Trebuie spus inca de la inceput ca experienta lansarilor precedente ale colectiilor designer la H&M nu m-a ajutat deloc de data aceasta. Daca in anii precedenti, Dusseldorf a fost relativ CALM comparativ cu uraganele dezlantuite de cumparatori din NY, Paris, Tokyo si alte orase similare, de data aceasta, la lansarea jimmy choo, am fost complet luata prin surpridere.
Ne facusem planul sa mergem la aproximativ 8, cu 2 ore inainte de deschiderea usilor, si eram absolut convinse ca vom prinde bratara, si vom fi intre primele 160. Ah! Ce greseala si cat de mult am desconsiderat pasiunea nemtoaicelor pentru Jimmy Choo si pantofii sai!
Sambata dimineata, nemtoaicele probabil au venit direct de la petrecerile cu ocazia carnavalului de vineri noapte si s-au asezat la coada. Asa ca pe la 6-7 se terminasera ultimele bratari, iar la 8 si ceva cand am ajuns la scena dezastrului, un puhoi de oameni astepta nerabdator, imbulzindu-se in usile de sticla inchise si in bodyguard-ul de dimensiuni impresionante din fata lor.
La 10 dimineata cand s-au deschis in sfarsit usile, a fost efectiv omor. Mai multe femei au cazut impinse de frenezia generala, iar eu am experiementat pentru prima data cum este sa inaintezi fara sa mergi efectiv si fara sa ai controlul directiei in care te deplasezi, fiind luata pe sus de multime. Impinsa fiind in toate directiile, fara control asupra mea, am reusit insa sa pun mana pe aproximativ 3 umerase cu ceva haine pe ele, ce exact reusind sa vad de abia mult mai incolo, cand m-am refugiat intr-un colt la subsol, in raionul barbatilor.
La sectiunea pantofilor nu aveam acces din pacate, insa o nemtoaica extrem de binevoitoare mi-a adus o pereche de balerini (cei negri cu tinte) in marimea mea, pentru care i-am fost recunoscatoare. Navigind printre rafturile goale, am mai gasit o rochie, si m-am resemnat apoi sa cumpar pentru sot, unde am avut evident mult mai mult succes, totul acolo fiind extrem de linistit si politicos.
La ora 12 fusese anuntata „deschiderea granitelor”. Ceea ce insemna ca timpul alocat bratarilor se terminase, si ceea ce mai ramasese era la libera … imbulzeala si bataie. Din intamplare, la 11:30 ma aflam in zona ingradita cu pantofi, facind poze cu rafturile aproape de tot goale, cand am auzit pe acelasi bodyguard masiv de la intrare strigind inspre multime: FERTIG!? FERTIG?! FERTIG!!!! Si putina mea germana m-a facut sa realizez ca vom avea acces si noi muritorii de rand si fara bratari sa ne batem pe resturile de pantofi. Resturi care insemnau: o pereche de balerini, vreo 3 pantofi cu toc si multi pantofi-ciocate-piton-cu-tinte pe care nu ii vroia nimeni… Plus cateva genti roz de plastic a la Barbie (care nu au avut mult succes, dar mie, ca unei pink-junkie veritabile, imi faceau cu ochiul) si niste portofele dragalase rotunde de piele, ascunse bine pe un raft sus. M-am dus dirijata catre gentutele roz, calculind corect ca sunt singura mea sansa sa iau ceva, si in drum am reusit sa iau si un portofel de piele pentru monezi.
Bilantul final de la lansarea Jimmy Choo pentru H&M din Dusseldorf:
– o rochie de piele bleu, pe care mi-o doream de la inceput, si care desi gandita ca imbracaminte de seara, mie mi se pare perfecta pentru birou combinata cu o camasa neagra sobra
– o vestuta de blanita, pentru care nu aveam niciun plan in prealabil, dar in frenezia intrarii in magazin mi-a picat in mana si apoi mi-a picat cu tronc si nu am mai putut sa o las, si pe care planuiesc sa o port de revelion
– o jacheta cu multe paiete, care similar, mi-a picat in mana, era marimea mea, asa ca am cumparat-o…
– o gentuta roz de plastic
– un portofel rotund pentru monezi
– o pereche de balerini
Sotul s-a trezit alene la 10:30 si a ajuns la locul cu pricina la 11 si un pic. Si a prins cam tot ce a vrut. Eh! Bucuria de a fi barbat…
A se continua…