La Domeniul Greaca incerc sa ajung de acum 2 veri, si desi este doar la o ora si un pic de Bucuresti, pana acum nu s-a ivit momentul propice. Dar la sfarsitul lui mai astrele s-au aliniat, si am pornit inspre judetul Giurgiu impreuna cu un grup de prieteni, fiecare cu 1-2 copii, pentru un weekend de relax. Pentru ca asta e principala ocupatie la Domeniul Greaca: te relaxezi.
Terasa (si hotelul) sunt undeva sus pe un deal. Iar piscina, si locul de joaca sunt jos, la baza unei scari intortocheate care coboara panta. Asa ca daca ai privirea agera, si nu iti e frica sa iti lasi copilul pe langa o piscina, poti sta sus, si savura un cocktail si privelistea, in timp ce mai arunci un ochi catre copiii care se joaca la locul de joaca. Ceea ce am si facut, atat in prima zi, cat si in a doua petrecuta in Greaca.
Plimbare cu copiii pe drumuri de tara in jurul Domeniului Greaca
Am coborat de abia cand am decis sa facem o plimbare pe drumuri de tara, printre campuri agricole, unii cu bicicleta si altii pe jos. Macii rosii de printre diferite culturi au avut farmecul lor, si am savurat printre lanuri un apus de soare la tara.
Seara la Domeniul Greaca
Seara, de la terasa restaurantului, campurile din jur capatasera aspect de mare intunecoasa, si ne-am simtit ca pe o corabie in pustietatea apelor.
De dimineata ne-am jucat un pic in camera foarte spatioasa, si care m-a impresionat cu decorul dragut, iar copiii s-au distrat cu pernele inflorate.
Locul de joaca, apreciat de copiii nostri in vizita de weekend la Domeniul Greaca
Apoi am coborat pentru o vizita la locul de joaca, si, deoarece se pare ca a fost primul weekend de vara, Lucas a decis ca e cazul de o baie in piscina.
Inainte de brunch am facut cunostinta cu poneii de la Domeniul Greaca, si Lucas s-a distrat calarind cateva ture in jur.
Cautind Dunarea
Pe dupa amiaza, dupa brunch, am spus la revedere piscinei, si poneiului, si intregului domeniu, si am pornit inapoi spre casa. Cum Greaca este la maxim cativa kilometri de Dunare, am incercat sa ajungem cu masina pana la malul ei. Am ratacit pe drumuri agricole, printre lacuste, libelule si tantari, dar nu am reusit sa ajungem la fluviu, drumurile alese incolacindu-se printre ogoare, dar oprindu-se brusc inainte de a ajunge la fluviul de granita.
Am insistat, dar ne-am dat batuti, si am ajuns la Dunare de abia in portul industrial din Oltenita, unde am oprit sa facem cateva poze cu oraselul bulgar care se vedea peste apa.
