din aceasta antilopa care fuge cu pana la 70km/h. Mai erau in total sub 100 de astfel de antilope in tot Senegalul.
Acum doar la Fathala sunt in jur de 100 Giant Eland.
Dar turistii nu vin doar sa vada antilope. Asa ca de 12 ani aici traiesc 5 lei, adusi de bebe de la fermele cu renume nu tocmai bun din Africa de Sud, cu care turistii pot interactiona.Tot atunci au venit aici si 4 girafe. Care intre timp au devenit 17, si s-au adaptat Senegalului si mediului cu copaci mai putin inalti devenind pitice fata de surorile lor din sudul Africii.
A mai venit si Kevin rinocerul alb, si sotia sa. Kevin s-a suparat la un moment dat pe partenera si a omorat-o. Toata lumea il displace pe Kevin, si o noua partenera este scumpa.
Au mai venit si zebre aici din Africa de Sud, care nu deranjeaza pe nimeni dar fug de Kevin, iar pasaretul, mistretii si alte antilope sunt localnice Senegalului.
Cum e sa dormi intr-o casuta intr-un baobab
Am aflat imediat cum e sa dormi intr-o casuta intr-un baobab, pentru ca fix acolo ne-am petrecut noptile pe malul Deltei Saloum. Hotelul ales a contribuit din plin la frumusetea acestor zile aproape magice. Les Paletouviers se numeste, si iti ofera aceasta experienta: de a dormi intr-o casuta intr-un copac, dar nu orice copac, ci chiar un imens si batran baobab. De altfel, tot domeniul hotelului era la umbra baobabilor seculari.
Saly si o ultima zi de plaja
O ultima zi in Senegal am petrecut la plaja, printre baobabi (cum altfel?), pe plaje nesfarsite presarate cu barci colorate din cea mai populara statiune, Saly, la doar jumatate de ora de aeroport situata. Nu am facut mare lucru in aceasta zi de relaxare: ne-am plimbat cativa kilometri pe plaje nesfarsite, am admirat apusul cu muzica live si am participat la un show traditional cu costume senegaleze.
Din Senegal am zburat spre Gambia, pe deasupra Deltei Saloum de unde tocmai ne intorsesem. A fost o decizie dificila sa alegem zborul de 20 de minute ce leaga cele 2 capitale. desi eram chiar langa granita, dar trecerea cu masina de la rental car nu era posibila, pentru ca trebuia predata in Senegal, asa ca aceasta a fost solutia de compromis. Despre Gambia si toate experientele avute acolo, intr-un articol viitor.