Ramanem cu din ce in ce mai putine zone „virgine” la maxim 4 ore de Bucuresti in care sa fugim in cate un weekend in cautarea linistii din natura. Prin Oltenia si in jurul Horezu am mai fost de cateva ori (la Conacul Maldar, cand am vizitat fantasticele cule oltenesti, si la Govora pentru bai sarate), dar e una din zonele neexplorate suficient de noi, asa ca, atunci cand un weekend de inceput de octombrie ne-a gasit fara planuri, am fugit incolo.
Ne-am cazat la Hanul Vatra, la poalele Parcului National Buila Vanturarita – una din cazarile foarte faine din Oltenia de sub munte
De cele mai multe ori aleg cazari care sunt ele insele punct de atractie. Iar Hanul Vatra este fix in acest tipic. Din strada te impresioneaza arhitectura neoromaneasca a fostului Stabiliment al Bailor Costesti din 1938, devenit acum aceasta superba cazare de la poalele Parcului National Buila Vanturarita. Iar o data cazati, copiii au fost extrem de incantati de curtea foarte verde, cu cateva locuri de joaca amenajate si cu hamace pe malul raului, nu mai bune pentru un moment de relaxare.
Cheile Bistritei si fantasticele pesteri ce asteapta aici ascunse sa le descoperi
Dupa ce ne-am baut cafeaua in tihna, si copiii au alergat prin iarba, era cazul de un pic de miscare, nu? Ca de aceea am venit aici, sa exploram Parcul National Buila Vanturarita, cel mai nou parc national, in care, spre rusinea noastra, nu ajunsesem inca. Rapid de la Hanul Vatra am ajuns la intrarea in Cheile Bistritei. Am lasat masina si am pornit pe jos, intr-o plimbare de 8 kilometri printre stanci inalte si abrupte.
Insa chiar inainte de a intra in chei, in spate la Manastirea Bistrita, un indicator iti spune sec: „15 minute Pestera Liliecilor„. Habar nu aveam ce aveam sa gasim acolo, dar am urcat, impinsi de curiozitate. Si bine am facut! Urci 15 minute printre stanci, mergi de-a busilea 10m printr-un culoar in roca inalt de 1metru si stramt de jumatate de metru, si ajungi la o pestera imensa, plina de lilieci, ce adaposteste mica Biserica Sfântulului Grigorie Decapolitul, construita in anul 1635 in Fereastra Pesterii, la 30m deasupra Cheilor Bistritei. Unul din cele mai inedite si interesante locuri din Romania, cu siguranta! Nu fa ca noi insa, mai bine sa mergi spre pestera nu din drumul cheilor ci prin curtea Manastirii Bistrita. Acolo se poate plati biletul de acces, si vei afla daca este deschisa sau nu intrarea catre interiorul stancilor (sau va urca cineva cu tine pentru a iti deschide). Daca urci pe poteca dinspre chei, ia cash cu tine. La intrare va trebui sa platesti bilet.
A doua pestera accesibila din Cheile Bistritei, Pestera Ursilor, la care ajungi dupa un urcus scurt, dar foarte abrupt. Este o pestera mai mica, dar cu vegetatie abundenta in jur, un stop de 10 minute din plimbarea prin Cheile Bistritei. Poteca este marcata corespunzator din drumul principal prin chei.
In Manastirea Bistrita am intrat la final, si nu trebuie sub nicio forma ratata. Arhitectura ei este complet diferita de alte complexe bisericesti de la noi, arhitectul principal al sau fiind elvetian, iar interiorul bisericii noi contine superbe si fantastice picturi ale lui Tattarescu.
Musai de testat in Oltenia de sub munte – pastravul la gratar
Pentru a manca pastrav de la el de acasa (desi a fost intr-una din zile si in meniul de seara de la Hanul Vatra) ne-am dus la Pastravaria Costesti, la cateva sute de metri distanta de cazarea noastra, unde au un singur fel de mancare in meniu. Ati ghicit! Pastrav!
