Inghesuit intre peretii abrupti ai Dolomitilor se afla oraselul Trento, cu palatele sale pline de fresce colorate.
Intr-un weekend de februarie, in drum spre partiile din Carezza, am oprit pentru un pranz si o “portie” de plimbare in Trento, orasel in munti pe care incercam de mult sa il vizitam.
Am parcat langa sinele de tren, si in cateva minute am ajuns in superba Piata a Domului, in centrul istoric al orasului. Pasiunea pentru fresce imense, colorate, iese imediat la iveala: marea majoritate a cladirilor vecine impunatoarei catedrale, in jurul unei imense fantani arteziene decorative, sunt pictate de sus pana jos in culori vii, fresce care te impresioneaza in orice directie ai privi.
Cum am ajuns, am facut ce face orice italian la ora 11-12: ne-am oprit la un Aperol in soarele stralucitor de deasupra Dolomitilor.
Cel mai important monument din Trento: Castello del Buonconsiglio si frescele sale reprezentind lunile anului
Apoi am pornit pe strazile pietonale, printre case colorate, catre tinta noastra principala din Trento: Castello del Buonconsiglio, unul dintre cele mai importante monumente din aceasta regiune a Italiei, si care, in al sau turn lateral Torre d’Aquila adaposteste o minune.
Turnul are bilet separat, si se intra in grupuri mici, la ore fixe, cu ghid. In perioadele de sezon se recomanda rezervarea in prealabil a orei dorite. Pana sa ne vina randul sa urcam in el insa, am vizitat muzeul, care te poarta prin istoria uneori tumultoasa a acestei regiuni din Alpi, aflata la granita intre populatiile germanice si italiene. Salile castelului nu dezmint pasiunea pentru fresce a orasului, si e o placere reala sa iti plimbi pasii agale admirind.
Dar adevaratul spectacol va incepe o data cu vizita in Turnul d’Aquila unde, pe fiecare perete, sunt pictate fresce, cate una pentru fiecare luna din an, intr-o succesiune de tablouri fiecare cu propria sa poveste in milioane de detalii colorate. Un ghid auditiv iti va prezenta fiecare pictura in parte, si te va face atent la amanunte pe care poate nu le observi imediat pe cont propriu.
La final am dat o tura prin gradina, dar foamea si faptul ca stiam ca siesta este sfanta la italieni, ne-a facut sa ne grabim inapoi spre stradutele pietonale, in cautarea unui restaurant de pranz. In Italia e greu sa dai gres cu mancarea, dar trebuie sa recunosc ca pastele servite la restaurantul Ristorante a la Grotta au fost mai delicioase decat ne chiar asteptam!
