Alaturi de statiunile mult mai populare din zona (Bran, Moeciu, Rasnov, si chiar sora mai mare Fundata) Fundatica a ramas cumva in afara avalansei de turisti si copiii lor, care iau cu asalt culoarul Rucar-Bran, fiind astfel mai naturala, fara tarabe de suvenire si prea mult astfalt. Acum doi ani aici am ales sa ne petrecem 1 mai, la o pensiune cu nume haios (Ursul carcotas), intre dealurile verzi.
Plimbare cu copiii pe dealurile din jurul satului Fundatica
In prima zi am explorat satul, si am continuat cu o plimbare lunga pe dealurile din jur. Doar noi, iarba si pietre. Si ocazional cate un caine ciobanesc, care ne dadea emotii. View-ul insa a meritat pe deplin negocierile diplomate cu stapanii patrupezi ai colinelor din Fundatica.
Explorand in jur pe culoarul Rucar-Bran
A doua zi am pornit sa exploram mai pe departe. Auzisem de complextul Valea cu struti, si parea o destinatie interesanta pentru Lucas, asa ca direct acolo am purces. Valea cu struti este in Fundata, la cativa kilometri departare, pe un drum prin peisaje superbe. Review-urile pentru cazare aici nu sunt grozave, insa pentru o vizita de cateva ore si baut un suc si o cafea la terasa lor, mai ales daca esti cu copiii, merita pe deplin. Cei mici s-au amuzat de strutii (cam putini la numar), de gaini si rate si gaste, au testat locul de joaca si s-au distrat in butoaiele gigantice construite pentru a lua masa inauntru.
Unde am mancat cu copiii in apropiere de Fundatica?
Pranzul tarziu l-am luat la Vila Bran, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind faimoasa ca destinatie child friendly in Bran. Mancarea este mereu buna, locatia draguta, si aveau si organizat spectacol cu animatori costumati pentru cei mici, care i-a tinut o perioada ocupati. Mereu ajungem aici doar pentru masa, de cativa ani incerc sa planific si un weekend pentru a testa piscina in aer liber incalzita, dar inca nu s-au aliniat planetele pentru acest lucru.
Popas pe drumul de intoarcere spre Bucuresti
In ziua de plecare a inceput o ploaie torentiala de munte, si dupa ce Lucas a fugit un pic prin curtea pensiunii, sarind prin balti,echipat cu cizme, pantaloni si geaca de ploaie, am pornit destul de devreme spre Bucuresti, via Rucar-Campulung-Pitesti.
Cum aveam cateva ore in plus la dispozitie, am oprit la Mausoleul de la Mateias, monument dedicat eroilor din Războiul de Întregire Națională dintre anii 1916-1918, situat la 11 km de Campulung Muscel, pe dealul Mateias, pe care demult vroiam sa il vizitam, si care era o activitate indoor care se potrivea foarte bine cu vremea urata de afara. Pentru noi cei mari a fost o vizita interesanta dpdv istoric, iar Lucas s-a distrat pe treptele impozante, alergind si sarind in ploaie, si a fost si o ocazie sa discutam despre harta Romaniei, ce inseamna soldat si alte amanunte, filtrate pentru varsta lui, exemplificate vizual in muzeul de la baza Mausoleului.