Manastirea Arnota, urmatorul nostru stop
Motto-ul acestei zone de Oltenie de sub munte este „spiritualitate si natura”. Si nici ca puteau gasi un motto mai corect! Urmatorul exemplu: Manastirea Arnota, la care ajungi pe un drum plin de serpentine, dar care merita cu prisosinta condusul anevoios. Urci pe langa dune imense de nisip, cu aer apocaliptic, din Cariera Bistrita pana in varful muntelui Arnota, pentru priveliste panoramica a vaii intregi si Manastirea Arnota, ctitorie a lui Matei Basarab, restaurata de Constantin Brancoveanu, tot cu arhitectura neobisnuita pentru Romania si pentru epoca ei (similara cu cea a Manastirii Bistrita, cu care a “impartit” arhitectul elvetian), neogotica pe exterior si brancoveneasca pentru biserica mica din interior.
La plimbare prin satul Costesti – un traseu de 2 ore
Tare imi place cand gasesc amenajate si marcate si mici trasee rurale, catre obiective nu neaparat super faimoase, ci care sa te faca sa intelegi mai bine istoria si tipicitatea locului in care te afli. Un astfel de traseu, care te plimba timp de 2 ore prin satul Costesti, isi incepe cararile din curtea Hanului Vatra, punctul numarul 1 pe harta de altfel. Din tablita in tablita vei afla despre civilizatii care au trait aici, despre obiceiuri si indeletniciri in lume, si despre, locul preferat al copiilor din traseu, parleaz, si cum ajuta el la relatiile dintre vecini si la usurarea vietii satenilor. In plus, din lanul de porum in care la apus ne-a purtat acest traseu, am avut o priveliste superba cu Buila Vanturarita si crestele sale stancoase.
Schitul Pahomie, un nou schit rupestru de adaugat la colectia noastra
V-am zis mai sus ca motto-ul acestei zone de Oltenie sub munte este “spiritualite si natura”. Si ne-am reconfirmat duminica faptul ca este cum nu se poate mai adecvat: orice traseu prin Parcul National Buila-Vanturarita incepind si/sau terminindu-se la vreun schit sau manastire. De data aceasta am parcat masina la Schitul Pahomie de la 1520, construit inghesuit in stanci deasupra cascadei Izvorul Frumos. Intai ne-am bucurat de cascada, si abia la intoarcerea de pe munte am vizitat si schitul micut in interior, dupa terminarea slujbei care atrage se pare o multime imensa de credinciosi.
Manastirea Patrunsa, un loc unic poate in Romania
Printre magarusi si vaci, si duminica ne-am petrecut-o pe sub crestele foarte stancoase ale Parcului National Buila Vanturarita, intr-un traseu de 10km pana la Manastirea Patrunsa si inapoi. Pana aici nu poti ajunge decat pe jos, iar calugarii traiesc in mici casute pe panta inverzita a muntelui, ca un mic sat monahal, si nu in chilii inghesuite cum se intampla deobicei la manastiri. Cele necesare, calugarii si le cara sus la manastire cu magarusi, care fac parte din farmecul si unicitatea locului.
Iar peisajul, ah, peisajul este absolut senzational. Vacutele cu talangi pasc, sus se vad stancile varfurilor Buila si Vanturarita, iar casutele de lemn, toate cu o mica gradina de rosii in fata, intregesc panorama.
De aici poti continua pe tot felul de trasee montane, si cel mai mult ne dorim sa revenim pentru a merge spre Curmatura Builei (inca vreo 3 ore de traseu de dificultate destul de mare). Acum, dupa leneveala lunga de dimineta la Hanul Vatra, si cu perspectiva celor 4 ore inapoi in Bucuresti, nu a mai fost cazul sau timp. Ce trebuie musai sa tii cont pentru trasee mai lungi prin Buila Vanturarita: lipsa oricarui fel de restaurant in zona. Noi am mancat un pranz aproape cina la plecare, in Ramnicu-Valcea, la unul din restaurantele noastre preferate, la care ne bucuram mereu sa ajungem: Restaurantul rooftop Simfonia.
