Cand spui Zermatt, prima imagine care iti va veni in minte este silueta ascutita a Matterhorn-ului, ce decoreaza si ambalajul triunghiular al celebrei ciocolati Toblerone. Si nici nu s-ar putea altfel, gigantica piramida de stanca domina micul sat de munte fara masini (ca sa ajungi in Zermatt cu masina o vei parca in Tasch, satul de dinainte, si de acolo vei lua trenul-naveta, ce parcurge in 10 minute cei 5km), si, daca norii o permit, este vizibila de aproape oriunde.
Am inceput weekendul cu o plimbare prin Zermatt si ale sale case de lemn traditionale, si cu testat specialitati culinare locale: Rösti de cartofi si Käseschnitte. Daca timpul ne-ar fi permis am fi mers si sa vedem GornerGorge, niste chei stancoase ce se anunta foarte frumoase, dar a trebuit sa le lasam pe altadata.
Insa pentru a admira mai bine peisajul cu munti inalti ce inconjoara Zermatt, cel mai bine sa urci la inaltime. Ceea ce am facut si noi in cele 3 zile petrecute pe coamele muntoase elvetiene.
Urca pe munte cu trenul
Cel mai celebru mod de a urca la inaltime este GornergratBahn, un tren istoric, ce a fost inaugurat in anul 1898 si parcurge in aproximativ jumatate de ora drumul pana la 3100m, la Gornergrat, muchia muntoasa ce iti va oferi privelisti catre ghetari si 29 de varfuri muntoase de peste 4000m, dintre care Matterhorn, vecinul de fix vis-a-vis ti se va arata in toata splendoarea sa stancoasa.
Tot aici, la 3100m altitudine, vei gasi unul din cele mai la inaltime hoteluri din Europa: Kulm Hotel, care te asteapta cu camere micute, dar cochete, si un restaurant a la carte. In plus, stand peste noapte aici vei prinde 2 momente spectaculoase: apusul si rasaritul la peste 3000m, in linistea stancilor fara de sute de turisti ce vin ziua sa admire zona.
Vei face probabil o suta de poze de cum vei ajunge la Gornergrat, fie de pe terasa hotelului, fie de un pic mai sus, de la punctul panoramic. Daca stai peste noapte aici vei avea chiar privilegiul de a trai experienta apusului si rasaritului, momente magice in tacerea adanca a muntilor neinvadati inca de turisti. Dar apoi este timpul sa iei muntele la picior, o sumedenie de trasee te asteapta pornind de aici. Ceea ce am facut si noi.
Cel mai popular traseu este catre Riffelsee, lacul ca o oglinda, in care se admira zi de zi Matterhorn. De la Gornetgrat pana la lac faci pe jos, pe un traseu destul de usor, de aproximativ 2km de coborat, 40 de minute. Poti lua insa si trenul, coborand la urmatoarea statie in jos, Rotenboden. Riffelsee are si un frate mai mic putin mai jos, si amandoua, in conditii de soare si apa nemiscata de vant, iti vor oferi o imagine de neuitat cu doi Matterhorni, unul in sus si unul in jos, reflectat.
Tot de sus, de la Gornergrat, porneste alt traseu, de data aceasta clasificat ca fiind dificil si nerecomandat persoanelor care sufera de vertigo, dat fiind ca vei merge aproximativ 1h in jos pe o poteca stramta si aprupta, pe coama expusa a muntelui. O portiune iti va impune si un pic de alpinism printre stanci inguste si colturoase. Daca nu esti genul aventuros, poti ajunge in acelasi loc si pe o poteca agale de la Riffelsee: la marginea limbii ghetarului Gorner, o priveliste absolut impresionanta cu patura imensa de gheata si raul turcoaz-tulbur ce porneste de sub ea.
De aici porneste alt traseu fabulos, rezervat insa alpinistilor antrenati si echipati corespunzator (noi nu ne incadram din pacate), catre o cabana celebra: Monte Rossa Hut, ce a primit acum cativa ani o noua imagine moderna, stralucitoare, ecologica. Traseul acesta implica o via ferata, o traversare de ghetar si catarari printre stanci, si iti promite privelisti panoramice exceptionale.
A treia drumetie am facut-o tot pornind de la baza noastra, Gornergrat. Am pornit in lungul coamei muntoase, inspre Stockhorn. Din pacate ceata aparuta brusc (ca asa e doar la altitudine mare pe munte) ne-a intors din drum la jumatate de traseu. Nu ne-a parut rau insa, senzatia de a merge pe o poteca ingusta, si de a fi doar tu si Matterhorn-ul deasupra muntilor este unica.
Viziteaza paradisul ghetarilor
Inapoi in Zermatt, am traversat simpaticul sat, printre restaurante si magazine, pana la capatul opus fata de gara. De aici o serie de 3 cabine te urca pana la cel mai inalt punct din Europa accesibil via cablu: Klein Matterhorn si ai sai 3883metri. Iarna de aici isi incep schiorii ziua de zburat pe partii, domeniul schiabil al Zermatt-ului fiind unit cu Cervinia, vecinul italian, prin zeci de instalatii pe cablu. Chiar si vara sus, pe ghetar, la peste 3000m, sunt deschise (tot anul) cateva partii de schi.
Noi venisem insa la plimbari pe munti, asa ca intai am admirat, pe rand, verdele Zermatt-ului, albul limbilor de ghetari si gri-ul stancilor muntilor, din cele 3 telecabine. Ultima telecabina, cea care te urca la Glacier Paradise, iti poate chiar oferi o experienta unica: o urcare de cristal, in cabine speciale cu podea transparenta.
O data ajunsi sus primul lucru a fost sa urcam cu liftul la terasa panoramica, cea mai la inaltime din Europa. Peisajul de aici este ireal. Intr-o parte o mare de zapada, ghetarul ce pare nesfarsit, si de jur imprejur zeci de varfuri muntoase. Matterhorn cel de 4478m de pe Klein Matterhorn, de la 3883m, pare doar ceea ce de fapt este: fratele mai mare, si nu gigantul ce domina tot in jur cum se arata privit de jos din vale. Insa intr-o zi senina, asa cum am prins noi, un alt gigant, cel mai inalt din Europa, se vede la orizont: Mont Blanc si culmile sale inghetate. Asa ca, asa cum de pe Hellbronner, de pe Mont Blanc, am zarit la orizont Matterhorn, acum de pe fratele mai mic al elvetianului am facut cu mana catre muntele ce sta granita naturala intre Italia si Franta.
Cu un alt lift apoi am coborat in subteran, unde alte minuni inghetate te asteapta. De data aceasta o pestera de gheata, un adevarat palat cu sculpturi si un bar inghetat, unde te poti da pe un topogan de gheata sau admira o crevasa stralucitoare.
Afara pe ghetar iesi dupa ce parcurgi un tunel subteran, si aici incep partiile de ski. Pe jos poti merge (cu grija, doar pe carare) pe saua ghetarului, sau, cu echipament adecvat (crampoane si coarde de asigurare) si ghid, poti face un trekking pe gheata de cateva ore, pana sus pe varful Breithorn.
Cand ne-am facut plinul de aer de munte am reluat, in jos, traseul celor 3 telecabine, urmat de trenul pana la Tasch. Inspre Zermatt am venit via Bergamo (multe zboruri directe din cateva orase din Romania) cu masina inchiata, prin frumosul pas Simplon, un drum de 3h30 prin Italia si Elvetia.